Măcin 2018, ziua 2

ZIUA 2- joi 18 octombrie 2018

După prima noapte dormită destul de bine în pat străin mă trezesc pe la ora 6:45. Reușesc să plec de la Pensiunea Turist (singura unitate de cazare din orașul Măcin și cea mai confortabilă din localitățile amplasate în vestul Munților Măcin, după știința mea) la ora 9:15. 

Primii km, până la Mănăstirea Izvorul Tămăduirii, îi știam bine, din tura de anul trecut. 

Aproape de mănăstire aud lătrat de câine. Din curtea bisericii mă pândea o potaie. O maică îl cheamă fără succes. Când ajung aproape, se retrage singur.

Urc spre locul de campare și, cel mai probabil, am făcut popas. 

Am ajuns apoi la Fântâna de Leac. Constat că apa abia picură. Constat că e mult mai simplu să urci cu rucsac mic. Aproape că nu am simțit oboseală până sub Caramalau. 

Intru încrezător pe crucea albastră dar curând îmi dau seama că e treabă serioasă pe acolo. Cobor cu grijă, atent să nu mă lovesc, să nu mă blochez între stânci, să nu alunec la puținii pași mai aerieni. Credeam că zona accidentată se va termina repede dar, până la urmă, în mai mare sau mai mică măsură, a trebuit mers cu atenție până pe Vf. Cheia. 

Un pic sub vârf, s-a traversat intuitiv o îngustă perdea de pădure în care nu am observat marcaj.

Când plec de pe Vf. Cheia apar probleme de orientare. 

Îmi imaginez o traiectorie, pornesc spre stânga, după niște pietre ajung într-o poiană dar marcajul nu reapărea. Privesc mai în dreapta și îmi imaginez și pe acolo o linie de traseu care avea că obstacol trecerea printr-o zonă cu vegetație încâlcită. Nu mă mulțumește concluzia așa că scot hărțile și busola, consult și GPS-ul după care mă întorc pe Vf. Cheia. Analizez iar documentația și instrumentele constatând că, mergând relativ înainte, am șanse să dau din nou de marcaj. Luăm în calcul și întoarcerea în caz că nu regăsesc marcajul sau măcar o linie decentă de potecă. Totuși, nu mă vedeam urcând prea ușor spre Caramalău așa că m-am străduit să găsesc continuarea.

Și, pornind înainte, am plăcuta surpriză să regăsesc curând crucea albastră. Bucuria nu avea să dureze mult pentru că am pierdut din nou marcajul în vreo două rânduri. Am improvizat navigând la GPS direct printre vegetația deasă către un punct pe care îl luasem de pe Google maps. Regăsirea marcajului era de aici o plăcere de scurtă durată, motiv pentru care începusem să iau coordonatele la fiecare marcaj. La o astfel de regăsire, într-o mică înșeuare, am plăcerea să surprind două căprioare. 

Aproape de punctul către care navigam, ajuns deja pe un drum la marginea arăturii, 

observ intrarea marcajului în pădure lângă un marcaj de limită a rezervației. Îmi spun că am ocazia să cartez corect poteca așa că pornesc pe marcaj. Curând traversez o poiană dar, puțin mai încolo, abandonez încercarea de găsire a liniei complete a marcajelor din cauza vegetației care se îndesește din nou. Mă recunosc parțial învins de traseul Valea Jijilei.

În jurnalul pe sărite, ţinut pe hârtie, descriam coborârea din Vf. Cheia spre Jijila aşa:

“Două treceri prin pădure sub Vf. Cheia la ghici, pierzând marcajul; spre final am încercat să conectez ultima parte a marcajului dar m-am blocat în vegetaţia abundentă”

Drumul de la marginea arăturii devine din ce în ce mai discret, fiind mai greu de urmărit. Cu punctul din drumul lat în gând, o iau cumva direct într-acolo și, aproape de punct, trec printr-un teren otrăvit, conform inscripțiilor atârnate prin copaci. Și eu care speram să fie vorba de indicatoare turistice...

