Mi-am amintit mai devreme că regret încă ceva. M-a "ajutat" mama să-mi amintesc... Mă întreabă dacă mănânc şi... îmi stătea pe vârful limbii să o întreb:
De ce? Ai ceva otravă în frigider?
Regret fiecare moment în care, tentat fiind să nu mai mănânc, nu mai beau, cedez până la urmă eu în faţa mea şi mănânc, beau o vitamină efervescentă, caut nişte apă minerală sau ceva de genul. Astfel nu fac altceva decât să mai surpavieţuiesc o vreme.
Contrar logicii mele, se pare că o parte mică din mine insistă să trăiască prost în ciuda celeilalte părţi, mai mari, care în locul acestei imitaţii de viaţă ar prefera un definitiv PA!
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu