Macin 2018, ziua 4

ZIUA 4- sâmbătă 20 octombrie 2018

Plănuiam să mă trezesc foarte devreme, astfel încât să plec spre Greci cu microbuzul undeva cât mai aproape de ora 6:00. Până la urmă am fost destul de leneş (abia pe la 4:40 m-am dat jos din pat şi m-am mişcat incredibil de greu pregătindu-mi plecarea) aşa că am reuşit să ajung în autogara Cozandra (Măcinul mai are o autogară, prin care înţeleg că se circulă mai rar, pe partea cealaltă a străzii, mai aproape de ieşirea spre Smârdan) abia pentru microbuzul de ora 7:00. Spre norocul meu, am aflat că acesta intră până în centrul satului Greci, apropiindu-mă de intrarea în Traseul Cozluk, ţinta de azi. Era cam frig, aproape că simţeam nevoia de mănuşi. Era cam 7:30 când, abia coborât din microbuz, porneam pe strada care duce la intrarea în Traseul Dealul cu Drum. 

Imaginându-mi că intrarea în Cozluk se face cam în acelaşi loc cu intrarea în Dealul cu Drum eram la un pas să nu observ săgeata de pe şosea care arăta că punctul roşu porneşte spre dreapta ceva mai devreme faţă de finalul străzii asfaltate. Ora 7:51.

Bine că n-am avut capul în traistă!

Pornesc pe drumul de pământ şi constat că marcajele sunt atât de rare încât îmi dau emoţii legate de orientare. Nu ştiu de ce îmi imaginam eu că, pe păşunea Crucele, au fost plantaţi stâlpi de marcaj deşi, cam ca pe platoul Bucegilor... La o ramificaţie aparent promiţătoare fac stânga şi mă trezesc în faţa pătratului roşu, limită de rezervaţie. Casc ochii după marcajul turistic dar nu găsesc nimic. Merg până la următorul pătrat roşu apoi fac dreapta şi revin în drumul lat de pământ, vizibil mai circulat decât aparenţa de drum care evolua în lungul limitei PN Măcin. Acum, în timp ce scriu, îmi dau seama că drumul pe care-l prinsesem spre limita rezervaţiei te apropia cumva de capătul potecii tematice Poveştile Măcinului.

Din loc în loc mai dau de un punct roşu rătăcit dar cel mai important era că, după hartă, mă menţineam pe direcţia bună şi urma să ajung în locul în care marcajul avea să continue în două direcţii. 

Abia la finalul traseului cred că mi-am dat seama unde se bifurca marcajul. Am observat la un moment dat un marcaj şi o săgeată care trimiteau către stânga dar, în acelaşi timp, părea corect şi să mergi oarecum spre înainte- dreapta. Acolo cred că e bifurcaţia. Ora 9:09. La întoarcere am luat-o cumva de-a dreptul pe un alt drum aşa că nu am avut ocazia să verific dacă mi se închide track-ul în acel punct.

Urmează o zonă cu crescători de animale, ferme, stâne şi alte lucruri de genul ăsta. După cum era de aşteptat, erau păzite de câini. Iar câinii ce ştiu să facă cel mai bine? Să latre... Unii au încercat să mă intimideze venind aproape, i-am tratat cu beţe îndreptate spre ei şi cu ultrasunete (unii se pare că erau surzi) şi, cu oarecare atenţie, am trecut cu bine. Ba chiar mi-am permis să mă opresc să fotografiez (sau să bag punct în GPS) lângă un copac cu marcaj situat nu departe de nişte harnici lătrători. Ce m-a intrigat în zona asta cu animale este că, într-o vagă poiană, erau panouri care sugerau că aici e loc de picnic. Nu prea pricep cum stai la o bere, în jurul unui grătar, cu atâţia dulăi în apropiere, dulăi care par să aştepte cu nerăbdare să guste din pulpele tale. E totuşi posibil ca vara, în perioada în care e mai probabil să iasă oamenii la iarbă verde, oile să pască în altă parte, poate chiar în Carpaţi (deşi nu prea îmi imaginez turmele de oi trecute cu bac-ul la Brăila apoi mărşăluind sute de kilometri până-n curbura Carpaţilor).

La ceva timp după ce am lăsat, pe dreapta dar în special pe stânga turme de câini, marcajul a început să se apropie treptat de munte ducându-mă până la... un gard. 

