sâmbătă, 31 mai 2014

E uşor să o placi (7)



Dimineaţă. Banal. Metrou.

Mă aşez lângă ea sau se aşează lângă mine. Cine mai ştie?

Umărul ei este la câţiva centimetri în faţa umărului meu.

Plictiseală. Aşteptare.

Peste un timp sesizez că ţine în mână o chestie mică pe care o priveşte atentă. Îmi imaginez că este doar o dependentă de smartphone în plus.

Mai trece o staţie. Îmi dau seama că ea nu priveşte un ecran.

Curios. Ea ţine în mână o cărticică. Citeşte şiruri de câţiva centimetri de text. Ce să fie oare?

Îmi calc pe inimă şi devin indiscret. Văd astfel un titlu din cărticica ei:

Condacul al 666-lea...

Ei, drăcia dracului! Uite ce citea domnişoara cu atâta interes...

Mai trec câteva minute, mai trec câteva staţii.

Se depărtează, mă apropii, mă depărtez. Am timp doar să observ că tânăra are păr lung, îngrijit şi că poartă o rochie banală, nici lungă, nici scurtă, nici decoltată, nici până în gât. Genul de cuminţenie care nu-ţi îndepărtează privirea dar nici nu insistă să ţi-o apropie. Deşi cumva altfel faţă de până acum, şi fata asta îmi place.

Şi totuşi... nu cred că aş putea să stau prea mult lângă o astfel de femeie.

Nu cred că aş accepta să nu facă dragoste în post, să refuze contracepţia, să plece duminică dimineaţă la biserică (mai degrabă mi-ar plăcea să mergem împreună în parc, să alergăm), să ţină carnea departe de mine miercurea şi vinerea, să o văd citind concentrată din cine ştie ce carte bisericească.

------
EDIT 3 iunie 2014: O revăd azi dimineaţă. De data asta citea icosul 999...
------

vineri, 30 mai 2014

Trotineta sau E uşor să o placi (6)



Recent, într-o dimineaţă, în timp ce mergeam pe jos către staţia de metrou, văd o domnişoară blondă care, pe carosabil, mă depăşeşte mergând pe trotinetă. O privesc cu interes, întrebându-mă dacă îi creşte cu mult viteza de deplasare, comparativ cu mersul pe jos.

Câteva minute mai târziu o revăd în staţia de metrou.

A doua zi, aproape de serviciu, o altă trotinetă mă depăşeşte.

Se pare că mişcarea trotinetelor câştigă din ce în ce mai mulţi adepţi în rândul celor care au până în 30 de minute de mers pe jos în drum spre job.

Concluzie: pe jos sau cu trotineta, te deplasezi aproximativ la fel de repede. Diferenţa, pe distanţe scurte (1 km), este de maxim 5 minute.

N-ar fi de mirare să mă vedeţi şi pe mine pe trotinetă cândva... :)

De ce întrebi?



Probabil vă amintiţi acele prezentări Power Point stupizele în care ţi se sugerează ca, atunci când nu vrei să răspunzi la o întrebare, să întrebi la rândul tău:

De ce întrebi?

Ei bine, gândindu-mă eu că n-ai chef să răspunzi unei întrebări în special atunci când îţi este adresată de o persoană cu care interacţionezi dar care nu-ţi spune mare lucru, sau de o persoană faţă de care simţi chestii amestecate (altfel spus, genul acela de persoană pe care NU O POŢI IDEALIZA nici dacă renunţi la toate convingerile tale despre lume şi viaţă), am găsit azi o altă variantă de non-răspuns:

-Întrebi în calitate de prim ministru sau în calitate de deputat?

Referirea la stilul domnului Ponta de a se raporta la problema Roşia Montană este clară, pentru cei care au participat la eco-protestele din toamna 2013.

Probabil nu este la fel de clară sugestia că poţi alege să nu răspunzi întrebărilor care pot fi puse din cel puţin două motive, minim unul dintre acestea neplăcându-ţi.

