miercuri, 11 iunie 2014

METROUL Bucureşti sub asediu sau Probleme tehnice 2/2014



Ca să fiu sincer, în urma incidentelor din ce în ce mai dese de la metrou, nu cred că toate problemele vor fi rezolvate prin punerea în circulaţie a trenurilor noi de metrou, după cum promite comunicatul Metrorex în ultimul paragraf.

Asta scriam acum mai puţin de 3 luni în postarea aceasta: http://sufletologie-prezentul.blogspot.ro/2014/03/record-la-metrou-12-statii-in-52-de.html

Ei bine, azi dimineaţă Metrorex a dat-o din nou în bară, pe acelaşi interval de spaţiu şi timp.

Plec de acasă la 8:50. Ce depinde de mine, mersul pe jos până la Costin Georgian, decurge normal. Ajung la 9:06. Aici stau iar peste câteva minute îmi dau seama că staţia este neobişnuit de aglomerată. Mă uit la cronometrul care arăta peste 10 minute de la ultima plecare din staţie. Pe sensul celălalt un metrou stă insistent în staţie dar într-un târziu îşi vede de drum. Îmi dau seama că ceva "pute" aşa că zgârm în traistă după cardul de RATB (îţi mulţumesc Metrorex pentru că mi-ai băgat pe gât din nou abonamentul din carton, extrem de sensibil la îndoire şi la umezeală), îl găsesc şi pornesc spre ieşirea din staţia de metrou, deloc încântat de ideea de a merge cu RATB-ul care, conform unor informaţii recente, este extrem de animat de intenţia de a-şi fura călătorii. Mă opresc pentru că se anunţă curând tren în direcţia Titan.

Întreb până unde merge trenul, amintindu-mi imediat de povestea din 26 martie. Mi se răspunde cu "profesionalism": Nu ştim. O să anunţăm în tren.

Încerc să conving călătorii să nu taxeze pentru că va urma o călătorie mai lungă decât de obicei. Apare lângă mine un individ impunător din trupa de paznici. Îşi apăra omul nevoile şi neamul. Neamul lui de hoţi! Îmi dau seama din nou că individul este plătit din banii mei dar apără interesele altora (am mai observat atitudinea asta în toamna trecută, la protestele la adresa legii Ponta- RMGC, unde jandarmii ascultau de Ponta). Cobor scările în viteză pentru că apăruse metroul în staţie. Reuşesc să-l iau. Este ora 9:18, am aşteptat 12 minute metroul. Alţii au aşteptat mai mult. Ce scrie pe site-ul oficial al transporatorului despre intervalul dintre metrouri: între orele 7:00- 10:00 aşteptăm metroul între 6- 8 minute. Rezultă o creştere a duratei de aşteptare cu minim 50 %. Tradusă în ce despăgubire oferită de Metrorex? Întreb şi eu...

Mergem două staţii. Ne oprim la Grigorescu. Aici aşteptăm alt metrou. Acesta nu sosise la 9:30. În schimb, deşi nu mai urca nici dracu` pentru direcţia Republica, acel tren era insistent popularizat prin sistemul de sonorizare. Totul a culminat cu întrebarea gagicii de la microfon: Linia 1, mai eşti acolo?. Deşi mai era acolo Linia 1 nu a răspuns. Dar dacă nu ar mai fi fost acolo? Înseamnă că metroul de la Linia 1 pornise de capul lui spre o inevitabilă ciocnire cu efecte catastrofale? Sinucigaşe trenurile astea!!!

Abia pe la 9:33 am plecat de acolo, de la linia 2, vecină şi prietenă. Asta în timp ce se anunţa că la linia 3 (aflată cumva peste 9 munţi şi nouă văi) urma să plece metrou spre Preciziei. Dat fiind că, până la Eroilor (era să scriu Erorilor), linia era comună, era important să ştim de la ce linie va pleca primul metrou către centru. Era important pentru călători dar mult stimatul şi iubitul Metrorex SA nu a fost de aceiaşi părere Alte 10 minute de aşteptare adăugate la cele 12 minute de la Georgian. O creştere cumulată a timpului de aşteptare cu aproximativ 175 %.

