Macin 2018, ziua 3

ZIUA 3- vineri 19 octombrie 2018

Încă o zi în care nu a fost necesar să mă trezesc devreme. Prin urmare, plec din cameră pe la ora 9:10 şi pornesc spre sud, traversând pe jos oraşul care îmi devenea din ce în ce mai cunoscut. Pricopanul este traseul planificat. Decid să-mi ofer puţină varietate şi să-l parcurg în sens invers faţă de anul trecut. Prin urmare, la ramificaţia de sub carieră fac dreapta, pe drumul de sub culme. Merg cât merg şi intuiesc că trebuie urmată ramificaţia la stânga. Privesc atent într-acolo şi observ panourile de la intrarea în traseu.

Consider că, în lipsa unui indicator situat mai la vedere, poţi rata intrarea. Totuşi, dacă ratezi nu e nicio tragedie pentru că, ţinând drumul pe sub culme, poţi ajunge în Greci pe un traseu pe care nu cred să umble multă lume dar care oferă peisaje drăguţe. Nu mai ajungi pe Sulucu Mare dar îţi oferi ocazia de a te apropia de Ţuţuiatul.

După cum spuneam, am fost atent şi am ajuns la intrarea oficlaiă în Traseul Pricopanul. O pajişte drăguţă pe care aproape că m-aş fi tăvălit mă goneşte cu inscripţiile cu Proprietate privată. Rămân pe marcaj şi pornesc uşor în sus. Constat că un băţ telescopic nu pare să se fixeze bine pe un segment dar până la urmă găsesc soluţie pentru a-l întinde cât aveam nevoie.

În punctul în care traseul de bicicletă spre Şaua Şerparu se desprinde în stânga constat că a început ploaia. Bag în plastic actele, schimb bateriile GPS-ului, scot geaca bătrână de goretex, o pun pe mine şi continui cu pas leneş în dreapta, pe banda albastră. Nu trece mult timp până să observ un indicator pe care nu mi-l aminteam de anul trecut. Mă apropii şi citesc că, în dreapta, se află nişte monoliţi de granit numiţi Pietrele lui Teo. 

Curios, merg spre micul platou pe care pietre mai mici sau mai mari zac în dezordine. Tot făcând poze, observ două pietre care promit o compoziţie sugestivă. Special pentru Facebook fac o poză cu telefonul. După ce am încărcat-o să te ţii Like-uri! :) Nu ştiu dacă cei ce au văzut poza au interpretat-o la fel ca mine...

După ce m-am cărat dintre Pietrele lui Teo am încercat să-mi dau seama unde am pierdut poteca anul trecut, în acea curbă la 90 de grade. Am avut în vreo două rânduri senzaţia că am identificat locul dar parcă ceva nu se potrivea, totuşi. Prin urmare, aproape am ajuns pe Sulucu Mare fără să am convingerea că mi-am dat seama unde am rătăcit marcajul atunci.

 

Pe măsură ce urcam mă încingeam de la efort dar nu-mi venea să dezbrac geaca pentru că odată cu altitudinea, creştea şi puterea vântului. Nu era nimic de speriat dar nici nu îţi dădea chef de popas atmosfera aia vântoasă. Bagajul mic a fost şi de data asta suficient de comod încât să nu fac popasuri din cauza lui. Am făcut popasuri mai mult pentru fotografii în următoarea porţiune de traseu. 

Sulucu Mare (numit de unii localnici simplu, Sulucu) şi Sulucu Mic (alintat Sulucelul de localnici) au fost depăşite aproape fără efort. De pe Sulucu Mare am căscat ochii spre est, spre Dl. Îmbulzita pe care, cândva, poate voi călca şi eu. De pe Sulucu Mare spre Îmbulzita se vede păşunos şi lejer. Totuşi, din cele citite prin jurnale, am înţeles că o eventuală încercare de a trece din Sulucu Mare- Îmbulzita spre Ţuţuiatu te duce şi prin zone sălbatice, cu pădure deasă, copaci căzuţi şi, probabil, urşi... de pluş.

Între Sulucu Mic şi Piatra Râioasă vântul a scăzut serios în intensitate iar temperatura a crescut suficient încât să pornesc urcuşul spre Vf. Piatra Râioasă în tricou şi chiloţi. Am putut merge aşa până la locul de campare de sub Fântâna de Leac unde am pus pantalonii pe mine mai mult pentru a nu ofensa eventualii oameni cu care m-aş fi întâlnit decât din cauza reducerii temperaturii.

Din Vf. Piatra Râioasă ştiam de anul trecut că urmează o coborâre directă şi oarecum abruptă spre locul de popas din Şaua Şerparu, pe acel sector pe care atunci urcasem ghidat de pătratele albe despre care credeam eu că vor primi şi banda albastră proaspătă. Ei bine, nu au mai primit banda albastră, traseul continuând acum pe altă cărare. Acum, între Piatra Râioasă şi Şaua Şerparu se parcurge o buclă largă, prin pădure şi printre tufe. Sincer să fiu, cred că aş fi preferat varianta abruptă dar recunosc că a fost plăcută şi noua variantă. 

Ajung în Şaua Şerparu şi-mi vine chef de plajă. Mă opresc pentru destul de mult timp şi mă plimb sub soarele destul de puternic. Acolo, în Şaua Şerparu, ai fi jurat că e vară, nu final de octombrie... 

După popas urc privirea spre Vf. Vraju şi, undeva în stânga, observ o siluetă stâncoasă pe care o ştiam de undeva. Îmi dau seama că acela este Sfinxul Măcinului. Încep să urc spre el, atent să prind unghiuri bune din care să-l fotografiez. 

Ajung să-l fotografiez din mai multe unghiuri, inclusiv unele din care nu mai avea nici pe departe faţă de sfinx. Îmi dau seama că, venind dinspre Vraju cu bagaj mare şi greu, anul trecut nu prea aveam şanse să observ Sfinxul. Anul acesta, venind invers şi fiind odihnit, am avut plăcerea să-l recunosc. Am fost curios să verific fotografiile de anul trecut făcute în zona Vf. Vraju- Şaua Şerparu. Ei bine, din Şaua Şerparu, nu am apucat atunci să fotografiez spre Sfinx, fotografiind în schimb drumurile care urcau în dreapta spre, dacă-i pot spune aşa, Coada Vrajului.

Concluzia e că se poate întâmpla să nu vezi Sfinxul Măcinului la prima parcurgere a Traseului Pricopanul dar, la a doua parcurgere, ai şanse destul de mari să-l identifici.

Dacă anul trecut am urcat Vf. Vraju, imediat după el urmând acel sector pe care mă cam dezorientasem, de data asta am ţinut atent poteca oarecum pe curbă de nivel, care lasă vârful mult în stânga. Amintindu-mi cam cum se vede după vârf, nu am ţinut neapărat să-l urc şi acum. N-am ţinut să urc nici pe vârfuleţul cu cruce situat între Vraju şi Caramalău deşi exista o potecă destul de comodă până pe el. Trecând pe sub Caramalău (cei curioşi ar putea urca şi acest vârf, pe o potecă oarecum abruptă dar totuşi destul de comodă, presupun) gândul mi-a fugit pentru o clipă spre o utilizatoare Carpaţi.Org care-mi atrăsese atenţia toamna trecută.

Puţin după depăşirea Caramalăului am ajuns, firesc, la ramificaţia crucii albastre spre Vf. Cheia, traseu pe care avusesem deja plăcerea să-l parcurg cu o zi în urmă. 

De aici până la Fântâna de Leac şi locul de campare traseul nu a mai lăsat nicio amintire istorică. Temperatura crescuse foarte mult după ce m-am ascuns după Caramalău aşa că hainele erau mai greu de suportat. Dar nu puteam nici să rămân gol pentru că oricine ar fi privit de jos spre traseu m-ar fi observat cu uşurinţă. Mă întreb cum e vara pe aici dacă la final de octombrie a fost atât de fierbinte...

La locul de campare am făcut popas, am mâncat, am mai zăcut un pic la soare apoi am continuat spre oraş.

CRONOLOGIE

6:40- mă trezesc

8:30- termin masa în cameră

9:10- ies din cameră

9:44- troiţă la intrarea din DN 22D spre Mânăstirea Izvorul Tămăduirii

10:12- 10:20- între DN 22D şi Mânăstirea Izvorul Tămăduirii, pe drumul carierei, indicator pentru traseul Pricopanul; fac popas

10:30- virez stânga şi văd de departe panourile de la intrarea în traseu

10:35- ajung la panourile de la intrarea în traseu

11:03- 11:11- traseul de cicloturism care merge spre Şaua Şerparu se desparte de marcajul bandă albastră; fac popas

11:19- indicator Pietrele lui Teo

11:32- am terminat vizita la Pietrele lui Teo

12:02- momâie

12:15- Vf. Sulucu Mare

12:30- Vf. Sulucu Mic

12:32- se văd de sus panourile de la intrarea în traseu

12:45- 12:52- popas de dezechipare sub Piatra Râioasă

13:07- Vf. Piatra Râioasă

13:25- 14:03- popas în Şaua Şerparu

14:08- mă apropii de Sfinxul Măcinului

14:12- mă aflu sub Sfinx

14:19- ultima fotografie cu Sfinxul Măcinului, văzut dinspre Vraju

14:38- Panou Deasupra munţilor

14:50- intersectez crucea albastră

15:35- Fântâna de Leac

15:40- 16:20- popas la locul oficial de campare de sub Fântâna de Leac

17:05- DN 22D

17:40- mă întorc la pensiune

18:30- iau masa la pensiune

22:30- mă culc

PUBLICITATE:

Dacă doreşti să mă ajuţi să fac şi în viitor astfel de plimbări, poţi cumpăra o jucărie folosind acest link, asigurându-mi astfel un mic comision (legal, declarat, impozitat). Mulţumesc! :)