ZIUA 4- sâmbătă 20 octombrie 2018
Plănuiam să mă trezesc foarte devreme, astfel încât să plec
spre Greci cu microbuzul undeva cât mai aproape de ora 6:00. Până la urmă am
fost destul de leneş (abia pe la 4:40 m-am dat jos din pat şi m-am mişcat incredibil de greu pregătindu-mi
plecarea) aşa că am reuşit să ajung în autogara Cozandra (Măcinul mai
are o autogară, prin care înţeleg că se circulă mai rar, pe partea cealaltă a
străzii, mai aproape de ieşirea spre Smârdan) abia pentru microbuzul de ora
7:00. Spre norocul meu, am aflat că acesta intră până în centrul satului Greci,
apropiindu-mă de intrarea în Traseul Cozluk, ţinta de azi. Era cam frig,
aproape că simţeam nevoia de mănuşi. Era cam 7:30
când, abia coborât din microbuz,
porneam pe strada care duce la intrarea în Traseul Dealul cu Drum.
Imaginându-mi că intrarea în Cozluk se face cam în acelaşi loc cu intrarea în
Dealul cu Drum eram la un pas să nu observ săgeata de pe şosea care arăta că
punctul roşu porneşte spre dreapta ceva mai devreme faţă de finalul străzii
asfaltate. Ora 7:51.
Bine că n-am avut
capul în traistă!
Pornesc pe drumul
de pământ şi constat că marcajele sunt atât de rare încât îmi dau emoţii legate
de orientare. Nu ştiu de ce îmi imaginam eu că, pe păşunea Crucele, au fost
plantaţi stâlpi de marcaj deşi, cam ca pe platoul Bucegilor... La o ramificaţie
aparent promiţătoare fac stânga şi mă trezesc în faţa pătratului roşu, limită
de rezervaţie. Casc ochii după marcajul turistic dar nu găsesc nimic. Merg până
la următorul pătrat roşu apoi fac dreapta şi revin în drumul lat de pământ,
vizibil mai circulat decât aparenţa de drum care evolua în lungul limitei PN
Măcin. Acum, în timp ce scriu, îmi dau seama că drumul pe care-l prinsesem spre
limita rezervaţiei te apropia cumva de capătul potecii tematice Poveştile
Măcinului.
Din loc în loc
mai dau de un punct roşu rătăcit dar cel mai important era că, după hartă, mă
menţineam pe direcţia bună şi urma să ajung în locul în care marcajul avea să
continue în două direcţii.
Abia la finalul traseului cred că mi-am dat seama
unde se bifurca marcajul. Am observat la un moment dat un marcaj şi o săgeată
care trimiteau către stânga dar, în acelaşi timp, părea corect şi să mergi oarecum
spre înainte- dreapta. Acolo cred că e bifurcaţia. Ora 9:09. La întoarcere am
luat-o cumva de-a dreptul pe un alt drum aşa că nu am avut ocazia să verific
dacă mi se închide track-ul în acel punct.
Urmează o zonă cu
crescători de animale, ferme, stâne şi alte lucruri de genul ăsta. După cum era
de aşteptat, erau păzite de câini. Iar câinii ce ştiu să facă cel mai bine?
Să latre... Unii au încercat să mă
intimideze venind aproape, i-am tratat cu beţe îndreptate spre ei şi cu
ultrasunete (unii se pare că erau surzi) şi, cu oarecare atenţie, am trecut cu
bine. Ba chiar mi-am permis să mă opresc să fotografiez (sau să bag punct în
GPS) lângă un copac cu marcaj situat nu departe de nişte harnici lătrători. Ce m-a
intrigat în zona asta cu animale este că, într-o vagă poiană, erau panouri care
sugerau că aici e loc de picnic. Nu prea pricep cum stai la o bere, în jurul
unui grătar, cu atâţia dulăi în apropiere, dulăi care par să aştepte cu
nerăbdare să guste din pulpele tale. E totuşi posibil ca vara, în perioada în
care e mai probabil să iasă oamenii la iarbă verde, oile să pască în altă
parte, poate chiar în Carpaţi (deşi nu prea îmi imaginez turmele de oi trecute
cu bac-ul la Brăila apoi mărşăluind sute de kilometri până-n curbura
Carpaţilor).
La ceva timp după
ce am lăsat, pe dreapta dar în special pe stânga turme de câini, marcajul a
început să se apropie treptat de munte ducându-mă până la... un gard.
Iniţial
m-am oprit privind ca viţelul la poarta nouă, imaginându-mi că acest traseu
este de fapt închis pentru turişti din cine ştie ce motive. Privind mai atent
mi-am dat seama că gardul şi poarta pot fi fentate pe stânga. M-am gândit că
obstacolele sunt gândite pentru a împiedica accesul auto aşa că am ocolit poarta
şi am continuat să merg, după un scurt popas. Ora 9:25. Văzând că marcajul
continuă la rândul lui m-am liniştit. Totuşi, curând, neliniştea avea să revină
din cauza câtorva stropi de ploaie. Îmi adaptez echipamentul şi merg mai
departe.
Ajung la 9:38 în
dreptul Cantonului Cozluk, o construcţie în paragină situată într-o poiană cu
vegetaţie ierboasă înaltă, cam ca aia de la locul de campare din Ceahlău, de
lângă cabana Dochia. Aici, la Cozluk, e de asemenea loc de campare. Deşi e un
pic cam sălbatic pentru gustul meu, este posibil să vin cândva aici pentru a
campa. Nu ştiu dacă există apă în apropiere dar, nefiind chiar departe
localitatea, cred că se poate căra de jos.
În zona
cantonului devine neclară evoluţia potecii. Pe track se vede că am intrat în
pădure spre stânga, m-am întors până aproape de canton apoi am continuat cumva
spre înainte (raportat la direcţia din care mă apropiasem de canton Cozluk).
Puţin mai târziu, mă bazez prea mult pe un şleau cu evoluţie clară şi mă
trezesc că marcajul nu-l însoţeşte. Curând mă întorc, nefiind încântat de ideea
de a boschetări în căutarea marcajului undeva spre înainte (pe track se vede că
puteam regăsi marcajul dacă, în locul întoarcerii, aş fi continuat spre
înainte- vag dreapta). Când dau din nou de marcaj casc ochii şi observ
schimbarea de direcţie. Cum urci de la canton, în loc să continui spre şleaul
evident care se duce spre înainte, este necesar să faci dreapta pe o potecă nu
tocmai evidentă (poate din cauza toamnei care umpluse poteca cu frunze), într-un
unghi de aproximativ 90 grade.
Nu trece mult
timp şi începe să mă cam plictisească mersul prin pădure. Era totuşi plăcut că
eram singur. Deşi era sâmbătă, nimeni nu mai pornise (atât de devreme) pe
traseu. Se încălzise oarecum aşa că fac popas pentru dezechipare între 9:52-
10:10. Încep să număr micile poieni pe care le întâlnesc. Undeva între prima (10:15)
şi a doua (10:28) poiană observ un soare desenat pe un copac. Ca un japonez
disciplinat, îl pozez.
Ora 10:20. Începusem să mă uit la ceas şi să-mi tot
propun să fac pauză de masă la ora x sau în următoarea poiană. N-am făcut prea
curând popas deşi stomacul cam îşi cerea drepturile, având în vedere că nu
mâncasem dimineaţă.
Înainte de poiana
a treia, poteca face din nou 90 de grade dreapta. Îşi păstrează noua direcţie
până depăşeşte poiana a cincea după care, printr-o buclă largă, face lent
stânga coborând într-o vale. Aici, în vale, dacă aş fi continuat de-a dreptul
spre est cam 4 km aş fi ajuns în Nifon. Îmi imaginez că poteca va urma valea
mai departe, coborând pe ea până-n Greci. Nu mi-am imaginat corect pentru că
marcajul şi-a croit alt traseu. Pentru o vreme, de aici aveam să mă îndoiesc cu
privire la direcţia corectă de urmat în câteva rânduri. Mă debusola şi faptul
că, relativ în paralel cu marcajul, era şi un traseu de bicicletă pe care,
câteodată, mă lăsam şi eu dus uitând de marcaj.
La 11:30,
după ce intersectasem un traseu de bicicletă, fac popas pentru 30 de minute.
Exact în miezul zilei continuam traseul pe o căldură plăcută, rămânând doar cu
slipul peste centrul de greutate. 15 minute mai târziu ajungeam la o nouă
intersecţie de drumuri şi poteci iar la 12:30
ajungeam la bariera din capătul
celălalt al traseului. Aici bariera este ajutată în stânga şi dreapta de un
şanţ peste care maşinile nu pot trece. La barieră am făcut dreapta dar şi în
stânga continua un drum care nu mi-e clar unde ar duce.
