Nervi în subteran sau Din nou despre insuportabilul Metrorex

Simt din ce în ce mai rar nevoia să scriu. Până la urmă devine plictisitor să descrii iar şi iar o viaţă de rahat presărată, rar, extrem de rar, de momente plăcute.

Dar după ce tragi nişte km de mers pe jos neplanificaţi, strict din vina celor de la Metrorex, merită să-ţi exprimi furia.

Deci ajung dinspre Dristor la Piaţa Victoriei, pe la 9:40. Apuc să-mi iau ceva de la patiseria PSD-istă din subteran (de ce PSD-istă? pentru că înainte de alegeri trona pe geamul ei poza actualului primar de la S2, fost subaltern -viceprimar- al puşcăriabilului Onţanu), vine metroul care urma să mă ducă...

De aici intrăm în poveste. O poveste diferită de varianta oficială descrisă aici.

Vine metroul deci... Şi suntem anunţaţi că, din motive tehnice, trenul va merge doar până la Aviatorilor. Îmi imaginez că de la Aviatorilor vom continua pe firul celălalt deci nu mă enervez prea tare.

Nici nu plecăm bine de la Piaţa Victoriei că trenul reduce viteza şi ni se solicită să închidem geamurile din vagoane. Interesant, deja miroase urât treaba... Câţiva metri mai încolo, trecem printr-o zonă cu degajare de fum. Curând ne oprim şi auzim vocea suavă a mecanicului spunând:

Vă rugăm să nu vă impacientaţi. Trenul se întoarce la Piaţa Victoriei.

Ne întoarcem la Piaţa Victoriei şi coborâm pe un peron deja plin. Vocea suavă precizează că trenul se retrage din circulaţie, fiind defect. Debusolat, încerc să mă prind cum plănuiesc ceilalţi călători să continue călătoria. N-am înţeles nimic.

O iau în lungul peronului, încercând să-mi dau seama cam ce bubă are trenul. Pe la jumătatea lui puţea a ars. Mă gândeam că a luat foc un cablu care trebuia să fie schimbat (cu titlu de mentenanţă preventivă) de jdemii de ani. Se anunţă că, pe firul 1 şi 2, circulaţia este blocată între Piaţa Victoriei şi Aviatorilor. Problemele se semnalau de vreo 20 de minute dar nu-şi pusese nimeni problema evacuării. Lasă-i să ardă, dă-i dracu de călători! o fi gândit vreun responsabil Metrorex.

Se lămuresc oarecum lucrurile. Merg înapoi spre ieşirea de după Guvern, deja în contra curentului. Între timp binevoieşte şi trenul să se care dracului. Observ un călător retardat care îşi ţinea şoşonul lipit de tren, dorind probabil să fie agăţat, târât, ucis în chinuri. Era deja trecut de ora 10:00.

Ies în Bd. Aviatorilor şi mă înscriu în grămada de corporatişti care avansa voios spre nord. Încă eram optimist, gândindu-mă că de la Aviatorilor cobor înapoi în metrou.

După mai bine de 10 minute de mers pe jos mă apucă furia. Observ că Pompierii izolează intrarea de la Aviatorilor dinspre TVR, după ce evacuează ultimii călători rătăciţi întâmplător pe acolo (pentru că, nu-i aşa? e total ilogic să existe călători în staţiile de metrou). Traversez totuşi intersecţia şi verific a doua intrare, de lângă Herăstrău. Aici lucrurile erau mai calme dar un angajat Metrorex a spus totuşi că nu se mai circulă deloc între Victoriei şi Pipera. La intrarea de la capătul celălalt al peronului erau trase câteva maşini de pompieri. Te-ai fi aşteptat să explodeze ceva în subteran, să se ducă la naiba o parte din oraşul ăsta pe zi ce trece mai insuportabil.

Văd un taxi şi-l întreb pe şofer dacă mă duce pân` la muncă; îmi dă flit: Nu vă supăraţi dar abia m-am întors de acolo. Să fiţi ai dracului! Gestionaţi de minune situaţiile de urgenţă...

De aici nu mai aveam decât o foarte vagă idee cum pot ajunge pe jos la birou. Îmi amintesc vag din perioada în care pedalam pe acolo că trebuie să nimeresc cumva pe Eliade, spre Floreasca. Intru ca idiotul pe Primăverii, casc ochii la viaţa de şmecher trăită de hoţii de pe acolo, dau în Eliade, nu-mi dau seama exact ce direcţie e bine să urmez, încerc să fiu logic şi fac stânga. O străduţă care intra pe lângă parcul Bordei nu îmi inspiră nimic aşa că merg înainte spre bulevardul mare pe care îl văd în faţă. Mă uit mai atent şi rămân cu impresia că m-am întors în Bd. Aviatorilor. Ajung în bulevard şi impresia se confirmă. Am ocolit ca prostul! O măsurătoare aproximativă făcută pe gogu hartă spune că am ocolit vreo 500 m, cale de vreo 5 minute de mers.

Mă duc în China, pe Bd. Beijing, reîntâlnind fluviul de corporatişti. Depăşesc tot ce pot pe trotuarul execrabil de îngust. Să trăiască primarul şi grija lui pentru pietoni! Să trăiască şi corporatiştii care se deplasau cu viteza melcului turbat. Încerc să-mi dau seama dacă mă deplasez în direcţia bună căutând cu privirea clădirile înalte care se observă din zona în care lucrez. Nu văd nimic...

Dau de Şoseaua Pipera şi-mi amintesc că pe ea aş ajunge la Aurel Vlaicu. Îmi dau seama că mai am o veşnicie de mers şi-ncep să înjur în barbă toţi sfinţii (inclusiv pe Blasfemie Foca, invocat când trec pe lângă o clădire din aia urâtă, cu turlă).

Ajung la Aurel Vlaicu şi nu observ niciun semn de anormalitate la intrarea în staţia de metrou. Cobor, întreb dacă se circulă spre Pipera apoi merg pe peron. Aproape imediat ajunge un tren în staţie. Dau să urc dar mă retrag când se anunţă că merge spre Aviatorilor (deci între timp se deblocase staţia Aviatorilor). Îmi dau seama că se merge pe un singur fir aşa că încerc să am răbdare. Constatând că metroul nu mai binevoieşte să se întoarcă de la Aviatorilor (deşi la cât timp trecuse, ar fi fost suficient pentru parcurgerea distanţei Pipera- Aviatorilor şi înapoi de vreo două ori) şi încep să regret că nu am continuat pe jos. Totuşi, ideea de a parcurge Fabrica de Glucoză după potopul de aseară, pe un sector lipsit de trotuar mi se părea o opţiune şi mai proastă.

Aştept şi, aproape de limita răbdării, binevoieşte să vină un metrou gol care merge spre Pipera.

Transpirat, plin de nervi, cu o mare întârziere imputabilă strict celor de la Metrorex, ajung la birou. Aici mă aştepta un client, mă mai aşteptau o grămadă de mesaje la care trebuia să răspund şi colegi care nu păreau deloc încântaţi că au trebuit să-mi facă într-o oarecare măsură treaba.

Eram teribil de tentat să anunţ că nu mai vin deloc azi la muncă dar, amintindu-mi că e Jeni Florea plecată în p**** mă-sii am încercat să reduc proporţiile problemei.

Oricum, s-a dovedit odată în plus că alţii pot întârzia cât şi când vrea muşchii lor fără ca cineva să facă o tragedie din asta dar întârzierea mea a cam fost privită cu mutre...

Plin de nervi am scris un e-mail la care sunt curios dacă va răspunde cineva. Esenţa lui e că, în urma multiplelor probleme create de incompetenţa Metrorex, vreau să-mi se returneze banii daţi luna asta pe abonament. Am scris şi în atenţia unor instituţii care au legătură cu transportul public. Disperat de situaţia asta, aş accepta să primesc cei 70 de lei şi de la doamna primar general... Că tot intenţionează să ne ofere pe gratis nişte servicii oricum execrabil organizate...

Cu titlu de curiozitate, Metrorex se laudă aici că:

"inca din data de 28 aprilie 2016 au fost dispuse prin ordin de serviciu de catre directorul general masuri concrete de verificare si remediere dupa caz, a deficientelor la toate tablourilor si cablurile electrice din statiile de metrou."

Tembelilor! Nu v-aţi gândit că trebuie verificate şi cablurile dintre staţii??? Incompetenţi ordinari!!!

Uite aşa m-am ales eu cu vreo 4 km de mers aiurea pe jos... O ploaie torenţială îmi mai lipsea!

În episodul următor voi relata probabil despre un incendiu catastrofal la metrou, sub titlul Colectiv underground...