Culorile oraşului

Continuând o preocupare mai veche, m-am trezit şi zilele trecute analizând culorile pe care le îmbracă oraşul în funcţie de anotimp.

La începutul anului, în cazul în care nu a rămas gri din cauza lipsei zăpezii, Bucureştiul se transformă în anotimpul galben. Despre el am scris mai pe larg în urmă cu doi ani (vezi postarea de aici).

Curând, dacă zăpada persistă, aşa cum s-a întâmplat recent, oraşul îmbracă haine galben- maro, din cauza câinilor care, pe lângă urină, lasă şi dovezi solide ale digestiei lor. Aşa s-a întâmplat zilele trecute în faţa firmei la care lucrez. Chiar la intrare, clienţii erau întâmpinaţi în dreapta cu câteva grăuncioare maro, în stânga cu o pată galbenă. Urme ale digestiei şi excreţiei bătrânului câine "de pază" care s-a ataşat de noi precum râia de Nică a lui Ştefan Apetrii.

Când zăpada este în curs de topire, dacă se întâmplă asta în week-end, te poţi "bucura" de o zi de luni petrecută într-un oraş gri- maro, dovezile solide depuse de câini ajungând să formeze tablouri abstracte pe pânzele- trotuar. Este dificil să te strecori printre diversele grămăjoare dar, dacă eşti oarecum acomodat cu slalomul, vei supravieţui nepătat. Am fost plăcut surprins aseară, trecând pe aceiaşi stradă care dimineaţă era maro, constatând că oamenii de la salubrizare au măturat tot ce era maro între blocuri şi resturile de zăpadă.

Încet dar sigur, oraşul se retransformă într-unul predominant gri.

Odată cu explozia primăverii oraşul devine ceva mai prietenos din punct de vedere cromatic, griului trotuarelor ajungând să i se adauge nuanţe de verde, roşu şi galben vegetal şi, pentru cei care mai privesc din când în când cerul, albastru.

Vine vara, oraşul este acum gri- verde presărat în unele zone cu covoare multicolore de ambalaje lăsate de trecătorii "ecologişti". Inutil de precizat că astfel de covoare multicolore sunt extrem de tentate să se formeze în parcuri, exact acolo unde verdele este probabil perceput ca deranjant de monoton.

Odată cu toamna, oraşul devine galben- roşu, de la covoarele de frunze moarte pe care muncitorii de la salubrizare se agită să le îndepărteze deşi, după părerea mea, sunt dacă nu plăcute, cel puţin inofensive pentru estetica oraşului.

Odată cu iarna ne întoarcem la începutul poveştii...

Acum putem spune că e primăvară...