Eu aleg uneori să nu răspund întrebărilor puse doar din plictiseală sau de dragul obişnuinţei (cam ca atunci când caşti şi cineva te întreabă dacă ţi-e somn), întrebărilor puse în glumă (în special atunci când sunt supărat), întrebărilor în urma cărora simt că cineva doreşte să mă pună într-o lumină nefavorabilă, întrebărilor care ar putea aduce o schimbare dorită dar sunt absolut convins că nu o vor aduce (ţin minte că, într-o toamnă, discutând cu o gagică care-mi plăcea dar care era scoasă din cu totul alt film decât cel în care joc eu, am preferat să răspund vag când ea a insistat, într-o e-discuţie, să afle dacă mi-ar plăcea să mă f** cu ea).

joi, 29 mai 2014

Zâmbet 9



-Ştii cum o să fie copilul meu?
-?!?
-O să latre şi o să dea din coadă.

Aşa grăia Luminăţia Sa, omul care schimbă gagicile doar pentru a nu se ataşa prea tare de ele... Poate are dreptate, e prea tânăr pentru căsătorie...

luni, 26 mai 2014

Te felicit, popor român! TE-AI SINUCIS!



LATER EDIT: Citesc în presa online că au existat puţine judeţe în care PSD a pierdut europarlamentarele. Printre acestea, judeţul ALBA. Mă bucur că moţii, treziţi toamna trecută de ameninţarea cianurii, au rămas treji şi au votat masiv împotriva PSD. Cinste lor! Păcat totuşi că sunt puţini şi au contat în mică măsură în contextul rezultatului general.
-------------------------------------------

România s-a sinucis în urma alegerilor din 25 mai 2014. Deşi speram să fie altul rezultatul voturilor, ştiam că poporul român, popor de asistaţi social, este puţin probabil să voteze împotriva celor care îi oferă pâinea şi circul cel de toate zilele. Prin urmare, deşi mă NEMULŢUMESC, nu mă MIRĂ deloc rezultatele parţiale pe care le citesc acum, pe site-ul BEC:

PSD: 2013440 voturi

PNL: 799907 voturi

PDL: 658366 voturi

Diaconu: 372730 voturi

UDMR: 348587 voturi

PMP: 334650 voturi


Restul, conform celor citite în Legea 33, se pare că nu au dreptul la niciun mandat în Parlamentul European.

Partidele şi independenţii din care am ales ce am votat au obţinut scoruri jalnice.

Legat de independenţi, mă şochează lipsa de consecvenţă a românilor. În legea 33 scrie aşa:

ART. 17
(1) Poate candida ca independent cetăţeanul român sau cetăţeanul altui stat membru al Uniunii Europene care are dreptul de a fi ales şi este susţinut de cel puţin 100.000 de alegători.


Deduc de aici că, în condiţiile în care s-a respectat legea, cei 8 independenţi au adunat minim 100000 de semnături ale celor care, dacă ar fi fost consecvenţi, şi-ar fi confirmat opţiunea prin votul de duminică.

Ce găsim în rezultatele parţiale în dreptul candidaţilor independenţi?

Diaconu: 372730 voturi

Capsali: 48752 voturi

Costea: 40632 voturi

Ungureanu: 26744 voturi

Purea: 10947 voturi

Liga: 10228 voturi

Dăeanu: 8566 voturi

Filip: 6272 voturi


Aş deduce de aici că singurul care a avut listele de susţinători în regulă a fost Diaconu. Totuşi, mi-a fost dat să văd cum, la ordinul superiorilor, diverse persoane au semnat în sprijinul său, permiţând astfel un abuz. Rezultatele din 25 mai 2014 sugerează totuşi că un număr suficient de români a fost de acord să fie reprezentat în Europa de un fost ministru al Culturii care este pentru- contra protejării patrimoniului de la Roşia Montană. Detalii, aici. De asemenea, dl. Diaconu este fost membru PNL, calitate în care sunt de părere că nu-l putem considera cu adevărat independent. În plus, mi s-a mai părut deranjantă la el o declaraţie din care rezulta că sărăcia este bună pentru că naşte genii. Făcea acea declaraţie forţând o generalizare deşi se baza pe un singur caz particular, un adolescent sărac care obţinuse o medie bună la bacalaureat. Este avantajos pentru un politician să afirme că face rău populaţiei doar pentru ca, indirect, să-i facă bine. Nu-i aşa?

