Psihozâmbet :)

Am ezitat ceva timp până să scriu acest text. Totuşi, dat fiind că rar mi se întâmplă să fiu cu adevărat bucuros după ce aud câteva cuvinte (chestia asta mi se mai întâmplase şi luni seară, motiv pentru care profit de ocazie şi-i mulţumesc celei care a avut reacţii plăcute la o grămadă de vorbe care ar fi putut să stârnească în ea spiritul critic) voi reproduce aici un scurt dialog care m-a făcut, după multă vreme, să plec zâmbind de la şedinţa de psihoterapie. S-a întâmplat în seara asta, cu nici 3 ore în urmă... Citez din memorie:

T: Când ne mai vedem?
Eu: Probabil în timpul săptămânii. Cred că e ocupată clinica sâmbătă.
T: Se poate sâmbăta următoare?
TP: Nu. Vineri dimineaţă se poate.
T: Nu e bine.
Eu: Dimineaţă nu prea pot. Dacă găsim liber în orice seară, după 7, e perfect.
TP: De ce-i luaţi apărarea?
Eu: Nu iau apărarea nimănui. Doar că cel mai bine pentru mine e seara, altfel e mai complicat.
TP: Ia uite! Aproape că e mai puternic clientul decât terapeutul. Mai este puţin şi se inversează rolurile.
Eu: Dacă întâmplarea face să fie avantajos pentru amândoi să ne întâlnim seara înseamnă că ne aflăm într-o situaţie fericită în care e bine pentru toată lumea.
T: Şi unde-s doi puterea creşte, nu?
Eu: Cam aşa ceva...

Nu ştiu ce gândeau ceilalţi implicaţi în dialog. Ştiu doar că, după părerea mea, în seara asta a fost vizibil faptul că alianţa terapeutică funcţionează bine şi, mai mult decât atât, relaxarea cu care mi-am susţinut punctul de vedere este un semn bun. După ce ne-am salutat şi m-am îndreptat spre uşa clinicii cred că mi-a apărut pe chip un zâmbet larg, rămas pe chipul meu pentru câteva zeci de secunde. Cred că se întâmplă destul de rar ca doi oameni care mănâncă psihologie pe pâine să-ţi provoace intenţionat sau din pură întâmplare una dintre cele mai de dorit reacţii.

Pentru mine au contat foarte mult vorbele terapeutului principal, motiv pentru care am simţit nevoia să povestesc episodul. Cred că, pentru câteva secunde, am fost fericit.

După ce aseară eram descurajat şi mă gândeam să beau nişte ţuică în încercarea de a uita starea deplorabilă în care mă aflam, uite cum reuşesc câteva vorbe bine plasate să modifice în bine starea mea psihică.

Nu e deloc simplu să trăieşti în situaţia mea dar, din când în când, se întâmplă lucruri care te fac din nou să speri că vor urma şi zile mai bune cândva...