joi, 7 iulie 2011

Ăştia îşi bat joc de tine?

Ăştia îşi bat joc de tine???

Întrebarea asta mi-a pus-o un tovarăş de drumeţie după ce i-am spus, răspunzând curiozităţii lui, ce salariu am.

Şi dacă mă gândesc că, în penultima zi de salariu, am făcut deja obişnuitul calcul care arată că încasez o sumă de căcat, calcul în urma căruia rezulta că, după ce scădeam cheltuielile pentru tura de o zi pe care o planificasem pentru 3 iulie (tură pe care nu am mai reuşit s-o fac pentru că mă durea-n cotul de la piciorul stâng), cheltuielile cu psihoterapia, factura de telefon şi costul supradozei aproape zilnice de cofeină (aproape singurul element care mă mai ţine treaz, altfel fiind tare tentat de lungi reprize de somn sau măcar de leneşă amorţeală), rămâneam cu fantastica sumă de 0,00 lei, omul chiar are dreptate, ăştia îşi bat joc de mine!!! Prin urmare...

Pornind de aici am ajuns eu la concluzia că nu este nici ilegal, nici imoral să nu-mi pese de cei doi directori care îşi au azi zilele de naştere. Întâmplarea face să fie exact acei directori cu putere de decizie care, dacă principiile morale ar funcţiona cât de cât, ar putea împărţi un pic mai echitabil profitul firmei, încetând să-şi mai tragă salarii de vreo 10 ori mai mari ca al meu, încetând să stoarcă la maxim firma decontându-şi într-un mod dispreţuitor până şi cele mai mărunte cheltuieli, încetând să ţină în braţe angajaţi care, într-o mai mică sau mai mare măsură, îşi iau banii de pomană (de exemplu drăgălaşul nostru moş care, dacă are chiar şi numai un leu în plus faţă de salariul meu, dată fiind munca pe care o prestează -ca volum şi calitate-, consider că este exagerat de bine plătit), încetând să judece oamenii după numărul grupurilor de interese în care sunt implicaţi.

Deci domnule Dănuţ, domnule Adrian, în cazul în care se întâmplă să vă urez de bine de ziua voastră, să ştiţi că nu este vorba decât de neatenţie, de inerţie, de o aplicare nemeritată a normelor sociale. Am încetat de mult să mai simt ceva pozitiv în legătură cu domniile voastre. În aceste condiţii până şi un banal şi rece La mulţi ani mi se pare în plus. Nu pot eu să vă tratez rău (pentru că, nu-i aşa? la domniile voastre este pâinea şi cuţitul) dar consider că am dreptul să vă tratez cu ignoranţă, aşa cum şi domniile voastre găsiţi de cuviinţă să mă trataţi pe mine.

În schimb, deşi cei aproape 35 de ani în care am convieţuit împreună relativ paşnic au fost presăraţi cu multe surprize neplăcute, cu multe dezamăgiri, cu multe exagerări din partea lui, voi încerca să uit toate astea măcar pentru o zi şi să fiu o companie plăcută pentru tata care, ciudată coincidenţă, îşi aniversează ziua de naştere în aceiaşi zi cu mirobolanţii mei şefi.

Sunt suficient de puţin inspirat, de sărac, de neobişnuit cu planificarea aniversărilor, motiv pentru care nu mă gândesc la vreo surpriză deşi mi-ar plăcea să am resursele necesare pentru a pregăti una. Vreau doar să petrecem împreună o seară liniştită şi să bem un pahar de ce s-o nimeri să fie prin casă (deşi, în ultimele săptămâni, am constatat că alcoolul îmi accentuează sentimentul de tristeţe care mă cuprinde aproape zilnic, în ultimele luni).

La mulţi ani, bătrâne!

4 comentarii:

  1. Am acelasi sentiment: pentru salariul mediu pe tara (noroc ca n-am cheltuieli prea mari si ca sunt din fire mai zgarcit) fac o munca destul de anosta si pentru care, inaintasul meu era platit cam de 3x mai mult. N-am cerut mai multi bani, pt ca daca ajung sa cersesc bani pe munca mea fara ca ei, conducerea, sa vada necesitatea corelarii muncii depuse cu salariul, ceva e putred in conceptia lor de business (recte - hamaleala personalului la marele greu) sau soricul sefilor e mult mult prea gros. Am sugerat in schimb sa nu mi se mai dea proiecte noi in plus, am incercat sa-i fac sa inteleaga ca nu sunt dispus sa lucrez mai mult - oricum, acum sunt la turatie maxima, deci n-am unde sa ma duc mai in sus.

    N-as fi acceptat bataia asta de joc, pentru ca asta este la urma urmei si in cazul meu - o bataie de joc. Dar cum, in curand, am de gand sa fac o schimbare majora de areal, m-am gandit ca nu merita sa ma arunc in alta corabie si mai rabd aici cateva luni, maxim 1 an, pana imi iau catrafusele si ma car din orasul asta ticsit de jeg, manelisti si ghiolbanism (patania de acum cateva zile a lui Vulupe ma motiveaza si mai mult). Asadar, cum iti ziceam intr-o seara cand am schimbat 2-3 vorbe, pt banii astia sau chiar mai putin, cred ca as fi mai fericit sa dau cu sapa, ar fi o retributie mai corecta pt munca depusa. Oricum nu-mi mai trebuie joburi de-astea cu titulaturi pe 2 randuri, neaparat in engleza, goale de orice continut. Esti electician, sa zicem. Nu te mai caca pe tine gen "electric equipment & systems monitoring & maintainance engineer" sau altele. Nu-mi mai trebuie firme "cu nume", nu mai vreau sa vad corporatisti constipati. O sa caut o munca simpla, fara pretentii - stiu ca nici bani mai multi nu vor veni, dar nici ca ma intereseaza - asa cred eu ca voi fi mai impacat. Regret ca nu m-am facut artist.

    RăspundețiȘtergere
  2. Într-o lume plină de incompetenţi plini de noroc, mă mir că mai înţelege cineva ce am scris.

    Înţeleg că plănuieşti să te muţi din Bucureşti. Nu ştiu de ce am senzaţia că de fapt vorbeşti de o plecare din România. Citeam mai devreme de povestea unui cuplu de montaniarzi plecaţi de curând în SUA. Pare greu în primele săptămâni petrecute acolo dar probabil merită să te chinui un pic pentru a câştiga în următoarea perioadă mai mult decât puteai visa în ţara asta mizerabilă.

    Indiferent de direcţia în care te vei îndrepta, îţi doresc să-ţi meargă suficient de bine încât să te bucure schimbarea!

    Cât despre păţania lui Marian, îmi dau acum seama că nu am mai intrat de mult pe blogul lui unde, bănuiesc, a povestit ce-a păţit. Nici de văzut nu l-am mai văzut de o grămadă de vreme, mai exact de la aniversarea Folk frate unde am avut surpriza să-l întâlnesc.

    Da, poate era mai bine să ne facem artişti. Din sclavi ai bogătaşilor ne-am fi putut transforma în protejaţii lor. Pentru că, nu-i aşa?, mare e snobismul îmbogăţiţilor zilei...

    RăspundețiȘtergere
  3. Degeaba faci psihoterapie, de la o zi la alta nu faci altceva decat sa-ti bati din ce in ce mai mult joc de tine si de cei din jurul tau.

    RăspundețiȘtergere
  4. OK, anonimule! Am ajuns şi eu la concluzia că mă agit degeaba. Mie nu reuşesc să-mi fac bine, altora nu reuşesc să le fac bine. Îmi cer scuze că exist! Nu mă-nveţi tu cum aş putea să mă sinucid, ca să scape lumea de un parazit?

    RăspundețiȘtergere