Odată ajuns în drumul lat am mai avut vreo două ezitări, atunci când acesta intersecta alte drumuri, aproximativ egale ca lățime și claritate. Mă orientez tot folosindu-mă de punctele notate de acasă de pe diverse hărți accesibile online (OpenTopo Map, de exemplu). Ar fi fost bune mai multe puncte intermediare, ordonate cumva coerent dar a trebuit să mă mulțumesc cu ce pregătisem deja.

În sfârșit, vine și momentul în care constat că se apropie intrarea în Jijila. Se intensifică urmele de activitate agricolă, dau de un tractor, observ urme de incendiere pe marginea din dreapta a drumului (localnicii probabil au incendiat vreo specie invazivă sau toxică pentru animale), intru în localitate, văd în fugă un anunț al Primăriei cu privire la refacerea efectivelor de suine grav afectate de pesta porcină africană. Un pic mai încolo niște localnici cel mai probabil înviorați de băutură comentau ceva lângă un magazin La doi pași. Eu merg în continuare spre centrul localității, intersectând aproape de DN două străzi foarte inspirat botezate: Telegraf Sud și Telegraf Nord.

Ajuns în centru fac stânga  

și merg pe drumul național (și european) încă o oră. Studiez cu oarecare atenție locurile dinspre Vf. Orliga (încă nu renunțasem la ideea de a-l urca) dar, în zona celui mai bun acces, constat că e plin de gunoaie și că un localnic cu vaca își face de treabă. Renunț din nou la Orliga. Un pic mai devreme, făcusem un scurt popas la un loc amenajat cu mese și bănci de către cei din Jijila.

Puțin mai târziu, observ că se vede interesant orașul Măcin de sus. Nu apuc să fotografiez pentru că se tot băgau în cadru stâlpi, cabluri, case, mașini. La intrarea în localitate încep să recunosc repere din plimbarea de ieri.

Nu peste mult timp, sunt înapoi la Pensiunea Turist unde aveam să-mi fac de treabă până seara.

CRONOLOGIE:

6:45- mă trezesc

7:30- afară e perfect luminat şi noros

8:15- 8:50- mănânc în cameră

9:15- plec de la pensiune

9:46- troiţă la intrarea din DN 22D spre Mânăstirea Izvorul Tămăduirii

10:30- barieră la intrarea în traseul Valea Jijilei (cruce albastră)

10:55- termin popasul de la locul de campare de la intrarea în traseu

10:58- Fântâna de Leac

11:00- punctul 3 al traseului tematic Fântâna de Leac

11:35- am intrat de 3 minute pe traseul spre Jijila, lăsând în dreapta banda albastră

12:25- panou Granitul- geneză şi evoluţie

12:35- 13:15- popas şi explorare în apropierea Vf. Cheia

13:35- marcaj cruce albastră în înşeuarea unde am văzut două căprioare

13:38- marcaj cruce albastră pe un vârfuleţ

13:41- două cruci albastre pe un plai

13:55- ajung în câmp, la limita rezervaţiei

14:00- intrarea potecii marcate în pădure şi rezervaţie

14:04- două cruci albastre într-o poiană

14:07- vegetaţia abundentă îmi blochează trecerea; mă întorc

14:10- reajung la intrarea potecii marcate în pădure şi rezervaţie

14:30- termin popasul început la nu ştiu ce oră

14:35- teren otrăvit

14:38- ajung într-un drum lat de pământ

15:45- am intrat pe DN 22 în centrul Jijilei

15:57- bornă kilometrică Brăila 22 km

16:00- ies din Jijila către Măcin

16:14- bornă kilometrică Măcin 5 km

16:30- loc de popas pe dreapta şoselei

16:35- bornă kilometrică Măcin 4 km

16:45- moară de vânt în stânga

16:50- bornă kilometrică Măcin 3 km, în apropierea ramificaţiei spre Orliga

17:03- bornă kilometrică Măcin 2 km

17:25- Măcin centru (la monument)

17:35- am ajuns înapoi la pensiune, în cameră

18:52- iau masa la pensiune

19:24- fac cumpărături la Profi

21:50- mă culc

PUBLICITATE:

Dacă doreşti să mă ajuţi să fac şi în viitor astfel de plimbări, poţi cumpăra un tricou folosind acest link, asigurându-mi astfel un mic comision (legal, declarat, impozitat). Mulţumesc! :)