Probabil nu vă spun ceva nou dacă afirm că eram total împotriva telenovelelor care încă-mi par seriale gândite pentru minţi simple, pentru gospodine neocupate, pentru femei proaste, ratate, ghinioniste, manipulabile.
Totuşi, ieşind sâmbătă de la film (New Year`s Eve), după ce experimentasem emoţii puternice în unele momente ale filmului, amintindu-mi şi de felul în care am perceput Din dragoste cu cele mai bune intenţii, mi-am dat seama că acelaşi stimul poate să stârnească trăiri diferite sau măcar de intensitate diferită în funcţie de bagajul emoţional adunat de persoana stimulată. Mi-am dat seama că o majoritate a spectatorilor au fost departe de a simţi emoţii puternice urmărind un film în definitiv destul de comercial. Ei bine, făcând comparaţii, am ajuns la concluzia că, la rândul ei, mama este într-adevăr emoţionabilă în faţa telenovelelor pentru că acela este nivelul ei de (i)maturitate emoţională la fel cum nivelul meu este într-un stadiu ceva mai apropiat de nivelul "adult" dat fiind că sunt emoţionat de secvenţe ceva mai inteligente.
Prin urmare... mi-am relaxat un pic schema critică (acţionează altfel?) şi am ajuns la concluzia că nu mă deranjează atât de mult faptul că mama urmăreşte telenovele cât mă deranjează motivele pentru care urmăreşte ea aşa ceva şi, mai mult, faptul că văd/ aud reacţiile ei în faţa unor secvenţe care mie mi se par previzibile, seci, stupide.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu