O seară tristă

Ieri... Până să plec de la birou îmi arunc un ochi pe mail-urile de pe yahoo şi găsesc acolo mesaje legate de concertul Negru Latent de la 21:30. Îmi amintesc concertul Negru Latent din urmă cu doi ani şi încerc să-mi creez starea potrivită pentru a merge şi la acest concert. Nu am reuşit. Şi cred că era plăcut să-i ascult din nou... Data trecută, în 2010, după concertul lor am avut un plăcut schimb de comentarii cu un om din trupă, situaţie în care, de data asta, aş fi putut schimba câteva vorbe cu ei. Pentru cine nu-i cunoaşte, un clip:



Mai târziu, în drum spre casă, în ciuda evitărilor reuşite aproape o lună, am văzut-o din nou. Am păstrat distanţa (dacă nu din alt motiv cel puţin pentru că, acum, nu văd cu ce m-ar mai ajuta să o văd de aproape sau să-i vorbesc), am şi depăşit-o fără să-mi dau seama apoi, ajuns din urmă, m-am retras din calea ei în metroul care părea să mă aştepte şi care n-o ducea şi pe ea acasă...

Tensiunea a fost puţin intensă şi a durat puţin. Ajung acasă în stare bună dar apoi mă prăbuşesc pentru câteva ore în care nici să adorm nu prea am reuşit... În prima fază nu mi-a plăcut ce am găsit în frigider apoi am încercat să adorm după care mi-am dat seama că mi-am intoxicat seara cu ea. Nu am mai mâncat, m-am sucit în pat de pe o parte pe alta şi m-am gândit la realele sau doar presupusele avantaje pe care ea le are în comparaţie cu mine... Casa, venitul lunar de trei ori mai mare, succesul relativ în dragoste, independenţa, mulţumirea legată de viaţa ei...

M-am gândit din nou că lumea este teribil de nedreaptă şi că rămâne coşmarul vieţii mele faptul că am cunoscut-o. În continuare nu mă pot plasa categoric pe o poziţie anume în legătură cu ea. Nu mă pot considera total vinovat de faptul că sufăr de pe urma ei/ poate a suferit şi ea de pe urma mea, nu o pot considera nici pe ea integral vinovată (dat fiind că am suferit şi din alte motive de-a lungul vremii, insuccesul legat de ea fiind doar una dintre nu puţinele dezamăgiri trăite), nu sunt nici măcar pe jumătate convins că-i datorez scuze sau că merită să îi trag un şut în fund când o întâlnesc, nu reuşesc să gândesc nici o modalitate neutră în care s-o abordez...

Mi-am mai amintit şi de o altă ea, mult mai puţin demnă de apreciere, o altă ea care îi este primei aproape vecină în acel cartier aflat cumva la capătul pământului. O altă ea care, dincolo de norocul legat de faptul că, din ce aud eu, este un copil extrem de dorit şi, prin urmare, răsfăţat, se pare că este bine dotată şi cu sămânţă de incultură. Unii nu se vor mira aducând-o acum în discuţie pe domnişoara Titeică...

-Ce nume ciudat de stradă... Titeică...
-X, tu nu ai auzit de Ţiţeica?
-?!?!?

Nu mă mai cred de mult timp cine ştie ce geniu dar tot am nimerit-o spunând că Ţiţeica a avut ceva legătură cu matematica... Şi nu lucrez într-un departament de deştepţi, nu am facultate, nu am cine ştie ce salariu, nici sponsori pentru a îmi cumpăra o casă nu am. Iar ea, parcă în ciuda momentelor gen proasta pământului, are locuinţa în apropiere de cea a coşmarului vieţii mele...

Rar am avut în ultimele 6 luni zile în care să percep atât de puternic nedreptatea societăţii...

Later edit: Şi dacă tot am amintit-o pe Titeică, ea a mai făcut o nefăcută în februarie când m-a anunţat, abordând un aer gen "să-ţi spun o noutate care te interesează şi pe care n-ai aflat-o cu siguranţă", că Ţapinarii urmează să cânte în Club A pe 14... Nu numai că ştiam deja asta datorită tradiţiei şi a mesajelor deja postate de Tănase pe Facebook dar m-am şi mirat că o astfel de specie de om are idee despre activitatea Ţapinarilor în ciuda faptului că este percepută mai degrabă drept o ultramanelistă...

Nu-mi mai rămâne decât să fac haz de necaz când cineva vorbeşte despre Titeică, fata care n-a auzit de Ţiţeica...

O destul de proastă opţiune, hazul de necaz...