Iniţial m-am oprit privind ca viţelul la poarta nouă, imaginându-mi că acest traseu este de fapt închis pentru turişti din cine ştie ce motive. Privind mai atent mi-am dat seama că gardul şi poarta pot fi fentate pe stânga. M-am gândit că obstacolele sunt gândite pentru a împiedica accesul auto aşa că am ocolit poarta şi am continuat să merg, după un scurt popas. Ora 9:25. Văzând că marcajul continuă la rândul lui m-am liniştit. Totuşi, curând, neliniştea avea să revină din cauza câtorva stropi de ploaie. Îmi adaptez echipamentul şi merg mai departe.

Ajung la 9:38 în dreptul Cantonului Cozluk, o construcţie în paragină situată într-o poiană cu vegetaţie ierboasă înaltă, cam ca aia de la locul de campare din Ceahlău, de lângă cabana Dochia. Aici, la Cozluk, e de asemenea loc de campare. Deşi e un pic cam sălbatic pentru gustul meu, este posibil să vin cândva aici pentru a campa. Nu ştiu dacă există apă în apropiere dar, nefiind chiar departe localitatea, cred că se poate căra de jos.

În zona cantonului devine neclară evoluţia potecii. Pe track se vede că am intrat în pădure spre stânga, m-am întors până aproape de canton apoi am continuat cumva spre înainte (raportat la direcţia din care mă apropiasem de canton Cozluk). Puţin mai târziu, mă bazez prea mult pe un şleau cu evoluţie clară şi mă trezesc că marcajul nu-l însoţeşte. Curând mă întorc, nefiind încântat de ideea de a boschetări în căutarea marcajului undeva spre înainte (pe track se vede că puteam regăsi marcajul dacă, în locul întoarcerii, aş fi continuat spre înainte- vag dreapta). Când dau din nou de marcaj casc ochii şi observ schimbarea de direcţie. Cum urci de la canton, în loc să continui spre şleaul evident care se duce spre înainte, este necesar să faci dreapta pe o potecă nu tocmai evidentă (poate din cauza toamnei care umpluse poteca cu frunze), într-un unghi de aproximativ 90 grade.

Nu trece mult timp şi începe să mă cam plictisească mersul prin pădure. Era totuşi plăcut că eram singur. Deşi era sâmbătă, nimeni nu mai pornise (atât de devreme) pe traseu. Se încălzise oarecum aşa că fac popas pentru dezechipare între 9:52- 10:10. Încep să număr micile poieni pe care le întâlnesc. Undeva între prima (10:15) şi a doua (10:28) poiană observ un soare desenat pe un copac. Ca un japonez disciplinat, îl pozez. 

Ora 10:20. Începusem să mă uit la ceas şi să-mi tot propun să fac pauză de masă la ora x sau în următoarea poiană. N-am făcut prea curând popas deşi stomacul cam îşi cerea drepturile, având în vedere că nu mâncasem dimineaţă.

Înainte de poiana a treia, poteca face din nou 90 de grade dreapta. Îşi păstrează noua direcţie până depăşeşte poiana a cincea după care, printr-o buclă largă, face lent stânga coborând într-o vale. Aici, în vale, dacă aş fi continuat de-a dreptul spre est cam 4 km aş fi ajuns în Nifon. Îmi imaginez că poteca va urma valea mai departe, coborând pe ea până-n Greci. Nu mi-am imaginat corect pentru că marcajul şi-a croit alt traseu. Pentru o vreme, de aici aveam să mă îndoiesc cu privire la direcţia corectă de urmat în câteva rânduri. Mă debusola şi faptul că, relativ în paralel cu marcajul, era şi un traseu de bicicletă pe care, câteodată, mă lăsam şi eu dus uitând de marcaj.

La 11:30, după ce intersectasem un traseu de bicicletă, fac popas pentru 30 de minute. Exact în miezul zilei continuam traseul pe o căldură plăcută, rămânând doar cu slipul peste centrul de greutate. 15 minute mai târziu ajungeam la o nouă intersecţie de drumuri şi poteci iar la 12:30 ajungeam la bariera din capătul celălalt al traseului. Aici bariera este ajutată în stânga şi dreapta de un şanţ peste care maşinile nu pot trece. La barieră am făcut dreapta dar şi în stânga continua un drum care nu mi-e clar unde ar duce. 