De aici marcajul
se răreşte până aproape de dispariţie dar şanţul din dreapta drumului şi
pătratele roşii te conving pentru o vreme că evoluezi la marginea rezervaţiei
deci e destul de logic că vei ajunge înapoi de unde ai plecat, închizând
circuitul.
Între 13:00-
13:40 fac din nou popas, nu mai ştiu pe ce motiv. La plecare trăsesem la loc
pantalonii pe mine pentru că mă apropiam de civilizaţie. De aici merg aproape
în linie dreaptă până la intrarea în Greci, undeva mai în stânga decât ar fi
dat marcajul. Din dreptul Vf. Pietrele Mariei am evitat să mă apropii de
marcajul pe care îl ghiceam undeva în dreapta evitând să mă confrunt din nou cu
câinii. Fiind drum şi pe unde mergeam eu, era clar că nimeresc unde am nevoie
şi pe aici.
La 14:35 observam undeva
în dreapta ceva aglomeraţie. O fotografie cu zoom arată că, la intrarea în
Traseul Dealul cu Drum erau parcate vreo 10 maşini. Îmi imaginez că pasagerii
porniseră spre Ţuţuiatul...
La 14:46 intru în
Greci, puţin mai târziu traversez o mică intersecţie de unde observ în dreapta
sediul PNMN, continui în jos şi ajung la o stradă bine asfaltată pe care
credeam că trebuie să fac dreapta dar pe care o recunosc până la urmă şi o
urmez la stânga, spre centrul satului unde aveam să ajung pe la 15:10.
În staţia
microbuzului aşteptau două persoane. Întreb dacă ştiu când este primul microbuz
spre Măcin şi aflu că, teoretic, primul microbuz care ajunge (pe la 15:15) e de Tulcea dar mă poate scoate la
intersecţie pentru a continua de acolo cu un Tulcea- Smârdan care nu intră în
Greci. Timpul trece plăcut până ajunge microbuzul care, pentru 2 lei, m-a scos
în DN la intersecţia spre Greci. Şoferul si-a sunat colegul care venea dinspre
Tulcea şi a aflat că acesta urmează să ajungă în curând să ne preia spre Măcin
(dacă am înţeles corect, acest microbuz era dintre cele cu intrare în Turcoaia-
merită ţinut minte pentru o eventuală plimbare la Iacobdeal necontinuată spre
Cerna).
Ajungem în DN
apoi, pentru 5 lei, suntem duşi mai departe până în Măcin. Eram înapoi în
autogara Cozandra la ora 15:45, după mai puţin de 9 ore de la plecare.
CRONOLOGIE
4:40- mă trezesc
6:30- ies
din cameră
6:41- îmi iau bilet la microbuzul de 7:00
7:23-
cobor din microbuz în centrul localităţii
Greci
7:50-
punctul roşu pleacă în dreapta
şoselei asfaltate
8:05-
observ de departe Pietrele Mariei
8:08- pătrat roşu
pe direcţia aproximativă spre poteca tematică
8:11- încă un pătrat roşu
8:32- după ce
scap de câini fotografiez un copac cu marcaj
9:01- întâlnesc un marcaj pătrat albastru bizar
9:07- punctul roşu pare să se bifurce; eu am prins varianta spre stânga
9:22- panou intrare traseu Cozluk
9:38-
Canton Cozluk
9:52-
10:10- popas înainte de prima
poiană, la mică distanţă de cantonul Cozluk
10:15- prima
poiană
10:20- soarele alb
10:28- a
doua poiană
10:36- a
treia poiană
10:38- a patra poiană
10:41- a
cincea poiană
10:47-
vale
11:16- intersecţie
cu traseu cicloturism
11:31-
11:57- popas
12:15- intersecţie
12:30- barieră la (pseudo)capătul celălalt al
traseului, fără panou
13:03-
13:42- popas
14:10- copacul lui Bezergheanu
14:35-
zoom spre intrarea în traseul Dealul
cu Drum
14:46- intru în Greci
15:10-
Greci centru
15:24- cobor din microbuz la intersecţia spre
Greci a DN 22D
15:45- autogara Cozandra Măcin
16:40- iau
masa la pensiune
17:35- îmi cumpăr eclere de la Angelo
21:00- mă culc
PUBLICITATE:
Dacă doreşti să
mă ajuţi să fac şi în viitor astfel de plimbări, poţi cumpăra un obiect de îmbrăcăminte folosind acest link, asigurându-mi astfel un
mic comision (legal, declarat, impozitat). Mulţumesc! :)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu