Cândva aş fi fost mult mai încântat...

...după tura de sâmbătă. Acum, fiind de părere că întâmplările din viaţa mea sunt puţin importante pentru cei din jur, consemnez sec, mai mult pentru istoria personală: pe 22 martie 2014, pe o vreme caldă şi senină, în 12 ore, am parcurs traseul Buşteni- Munticelu- La Verdeaţă- Valea Albă- Platou- Cabana Caraiman- Valea Jepilor- Buşteni.

Mai făcusem Valea Albă cu vreo 15 ani în urmă, în condiţii de vară. Acum a fost prima mea vale urcată pe zăpadă, la colţari şi pioleţi.

Urcări pe zăpadă mai făcusem, tot în urmă cu vreo 15 ani, cu echipament improvizat, asumându-mi oarecum inconştient riscuri.

A fost atunci Valea Bujorilor urcată parţial la bocanci şi beţe de ski şi coborâtă ajutat de un piolet primit de la un tânăr din Buşteni cu care ne întâlnisem pe acolo. A fost una dintre alunecările mele pe zăpadă, frânată cumva norocos cu pioletul.

Ceva mai târziu, condus de acest tânăr din Buşteni cu care ne împrietenisem oarecum, am urcat, legat în coardă şi cu piolet împrumutat (încă nu mă gândeam la colţari), Valea Seacă dintre Clăi, cu ieşire în platou undeva prin zona Hornului cu Florile.

Cam în aceiaşi perioadă, mai exact în vara 1995, după ce-mi luasem bacalaureatul, cu echipament minimal (bocanci, o cordelină, rucsac incomod, folie de plastic, pătură), urcasem în două zile Valea Morarului, dormind undeva pe la mijlocul ei, pe o prispă ierboasă. A doua zi, traversând o limbă de zăpadă cu o asigurare improvizată (pe atunci era încă folosit complicatul nod bulin pentru legarea în coardă, nod înlocuit de mine cu o adunătură de noduri simple care, sub sarcină, au avut bunăvoinţa să nu se desfacă) am alunecat până s-a întins cordelina iar Daniel, asigurând la corp, bine înfipt într-un prag stâncos, a reuşit să mă ţină.

Revenind la istoria recentă, după aproape doi ani fără munte (s-ar fi împlinit pe 1 aprilie 2014), am reluat urcările cu tura aceea simplă din 15 martie (Predeal- Cabana Gârbova- sub Vf. Clăbucetul Taurului şi înapoi) după care, nu întrutotul conştient de ce urma să mă aştepte, am acceptat provocarea cu Valea Albă pe 22 martie 2014.

După tura pe Valea Albă nu ştiu dacă voi mai încerca vreun traseu asemănător, în condiţii asemănătoare. E greu!!! Totuşi, dacă voi mai încerca, o voi face doar la colţari, doi pioleţi, după ceva antrenament care să-mi permită altă viteză, eventual după antrenament pe pante asemănătoare dar mai scurte şi cu o zonă de plat la bază care să ajute oprirea din eventuala alunecare.