Risc de-a-n pulea

Actualizare 21 iulie 2014 ora 16:30. Cu vreo 30 minute în urmă m-a sunat din nou. Din altă sursă am aflat că e OK, a ajuns pe teren bătut, pe triunghiul roşu Buşteni- Mălăeşti. Încă sunt furios pe el.

--------------------------------

ACTUALIZARE: 21 IULIE ORA 6:24 

Mă sună să-mi spună că la 1 noaptea s-au oprit să doarmă şi că vor continua în jos, pe lumină. După mintea mea era mai bine să urce în brână dar... nu te pui cu logica alpiniştilor... Ştie ei bine ce face! Că doar este mulţi...

--------------------------------


20 iulie 2014, ora 18:02- mă sună Daniel să mă întrebe dacă, în coborârea dinspre Acul de Sus către Valea Adâncă mai poţi intersecta vreo vale. Găsesc în Cristea (după ce căutasem în Kargel de pomană) schiţa în care erau menţionate Hornurile Văii Adânci pe care înţeleg că era el şi pe care tocmai reuşea să le traverseze.

Cumva, ceva mai târziu, înţeleg că a intrat pe Valea Adâncă. Fiindu-mi stârnită curiozitatea am citit şi eu ce zice Cristea. Nimic de bine... Hornurile Văii Adânci criminale, Valea Adâncă plină de săritori înalte deasupra Brânei Mari a Morarului. Despre pitoane de rapel, nimic... 

21 iulie 2014, ora 00:49- mă sună din nou (de pe alt telefon, al lui rămăsese fără baterie; este foarte logic să pleci la drum cu telefonul descărcat deci îl înţeleg) să mă întrebe dacă între Valea Adâncă şi Vâlcelul Morarului mai este vreo vale. Tot în Cristea găsesc desenat un fir de vale situat cam la jumătatea distanţei dintre cele două. Fără grad de dificultate, fără descriere, fără nimic. Aflu că pe el coboară Daniel la ora asta.

Ieşise din Hornurile Văii Adânci, intrase o vreme pe Valea Adâncă dar, deasupra unei săritori mari, a hotărât să încerce mai în dreapta să găsească o coborâre acceptabilă. A nimerit în acel fir de vale care porneşte puţin deasupra Brânei Mari a Morarului şi a început să coboare pe el. Din cauza întunericului sau poate din alt motiv a depăşit brâul fără să se înscrie pe el. Şi aşa a ajuns să mă sune din nou...

Abia adormisem de câteva zeci de minute... A reuşit să-mi facă praf somnul cretinul meu frăţior... Cică acum taie o mare de jnepeni care, speră el, nu nimereşte în Valea Morarului printr-un perete. Şi cum va vedea peretele? La lumina frontalelor? Dacă dă de urs prin jneapăn? Dacă, după vreo 17 ore de traseu (bănuite) ajunge la epuizare? Dacă dă de dracu` dobitocul?

Culmea este că traseul de ieri a fost Acele Morarului. Traseu pe care l-a tot făcut în ultimii ani şi de pe care a reuşit să se retragă din diverse puncte. Acum, de la vestul Acului de Sus, era foarte simplu să meargă în Omu şi să coboare pe Valea Cerbului. Dar... de ce să fie simplu când poate să fie complicat???

În altă trecere de-a lui pe Ace, cu ceva vreme în urmă, îmi povestea că a rapelat de pe Acul Crucii la miezul nopţii. Acum probabil crede că poate oricând să coboare din Acele Morarului în miezul nopţii aşa că-şi permite orice improvizaţie mai mult sau mai puţin imaginabilă. Până când o să-i meargă cu improvizaţiile alpinistului nostru? Rămâne de văzut...

Deci am somnul făcut praf iar până-n ora 10:00 trebuie să ajung la birou unde voi fi luat de odihnit. It`s a rahat situation, după cum spunea un instructor cu care lucra Sorana acum nişte ani...

Ataşez o scanare pe care am notat traseul pe care îmi imaginez că l-a făcut Daniel la retragerea din Acele Morarului.

Zilele astea era logic să scriu despre tura mea de ieri (Buşteni- Gura Diham- Poiana Izvoarelor- Pichetul Roşu- La Prepeleac şi retur) dar uite că altă problemă m-a făcut să scriu...

Nu recomand nimănui să improvizeze în stilul în care o face Daniel, la fel cum nu recomand nimănui să meargă noaptea pe munte. Poate fi extrem de riscant şi, nu exagerez deloc, poţi muri astfel.