Mi-am uitat în tine aripile...

M-am mai gândit uneori la fragmentul de Pescăruş care mă întristase în august la concertul Ţapinarii din Club A (povestea aici). Ei bine, se pare că atunci găsisem o variantă incompletă a textului, am dat de ea şi acum şi... m-am întrebat dacă confund eu piesele... Nu confundam nimic, acum pot spune cu oarecare siguranţă că varianta către care am pus link mai sus mi se pare cea completă.

Revenind la tristeţile mele, zilele trecute mă gândeam că-mi picase prost acel mă-nchin cu-n picior/ căci mâinile te caută (gândindu-mă că, oricine-ai fi, nu te găsesc sau poate simţindu-mi atacat slabul sentiment religios pe care, probabil, încă-l trăiesc) dar azi dimineaţă mi-am amintit brusc de mi-am uitat în tine aripile care, câteva versuri mai târziu, văd că se continuă cu şi încă mă-ntorc/ să-mi caut aripile (iar asta ar putea să fie o mică problemă, ori mă întorc prea des după vechile-mi aripi, ori nu m-am întors suficient încât să le regăsesc, să le scutur de praf şi să le montez la loc pe un organism pe cale de înnoire).

Şi când te gândeşti că, la câteva zile după concert, am fost tentat să cred că Pescăruş stârnise un simplu gând intruziv care a plecat la fel de rapid precum venise...

Una din variantele de Pescăruş găsită pe tub, una care are textul în forma căutată de mine, celelalte două verificate având text incomplet sau puţin schimbat:

Inutil de precizat că Pescăruş a fost obsesia muzicală a zilelor trecute... Sper să prind curând un concert Ţapinarii să observ cum mai percep Pescăruş după aceste amintiri...