De aici marcajul se răreşte până aproape de dispariţie dar şanţul din dreapta drumului şi pătratele roşii te conving pentru o vreme că evoluezi la marginea rezervaţiei deci e destul de logic că vei ajunge înapoi de unde ai plecat, închizând circuitul.

Între 13:00- 13:40 fac din nou popas, nu mai ştiu pe ce motiv. La plecare trăsesem la loc pantalonii pe mine pentru că mă apropiam de civilizaţie. De aici merg aproape în linie dreaptă până la intrarea în Greci, undeva mai în stânga decât ar fi dat marcajul. Din dreptul Vf. Pietrele Mariei am evitat să mă apropii de marcajul pe care îl ghiceam undeva în dreapta evitând să mă confrunt din nou cu câinii. Fiind drum şi pe unde mergeam eu, era clar că nimeresc unde am nevoie şi pe aici. 

La 14:35 observam undeva în dreapta ceva aglomeraţie. O fotografie cu zoom arată că, la intrarea în Traseul Dealul cu Drum erau parcate vreo 10 maşini. Îmi imaginez că pasagerii porniseră spre Ţuţuiatul... 

La 14:46 intru în Greci, puţin mai târziu traversez o mică intersecţie de unde observ în dreapta sediul PNMN, continui în jos şi ajung la o stradă bine asfaltată pe care credeam că trebuie să fac dreapta dar pe care o recunosc până la urmă şi o urmez la stânga, spre centrul satului unde aveam să ajung pe la 15:10.

În staţia microbuzului aşteptau două persoane. Întreb dacă ştiu când este primul microbuz spre Măcin şi aflu că, teoretic, primul microbuz care ajunge (pe la 15:15) e de Tulcea dar mă poate scoate la intersecţie pentru a continua de acolo cu un Tulcea- Smârdan care nu intră în Greci. Timpul trece plăcut până ajunge microbuzul care, pentru 2 lei, m-a scos în DN la intersecţia spre Greci. Şoferul si-a sunat colegul care venea dinspre Tulcea şi a aflat că acesta urmează să ajungă în curând să ne preia spre Măcin (dacă am înţeles corect, acest microbuz era dintre cele cu intrare în Turcoaia- merită ţinut minte pentru o eventuală plimbare la Iacobdeal necontinuată spre Cerna).

Ajungem în DN apoi, pentru 5 lei, suntem duşi mai departe până în Măcin. Eram înapoi în autogara Cozandra la ora 15:45, după mai puţin de 9 ore de la plecare.

CRONOLOGIE

4:40- mă trezesc

6:30- ies din cameră

6:41- îmi iau bilet la microbuzul de 7:00

7:23- cobor din microbuz în centrul localităţii Greci

7:50- punctul roşu pleacă în dreapta şoselei asfaltate

8:05- observ de departe Pietrele Mariei

8:08- pătrat roşu pe direcţia aproximativă spre poteca tematică

8:11- încă un pătrat roşu

8:32- după ce scap de câini fotografiez un copac cu marcaj

9:01- întâlnesc un marcaj pătrat albastru bizar

9:07- punctul roşu pare să se bifurce; eu am prins varianta spre stânga

9:22- panou intrare traseu Cozluk

9:38- Canton Cozluk

9:52- 10:10- popas înainte de prima poiană, la mică distanţă de cantonul Cozluk

10:15- prima poiană

10:20- soarele alb

10:28- a doua poiană

10:36- a treia poiană

10:38- a patra poiană

10:41- a cincea poiană

10:47- vale

11:16- intersecţie cu traseu cicloturism

11:31- 11:57- popas

12:15- intersecţie

12:30- barieră la (pseudo)capătul celălalt al traseului, fără panou

13:03- 13:42- popas

14:10- copacul lui Bezergheanu

14:35- zoom spre intrarea în traseul Dealul cu Drum

14:46- intru în Greci

15:10- Greci centru

15:24- cobor din microbuz la intersecţia spre Greci a DN 22D

15:45- autogara Cozandra Măcin

16:40- iau masa la pensiune

17:35- îmi cumpăr eclere de la Angelo

21:00- mă culc

PUBLICITATE:

Dacă doreşti să mă ajuţi să fac şi în viitor astfel de plimbări, poţi cumpăra un obiect de îmbrăcăminte folosind acest link, asigurându-mi astfel un mic comision (legal, declarat, impozitat). Mulţumesc! :)