Un nene comentează despre cât de naşpa e în România. Îl execut scurt: Asta-i România pe care ai făcut-o dumneata, tataie! Ripostează: Nu am făcut-o eu. Sunt nişte hoţi. Supralicitez: Dumneata ai votat PSD... Ridică discuţia la alt nivel: Românii nu sunt în stare de nimic. Trebuie să vină străinii să ne rezolve problemele. Am răspuns şi la asta: Să vină americanii, să ne dărâme ţara? Din păcate nimeni nu părea să fi înţeles că mă refeream la americanii de la Chevron şi la canadienii de la RMGC.

La 9:36 sosesc la Dristor 1. Un miliţian (pardon, poliţist) supraveghea cu un ochi atent peronul. Probabil se temea să nu năvălim peste mecanic pentru a-l lua la bătaie. Eu aş concedia directorul general dar... până la urmă e chestie de gusturi şi priorităţi. Mă deplasez rapid spre Dristor 2. Plec de aici la 9:42. Mai puţin de 6 minute de aşteptare. Circulaţia pare să se desfăşoare normal de aici.

9:54, sosesc la Piaţa Victoriei. După 5 minute plec spre Pipera. Şi aici circulaţia pare să se desfăşoare normal. Mai fac 7 minute până la Pipera şi încă 9 minute pe jos până la birou. Un total de 85 minute pentru a traversa Bucureştiul cu metroul...

Faţă de aprecierea mea din 26 martie, constat că după 3 luni linia Saligny- Preciziei este deservită tor de trenurile vechi care pun probleme tehnice. Trag concluzia că Metrorex şi-a demonstrat realul ataşament faţă de ideea unei călătorii pe tronsonul Republica- Unirii efectuată într-un timp decent.

Mă aşteptam ca pe metrorex.ro să apară o explicaţie pentru problema tehnică de azi, chiar şi o copie la indigo a explicaţiei din 26 martie dar, până la ora 15:55, nu a apărut nimic. În cazul în care găseşte cineva o explicaţie oficială aş aprecia un comentariu cu link.

Până la urmă tot pe bicicletă te mişti mai repede în oraşul acesta. Dar cum dracu` să-ţi mai iei bicicletă în momentul în care o bicicletă decentă costă cât încasez eu pe vreo 7 săptămâni de muncă? Asta aşa, ca să mă exprim în spiritul acelor reclame tembele la Praktiker... Şi unde să mai faci loc şi bicicletei într-o casă în care deja se calcă pe bătături 4 oameni?

Pupa-ţi-aş tălpile domnule preşedinte, tovarăşe guvern şi stimabile parlamentar, spunea crocodilul...



8 comentarii:

  1. Da Adi...bicicleta, asa este, dar cu regret m-am convins ca orasul asta nu e deloc adecvat biciclistilor, oricata bunavointa as avea. Si spun asta cu regretul celor 3 ani de activism infocat pro-bicicleta si participare activa la toate manifestarile pro-ciclism care s-au desfasurat in Buc. Pana nu vor disparea in ordinea asta 1. javrele si rahatul aferent 2. craterele si celelalte obstacole fizice care nu permit un parcurs fluid cu bicla 3. gibonii si gibonitzele de pe 4 roti, biciclitul in Buc nu va ramane decat o cauza de nervi si fire albe in cap. De-asta m-am si infuriat si mi-am vandut bicla, iar alta nu mai iau prea curand. Merg pe jos + ratb. Si ma oftic cand constat ca tot in tarisoara asta (Sibiu, Brasov, Oradea - insa dupa multele diferente, posibil totusi sa fie o alta tara) situatia e mult mai favorabila. Dar na, de la un ingust la minte ca Oparescu si hoarda lui de comunisti inchistati ce pretentii pot sa mai am. Sunt minoritar (ei sunt vreo 70%) deci fac ciocu mic.
    Te salut.
    Dan

    RăspundețiȘtergere
  2. Legat de bicicletă... După mult timp în care nu am pedalat am ieşit într-o scurtă plimbare pe la marginea oraşului. Cea mai neplăcută impresie? Un ciudat care a virat dreapta de pe banda a doua, deşi marcajul îl obliga să meargă înainte de acolo. Nu s-a întâmplat nimic grav dar mi s-a părut şi ilegal, şi lipsit de bun simţ să-mi ia faţa în felul acela...

    Altfel, îţi mulţumesc pentru comentariu. Dacă te-am identificat corect (cel cu care am pedalat spre casă după un skirtbike şi cu care mă reîntâlneam într-un timp pe la Georgian la ceva timp după cicloîntâlnire), mă bucur că ai mai dat un semn de viaţă. :)

    JOS OPRESCU!!!

    RăspundețiȘtergere
  3. Da, eu sunt ala :)) Ma surprinde placut faptul ca mai tii minte respectiva zi :)

    Eu tot in zona Georgian sunt, dar nu prea mai circul cu metroul, decat ocazional. Am ajuns sa prefer jegul reatebist mirosului insuportabil de Dristor, unde trebuia sa schimb metroul. Nu stiu...o fi vreo colectoare sparta pe acolo de pute in halul ala, dar mirosul ala, umiditatea subterana si lipsa luminii zilei m-au reorientat spre ratb, de asta nu prea ne mai intalnim, tu circuland mai mult cu metroul din cate citesc pe blog.

    Aaa si inca ceva: mai nou si eu redescopar placerea alergatului, nivel amator. Dau cam 2 uneori 3 ture pe saptamana pe cimentul din jurul stadionului.

    Cele bune
    Dan

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. A fost o perioadă interesantă, cea a plimbărilor în grup pe bicicletă, din cauza asta mi-a fost uşor să reţin ziua aia, adică asta: http://sufletologie-prezentul.blogspot.ro/2010/05/velobello-skirt-bike.html

      Nu-mi dau seama ce ai sesizat tu la Dristor. Din ce am remarcat eu, la Dristor 1 plouă pe peron la câteva ore după o ploaie mai serioasă (iar asta, logic, nu-mi place) dar în restul timpului aerul este cât de cât respirabil. În plus, metroul pare să se mişte mai bine decât tramvaiul 36 cu care aş mai putea ajunge în Pipera. Prin urmare, deşi nu sunt fan beznă, cred că o să frecventez în continuare metroul.

      E interesant că redescoperi şi tu alergatul. Am înţeles corect, faci ture pe inelul de beton care înconjoară Arena Naţionala? N-ai încercat să alergi pe tartan, pe terenul din spatele liceului din dreapta intrării din Basarabia? Am înţeles că, între anumite ore, poţi alerga acolo, pe un material mai prietenos pentru picioare. Când eram mai mic acolo făceam şi eu ture de teren.

      Eu alerg tot pe beton, în parcul de lângă staţia de metrou Pantelimon. Sunt nişte pante drăguţe acolo pentru alergat, alei betonate sau poteci pe pământ. Sunt momente în care se umple parcul de alergători, atunci devine interesant, poţi să compari ritmul şi traseul tău cu cel abordat de alţi "fugari". Asta să nu mai spun şi că, după bicicliste, cele mai frumoase femei sunt alergătoarele. :D

      Ștergere
  4. Da, la inelul de beton merg. Nu, pe terenul liceului n-am fost, de fapt habar n-aveam ca exista un astfel de teren in spatele liceului. O sa vad...

    Tot pt a cauta o suprafata mai putin dura am mai incercat si pe maidanul de la turnul parasutistilor, dar acolo alergi direct pe pamant denivelat, pe carare, printre smocuri de iarba, asa ca am renuntat ...riscul unei entorse e cam mare acolo.

    Da, la parcul Pantelimon e foarte dragut, mai merg si eu acolo dar nu chiar aici in fata la intrare, ci mai spre fundul parcului, unde e plan. Daca tu poti sa alergi pe pantele alea, esti tare. Inseamna ca nu esti chiar asa incepator cum te dai :)

    In plus, n-am prins niciodata parcul Pantelimon plin de alergatori cum zici tu, mai mult liber l-am gasit. La stadion e pustiu chiar mereu. In rest, perfect de acord cu ce zici tu ref. la bicicliste si alergatoare....un motiv foarte bun sa iesim din case si sa le fugarim :D

    RăspundețiȘtergere
  5. Cred că te-am indus un pic în eroare. Terenul se afla în spatele liceului (cu amenajări de atletism şi teren de fotbal) dar avea acces dinspre stadion, nu dinspre stradă sau liceu. E adevărat că nu ştiu cum mai stau lucrurile după metamorfoza Lia Manoliu- Naţional Arena.

