Pe 24 septembrie am pus mâna pe ea, pe 2 octombrie am început s-o citesc iar prima impresie este că citesc o carte- păcăleală, cu sugestii de bun simţ dar în acelaşi timp neaplicabile. Impresia este posibil să se datoreze stării mele psihice de moment, stare care pare să se învârtească în jurul depresiei.
Despre autor pot spune că am avut o primă impresie bună pentru că omul este psihoterapeut şi, cel puţin teoretic, ştie ce spune.
Legat de autori, pot spune că am devenit mai selectiv în privinţa lor atunci când decid să cumpăr o carte. Dacă omul nu este specializat în domeniul despre care scrie, atunci prefer să-l ocolesc. Cu ani în urmă am cumpărat o carte despre psihanaliză scrisă de un astfel de nespecialist şi am ajuns destul de repede la concluzia că este o carte mai puţin bună. Peste ani m-am întrebat cine-i autorul şi am aflat că NU este specializat pe psihoterapie. Deci nu e deloc de mirare că nu am găsit chestii prea inteligente în ea.
7 octombrie, de dimineaţă, termin Psihologia oamenilor fericiţi. Rămân la ideea pe care am avut-o din primele clipe în care am ţinut cartea în mână, coperta este făcută astfel încât să emane optimism şi stare de bine. Totuşi, nu pot spune că este şi pe placul meu. Eu văd viaţa în gri iar acea risipă de culori pare să descrie ceva inexistent.
Altfel, mi-a reţinut într-o oarecare măsură atenţia finalul cărţii, cu teoria singurătăţii. Sunt multe de discutat pe tema asta...
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu