Uite că, zilele astea m-au obsedat din nou câteva refrene. Cauza mi-e destul de clară dar nu prea înţeleg cum de mi s-au fâlfâit tocmai cântecele astea prin creier...
Întâi mi-am amintit de:
Pare logic, am discutat recent cu cineva despre oamenii ăştia. Dar de ce nu mi-am amintit alt cântec? Ce amestec are ardeleanca în toată povestea? De ce nu mi-a stat pe creier altă piesă de-a lor, pe care, cândva, o consideram importantă? Doar am adus în discuţie recent şi povestea aia...
Mai târziu, probabil datorită unui mesaj care se potrivea cu tema, mi-am amintit de:
Ascult de vreo 30 de ani cântecul dar parcă e prima dată când îmi asum unele negaţii şi le răspund cu seninătate.
Mai departe, probabil cu gândul la altă discuţie recentă, m-am închinat cu-n picior:
Totuşi, mâinile nu par să te mai caute... Sau poate neuronul ăla rebegit se gândea la ceva, înaintea mea... Cred totuşi că, dincolo de alte sensuri, amintirea Pescăruşului ascunde dorul de mare, dorul de Vama de care nu am avut parte anul acesta, dorul speranţelor de anul trecut, dorul dorului de cineva.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu