Soare şi nemulţumiri...

Au trecut două week-enduri în care mare parte din timp am fost la plajă şi, în timp ce mă "prăjeam", citeam Dileme vechi şi, din când în când, priveam oamenii din jur.

Despre 7- 8 august nu am reţinut nimic deosebit. În schimb, week-endul tocmai trecut a fost mai interesant.

Vineri seară sunt anunţat că voi dormi cu lumina aprinsă. Drăguţ! Dacă eşti acasă toată ziua şi nu ai timp până noaptea să-ţi faci bagajul pentru două zile înseamnă fie că eşti dobitoc, fie că ai aflat târziu de tură, fie că e prima dată când pleci într-o astfel de tură...

Adorm, dorm incredibil de bine în condiţiile date. Vine ora plecării lui, vine ora la care, ca de obicei, e în întârziere, vine ora la care se plânge de viaţa nenorocită... Mă întreb în ce măsură aş putea să mă plâng eu de aşa ceva dat fiind că am adunat doar două zile de munte pe 2010 (de 5 ori mai multe el), nu am adunat niciun succes pe care să-l percep ca fiind serios şi promiţător tot anul, pe bicicletă am avut doar câteva ieşiri mai interesante (el a umblat mai mult şi mai departe de casă cu bicla), concediu pot să-mi iau dar îl transform în concediu de plimbat prin parc, nu în concediu de călătorit (el s-a tot plimbat, ba la munte, ba la mare), nu am ajuns la niciun concert mare anul acesta (cum a fost concertul Tarja Turunen anul trecut), nu iau nicio zi de fără plată dar cu banii tot greu mă descurc (el a luat câteva săptămâni fără plată), renunţ să cumpăr noi cărţi, răresc ieşirile la concerte mici, nu m-am mai întâlnit cu o femeie din 11 aprilie şi nici nu mai am curaj să-i spun vreuneia că vreau s-o (re)văd, de câteva zile am probleme cu calculatorul din cauza cărora m-am enervat un pic, nu mai vrea aproape deloc să meargă messengerul (nu că aş avea în listă prea mulţi oameni cu care să-mi facă plăcere să conversez), la birou sunt intoxicat cu miros de acetonă şi încă multe alte motive pentru a considera, cu oarecare îndreptăţire zic eu, că am o viaţă mai degrabă neplăcută decât plăcută... Totuşi, în comparaţie cu viaţa mizerabilă a altora, se pare că în viaţa mea e numai lapte şi miere... Mica problemă este că eu mă compar mai degrabă cu oamenii care îmi sunt în preajmă decât cu cei bănuiţi ca fiind nefericiţi dar pe care nu îi cunosc...

Câteva ore după plecarea lui cobor şi eu din pat, mănânc apoi ies la plajă. Aveam să-mi dau seama mai târziu că sunt destul de obosit motiv pentru care nu prea aveam spor la citit. În schimb am auzit o discuţie purtată la câţiva metri de mine între un om care pleca din parc şi cei rămaşi. Celui care pleca i se spunea să ia într-o pungă pet-urile pe care, cred, le folosise. El insista să le lase pentru că mai sunt câteva zeci în jur. Ceilalţi au precizat că nici celelalte nu ar trebui să fie acolo. Până la urmă cred că cel plecat a fost convins să ia pet-urile cu el şi să le lase într-un coş de gunoi (aflat în afara parcului, sper eu).

Am avut termometrul cu mine aşa că am văzut cum temperatura a urcat de la 45 de grade la 13:30 către 51 de grade la 13:45 continuând către 55 de grade (poate şi mai mult, la 55 de grade mi se termina mie termometrul) urmând să coboare la 40 de grade la 16:45 şi apoi la 34 de grade la 17:30.

Duminică vremea a fost mai puţin caldă. La 11:30 erau 32 de grade, la 12:05 temperatura ajunsese la 39 de grade iar la plecarea mea din parc, în timpul unei slabe ploi, erau 33 de grade.

A fost suficient de cald încât să-mi imaginez că ar fi fost mult mai plăcut să fiu în Vama Veche...

Legat de plajă, anul acesta am constatat că nu am mai luat ochelarii de soare cu mine. Presupun că anii trecuţi luam ochelarii nu pentru a-mi proteja ochii ci pentru a putea privi fără ca cineva să-şi dea seama încotro privesc... Acum nu mai sunt atât de dornic să privesc dar, în acelaşi timp, sunt mult mai relaxat atunci când se întâmplă să privesc oamenii aflaţi mai aproape sau mai departe de mine, rămânând relaxat chiar când îmi pică în ochi un trup frumos de femeie. Probabil aş fi şi mai relaxat dacă aş împărţi cearceaful cu o femeie (sau, dimpotrivă, asta mi-ar provoca o stare de încordare?) dar... vrabia mălai visează, nu-i aşa??? :))

Şi gata!