miercuri, 6 august 2014

Şobolaniada



Au ajuns celebre reportajele cu şobolanii din IOR, difuzate cu vreo 10 zile în urmă. Ce se ştie mai puţin este că primii şobolani văzuţi de mine în IOR, cu mai multe săptămâni în urmă, se aflau în zona bisericii "maramureşene". Am intenţionat atunci să anunţ această problemă de sănătate publică primăriei dar, dat fiind că terenul respectiv are un statut juridic complicat, am renunţat la idee. Oricum, mi se pare interesant felul în care lângă o clădire inutilă, ca să nu zic chiar toxică (cred că orice vizitator constant al blogului meu a înţeles că, din punctul meu de vedere, biserica este o instituţie toxică), şi-au găsit adăpost şi nişte fiinţe potenţial cauzatoare de probleme. Cum era vorba aia? Cine se aseamănă se adună...

Ca urmare a reportajelor, week-endul trecut a intrat pe terenul retrocedat o echipă de la salubrizare. S-au făcut mormane de gunoi sâmbătă, s-a tuns iarba, s-au rărit tufişurile, grămezile de iarbă şi sacii de gunoi au rămas pe loc până duminică. Probabil acolo vor înţepeni până când vor fi răvăşite de maidanezi. Aceştia, câinii, sigur nu vor reuşi să citească afişele puse de primărie, prin care le este interzis accesul. Ce să le facem dacă sunt analfabeţi???

Dacă am cere un punct de vedere de la primărie am afla probabil că problema şobolanilor din IOR este rezolvată. Şi rezolvată va rămâne pentru că, nu-i aşa?, cetăţenii onorabili nu vor mai arunca gunoaie la marginea parcului iar oamenii străzii vor găsi locul curat şi vor renunţa să se mai aşeze acolo. În plus, şobolanii nici nu mai au nevoie de otravă odată ce, cu repulsie, se vor confrunta cu spaţiul curăţat. În cazul în care, prin absurd, ar mai fi rămas vreunul rătăcit prin tufişuri, acesta va fugi mâncând pământul către un alt depozit de gunoi.

În schimb este cu siguranţă nerezolvată aceiaşi problemă într-un alt loc, situat la graniţa dintre sectoarele 2 şi 3, la 50 de metri de relativ proaspătul deschis Mega Image de pe Vergului, colţ cu Basarabia. Am văzut acolo, atât dimineaţă cât şi seara, o adevărată probă de ştafetă în care concurenţii erau şobolani. Dacă la marginea acelui teren al nimănui erau suficienţi şobolani încât să sară în ochi, mă întreb câţi sunt în mijlocul său. Şi mă mai întreb cât de elegant este să ai o crescătorie de şobolani la mai puţin de 100 de metri de blocuri şi de baza pompierilor. Trimite cineva televiziunea şi pe acolo? Că altfel e puţin probabil să se ia vreo măsură...

Revenind la IOR, după cruciada împotriva şobolanilor, am senzaţia că a crescut populaţia de vrăbiuţe care se "scaldă" în iarba proaspăt tunsă dar a apărut şi o mică populaţie de şopârliţe. Am văzut una traversând în goană o potecă îngustă şi ascunzându-se de mine tot în noile elemente de decor sub formă de grămadă de iarbă. Am încercat să o privesc pe îndelete dar s-a ascuns atât de bine încât nici coadă de şopârliţă nu am mai reuşit să văd. Şi dacă tot vorbim de mormane de iarbă să amintim şi omul care, în amintirea căpiţelor de fân pe care probabil le iubea în copilărie, s-a lungit pe o astfel de "căpiţă" pentru a se odihni.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu