luni, 22 august 2011

Moştenire

Încercarea de a-mi explica prezentul apelând la trecut a mai avut o ocazie să se manifeste acum câteva zile. Parcă de nicăieri a apărut o poveste cu un adolescent care avea pentru prima dată un ceas în faţa ochilor dar... nu ştia să-l citească. Acest tânăr a ales să-şi stoarcă creierii timp de câteva ore şi să deducă semnificaţia mişcărilor limbilor. A reuşit să înţeleagă la timp pentru a salva situaţia care altfel se putea complica.

Ei bine, nu m-am putut abţine aşa că am întrebat:

-Ce te-a făcut să încerci să pricepi singur? De ce n-ai întrebat pe cineva?
-Am preferat mereu să mă descurc singur.
-De ce?
-Din ambiţie, cred.
-Am senzaţia că este totuşi altceva în dorinţa asta de a te descurca singur dar nu-mi dau seama ce.

(Într-o oarecare măsură deja îmi dădusem seama despre ce ar putea fi vorba dar am preferat ca omul să se descopere fără ca astfel să las impresia că mă dau eu deştept)

-Nu-mi dau nici eu seama.
-Dacă era vorba de ambiţie, ai fi ajuns vreun director sau ai fi reuşit o altfel de ispravă de acelaşi nivel.
-?!?
-Uite, eu îmi amintesc aceiaşi tendinţă a ta de a te descurca singur din 1988 când rătăceam prin Slănic şi n-ai întrebat localnicii.
-Da, şi voi îmi spuneaţi să întreb.
-Iar până la urmă a apărut acel om care ne-a remarcat privirile încurcate şi ne-a explicat pe ce drum trebuie să mergem.
-Poate să fie şi ceva ruşine la mijloc.
-Sau poate te gândeşti că ai putea fi considerat prost dacă întrebi.
-Pe vremea mea era o vorbă: cine cere nu piere, dar nici bine nu îi e.
-Acum pare să funcţioneze cere şi ţi se va da. Totuşi, niciuna dintre vorbe nu poate fi generalizată.

S-au mai lămurit nişte lucruri, am mai reprodus un model. Nu consider neapărat că astfel am obţinut o victorie. Totuşi, consider util că am găsit o posibilă origine a unui fenomen. Am sesizat pe propria-mi piele şi felul în care a evoluat situaţia în cazul meu. Acum nu pot decât să încerc să nu dau mai departe aceste sentimente de ruşine care îţi pot mânca timp, îţi pot uza neuroni, te pot da la o parte din calea unor oportunităţi, îţi pot provoca o stare de puternic disconfort psihic.

2 comentarii:

  1. Aceeasi tendinta si la subsemnata: de la mersul pe bicicleta pentru prima oara si pana la tuns :)

    RăspundețiȘtergere
  2. Ai învăţat singură să mergi pe bicicletă? Faină realizare! :)

    Totuşi, eu sunt de părere că poţi învăţa mai repede şi cu mai puţin efort diverse lucruri dacă întrebi persoana potrivită. Totul este să îndrăzneşti să întrebi...

    RăspundețiȘtergere