Indigestie de la iarbă. Altă dată nu mai pasc! :))

MARŢI

Revin la muncă. Maria avea o zi liberă în plus aşa că-şi planificase plimbare pe role cu mamaia. Ajung la birou şi constat că sunt în continuare singur. A şasea zi din seria de zile de concediu ale colegei. Conform cerinţelor cărora mi se cere să mă supun, ea trebuie să ştie când plec în concediu şi, mai nou, să semneze că a luat la cunoştinţă de asta. Aceste cerinţe nu îi sunt şi ei aplicabile. În aceste condiţii, deşi auzisem şi reţinusem întâmplător ceva de concediu, nu am ştiut exact cât voi sta singur începând cu 18 aprilie. Îşi permite astfel de gesturi pentru că e prietenă cu nevasta şefului. Oricum, tot nesimţire rămâne! Atât din partea ei cât şi din partea protectorului ei.

Seara, scârbit şi obosit trec la somn repede. Aud printre reprizele de somn cum se fac şi se desfac planuri de călătorie. Călătoriile altora, nu ale mele...

MIERCURI

Colega îmi revine la muncă. Mă întreabă dacă am fost la munte şi refuz să-i răspund. Îi spun că întrebarea ei sună a întrebare despre aterizarea OZN-urilor. Nu cred că a înţeles că răspunsul meu era o formă elegantă prin care-i atrăgeam atenţia că nu vreau să vorbesc cu ea prea mult pentru că a fost odată în plus nesimţită. Pare genul de om care suferă de oportunism incurabil... Pare necesar să-mi dezvolt mecanisme de apărare care să mă ajute să sufăr cât mai puţin din cauza ei.

Seara ajut la planificarea unei călătorii care se va face cândva. Pregătesc GPS-ul cu date despre Pirin, Bulgaria. Găsesc puţine informaţii dar e mai mult decât deloc. Observ un mail important, îmi propun să răspund repede dar nu apuc. Poate apuc să răspund joi...