Insomnie şi alte chestii...

Azi, pe la 3 noaptea, m-am trezit cu fel de fel de nelinişti prin cap... Dacă bine îmi aduc aminte, majoritatea se învârteau în jurul ideii că voi rămâne singur... Se pare că, deşi mi-e greu s-o recunosc eu în faţa mea, singurătatea este pentru mine un necaz mai mare decât oricare altul... Pe tema asta am croşetat mulţimi de gânduri şi... rămâne deocamdată convingerea că nu voi reuşi niciodată să cunosc o femeie cu care să ajung să formez un cuplu... Culmea este că sâmbătă, discutând tema un pic pe alte coordonate, mi s-a spus că zâmbeam... Cum se potriveşte zâmbetul cu deranjul provocat de nesomn nu prea ştiu...

În ultima vreme se pare că sunt mai atent la detalii... Am început să văd lucruri pe care fie nu le vedeam înainte (de exemplu, după nu ştiu câte ocazii în care puteam observa o cameră, abia zilele trecute mi-am dat seama că şi acea cameră are un întrerupător de unde am pornit lumina), fie nu se întâmplau înainte (de exemplu, în ultimele zile am văzut că cineva uitase apa pornită la maşina de spălat deşi maşina era oprită de peste 10 ore, cineva uitase aspiratorul pornit şi aproape că m-am speriat auzindu-l cum porneşte imediat după ce l-am pus în priză, am văzut o carte care stă deschisă, cu coperta în sus, de o grămadă de vreme, am văzut nişte acumulatori pentru aparatul foto care fuseseră uitaţi în priză deşi erau încărcaţi deja, am început să văd... acum sunt curios la ce o să-mi folosească...)

Sâmbătă, ştergând praful de pe nişte agende vechi, am răsfoit una din 2005 şi, surpriză, am văzut acolo o dovadă destul de clară că-mi dădusem seama că lucrurile nu merg bine cu câteva luni înainte de a primi de la ea ceea ce am considerat multă vreme ca fiind cea mai proastă veste posibilă din cele pe care le puteam primi... Acum, observând cum pe atunci ne vedeam odată pe lună (un cuplu îndrăgostit se vede mai des, nu-i aşa?), întâlniri între care mai notam când şi când în agendă că am primit încă o "palmă" pe e-mail de la ea, îmi dau seama că ştiam de atunci că lucrurile merg prost... Doar că atunci nu ştiam că ştiam...

Uneori mă gândesc la femeile cu care am avut ocazia să interacţionez în ultimii aproximativ 10 ani... Zilele trecute, gândind eu profund pe tema asta, mi-am dat seama că există o femeie căreia nu am aproape nimic să-i reproşez: Andra. Mi-am amintit cu plăcere turele la munte cu ea, telefoanele pe care mi le dădea aproape sâmbătă de sâmbătă, zâmbetul pe care mi l-a păstrat pe buze în primele ore în care ne vedeam, pe microbuzul care avea să ne lase la Buşteni după care aveam să urcăm Valea Morarului. Peste atâtea amintiri plăcute aproape că nu mai conta faptul că s-a ferit de mine după ce am sugerat că am putea să ne întâlnim în încercarea de a ne da seama dacă putem rămâne împreună... Sunt ani de atunci... Cine mai ştie câţi? Nu i-am mai dat nicio veste despre mine de mult timp... Şi nici nu ştiu dacă mă mai tentează să fac asta... Intuiesc că o voi regăsi căsătorită, poate chiar mamă...

Mi-ar plăcea să întâlnesc acum o femeie care să-mi lase pe termen lung impresia bună pe care mi-a lăsat-o Andra...

Probabil mai aveam de gând să scriu multe lucruri dar mă opresc deocamdată...