A trecut aproximativ o săptămână de la ultima mea porţie de insomnie. Am păţit-o atunci la câteva ore după ce am auzit o cunoştinţă pesimistă spunând (nu ştiu exact din ce punct de vedere) că, după 40 de ani, nu te mai vrea nimeni...
I-am răspuns imediat că, cel puţin până acum, a făcut câte ceva cu viaţa lui. A aranjat două case, şi-a tras-o cu două neveste, a avut minim două maşini...
Mai târziu, când a venit noaptea, cred că au apărut ceva gânduri intruzive care au stârnit un val de autodevalorizare. Adevărul este că, până la vârsta omului, nu am nicio garanţie că voi putea spune că mă simt un om împlinit. Cumva cred că mă molipsisem în acea noapte de pesimismul lui.
Dimineaţă, cu gândirea trează, mi-am dat seama că nu este cea mai potrivită alegere să cred orbeşte în pesimismul unui om despre care ştiam că nu stă grozav cu sănătatea psihică. Un gen de gândire generalizator- catastrofic nu-i musai să fie nerealist dar, dat fiind că într-un final fiecare evoluează cât poate, îmi sunt dator să caut în continuare soluţii cât mai bune pentru viaţa mea.
Odată ce am ajuns la concluzia asta cred că voi avea mult mai rar insomnii... Sunt curios dacă timpul va demonstra că am dreptate. :)
Week-end fain!
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu