Aiurea...

Seara, se repetă (a doua oară pe anul acesta) o chestie despre care aş fi preferat să nu mai apară în 2011. Înainte de asta renunţasem să plec la Ţapinarii pentru că tocmai săpam pe net după un aragaz şi mă enervam văzând ce găsesc. Bine, până la urmă sunt în mare măsură îndreptăţit să mă-ntreb de ce ar trebui să mă intereseze pe mine un aragaz atâta timp cât, în 90% dintre situaţiile în care mănânc acasă, mănânc negătit...

Peste noapte revine drăgălaşa de insomnie pe care acum măcar ştiu de ce să o leg. O grămadă de gânduri pesimist-descurajatoare... Mă trezesc aproape imediat după ce sună "ceasul" (adică alarma la telefon cu care NU mă trezesc de obicei), mă pregătesc să plec la muncă. Pe drum... îmi dau seama că ar putea fi exact atât de devreme cât s-o revăd... Culmea este că urcă în metrou la o uşă distanţă şi, în aglomeraţie, nu am putut decât s-o văd câteva clipe până a dispărut într-un scaun. Coborâm în acelaşi loc, ea stă mai la coadă pe scara rulantă. Urmăresc şirul de oameni câteva clipe şi o văd din nou. Aşa cum remarcasem din prima secundă, ţinuta ei era, ca de obicei, perfectă. Dispare din staţie, eu schimb magistrala şi, înainte de a mă urca în metrou, fără să-mi mai pun întrebări despre cât de stresant pentru ea este să-l primească, îi scriu un sms:

Elegantă, ca de obicei! :) Am mai întâlnit eu femei elegante dar ca tine mai rar găseşti. Felicitări! O zi senină! Adi

Primesc instantaneu confirmarea de primire dar ştiu bine că asta nu reprezintă o garanţie pentru citirea, înţelegerea şi disponibilitatea de a răspunde la mesaj. La cât de nemernică e tehnica modernă am înţeles că ar fi putut până acum inclusiv să-şi seteze telefonul astfel încât să nu mai primească apeluri şi sms-uri de pe numărul meu.

Cât despre eleganţă... chiar îi este specifică. Totuşi, sincer fiind, am preferat-o întotdeauna în trening...

După ce, cu vreo 10 zile în urmă, o visam într-o sâmbătă dimineaţă, uite că o şi văd şi încă mă întreb de ce trebuie să fie ea singura femeie care, după atâţia ani de când, zice ea, nu mai avem ce vorbi, încă îmi iese în cale...

Acum sunt la birou, cică s-au primit şi aici nişte veşti ciudate pe care încerc să le tratez cu indiferenţă, sunt destul de prost dispus aşa că prevăd o zi agitată.