    Nu ştiu nici despre terenul în jurul căruia puteai cândva alerga pe rumeguş dacă mai există, dacă mai ai acces...

    Oricum, dacă intri în stadion dinspre Bd. Basarabia, eu ştiam că pe dreapta este terenul cu tartan, pe stânga (cu un acces ceva mai complicat, parcă) era terenul înconjurat de banda cu rumeguş. Într-o parte alergam, în cealaltă mai săream la groapa cu nisip uneori. :)

    Alergarea la paraşutişti pare un antrenament bun pentru alergare montană. În visele mele, voi ajunge să particip anul viitor la proba scurtă de la Marathon Bucegi şi la o probă din Azuga Trail Race aşa că e posibil să vizitez curând zona. Totuşi, din acest punct de vedere, am înţeles că e mai atrăgător să alergi prin Tineretului, pe pante de pământ şi asfalt combinate cu scări.

    În parcul Pantelimon eu mi-am măsurat trei circuite, unul lung, de 3030 m, în cea mai mare parte cu asfalt, unul scurt, de vreo 500 m cu pante de asfalt, unul mediu, de vreo 900 m, cu o urcare drăguţă pe pământ. Pe fiecare am diferite măsurători intermediare la care apelez atunci când nu finalizez o tură întreagă. Din ce am observat eu, lumea aleargă mai mult pe circuitul lung şi pe cel scurt. Mai sunt şi unii care îşi au propriile trasee cu care te intersectezi uneori.

    Încă mă consider începător, chiar dacă mă împac rezonabil şi cu pantele dar recunosc că am vise care cuprind curse terminate în timp rezonabil pentru viitorul mai mult sau mai puţin apropiat...

    Cât despre "fugărit" alergătoare, am povestit recent pe blogul altui alergător ce am păţit când am forţat pentru a ajunge din urmă (şi chiar a depăşi, cu un efort "supraomenesc") două tinere. Absolut jenant! :)) Poate apuc să povestesc şi pe aici...

    RăspundețiȘtergere
  6. Parerea mea e ca cine face alergare pe munte ala nu e om, e supraom. Am prins din intamplare cursa 2x2 din Fagaras acum 2 ani (parca) si oamenii aia frumosi de acolo , romani si straini, phuuu...m-au impresionat. Bafta multa daca te inscrii. Ai de bagat antrenament, nu gluma.

    Apropo de Pantelimon. M-am chinuit sa prind rostul sagetilor alea pictate pe asfalt ca sa deslusesc care cum sunt traseele...n-am reusit.

    PS: da da, asteptam povestea cu alergatoarele :))
    Salutare!
    Dan

    RăspundețiȘtergere
  7. Supraoameni mi se par cei care termină cursele de alergare montană în mai puţin de jumătate din timpul acordat de organizatori, ceilalţi mi se par doar oameni bine antrenaţi. :) Printre aceştia din urmă sper să ajung şi eu...

    Tot zic că o să încep să parcurg în viteză Valea Cerbului sau deja clasicul Predeal- Gârbova- Azuga cu deviere spre Sorica pe pârtie dar, de când am început să alerg, n-am mai reuşit să ajung la munte.

    Dacă vrei să citeşti despre activitatea unui supraom, uită-te pe blogul lui Silviu Bălan, cu link pe coloana din stânga. L-am întâlnit acum nişte ani, la Prima Evadare, şi îl urmăresc de atunci. Recent, a ocupat un loc mai mult decât onorabil la Marathon du Mont Blanc...

    În Pantelimon cred că ai remarcat săgeţile care pornesc de pe malul lacului, din colţul opus staţiei de metrou şi, din ce am sesizat eu, se opresc după 1000 m de traseu, fără ca traseul să reprezinte un circuit. Pornirea este de la acea linie marcată cu 0. Primii 800 m sunt pe malul lacului apoi se face stânga iar traseul se complică un pic. Ce-mi place la "linia" aia este că este marcată din 200 în 200 de metri, parcă şi mai des uneori. Dacă nu duci distanţă mare te poţi cronometra acolo pe alergări scurte.

    Cât despre alergătoare... o să vină şi povestea asta. :)

    RăspundețiȘtergere