În rest, pe dl. Capsali nu l-au ajutat nici prezenţa la protestele ecologiste din toamnă (prin asta mi-a câştigat mie simpatia), nici declaraţiile date în sprijinul familiei definită în stil tradiţional (un mod de abordare a familiei care, cel puţin în unele situaţii, este la fel de greşit ca modul în care abordează problema o parte dintre cei care aparţin minorităţilor sexuale), nici homofobia (asta nu mi-a plăcut la el; am cunoscut oameni aparţinând minorităţilor sexuale mult mai decenţi decât diverşi cunoscuţi heterosexuali), nici sprijinul ONG-urilor şi BOR.

Pe domnişoara fostă gimnastă nu au ajutat-o voturile bărbaţilor care, în secret, obţin senzaţii plăcute imaginându-şi că-i fac eurocandidatei nişte lucruri.

Pe domnul cu Asociaţia Pacienţilor se pare că nu l-au ajutat voturile bolnavilor cărora, teoretic, le susţine interesele.

Despre ceilalţi independenţi nu am nimic special de zis...

Iar despre partide... nu spun decât că au obţinut rezultate care confirmă că, în România, populaţia este puţin dispusă să accepte alternanţa la putere.

Cum văd eu România în urma votului de duminică?

O văd incompletă, precum trecerea de pietoni din apropierea magazinului Decathlon Pallady, zebră prezentă pe două bretele de circulaţie dar cu desăvârşire absentă pe a treia. Unde se întâmplă asta? Desigur, tot în "parohia" vicepreşedintelui PSD Robert Negoiţă, în faţă la Policolor.

Văd o Românie care acceptă nu numai să fie furată (putem generaliza ideea că politicienii fură) dar acceptă şi să fie otrăvită (de Chevron, Petrom, RMGC şi alţii ca ei). Dacă nu ar fi acceptat otrava, România ar fi trebuit să voteze anti- PSD.

Văd o Românie în care, probabil în toamna 2015, se va privi cu curiozitate (nu cu revoltă) la roiul seismic din zona Pungeşti, provocat de "specialiştii" americani. Nu le doresc asta locuitorilor din Vaslui (o parte dintre ei au luptat cu toate instrumentele pe care le-au avut la îndemână împotriva Chevron, câştigându-şi astfel respectul populaţiei educate din România) dar conducerea PSD-istă asta le-a pregătit.

Văd o Românie în care, dacă mizeria nu se întâmplă în campania electorală, atunci ea este uitată până la alegerile următoare.

Văd o Românie în care agricultura este distrusă exact în zona care nu ştia să facă altceva, mă refer la Moldova. Şi ce telemea de vacă bună se făcea în zona Bacăului... În curând nu vom mai avea parte de ea...

Văd o Românie care renunţă la dezvoltarea durabilă (de exemplu, turism balnear în judeţul Bihor) pentru a oferi cadou străinilor (ruşi, americani) rezervele de gaze naturale convenţionale şi neconvenţionale.

Văd o Românie care, încet dar sigur, se sinucide.

Oare mai avem vreo şansă???


marți, 20 mai 2014

M-am împiedicat de Negoiţă



Poţi traversa o intersecţie pe o mulţime de trasee, în funcţie de o mulţime de parametri mai mult sau mai puţin subiectivi. Azi am traversat strecurându-mă printre scheletul afişului electoral al fostului primar, acum ocupat de reclama la un complex de locuinţe construit cu siguranţă de o firmă care a cotizat la partid şi noul schelet al noului primar, vicepreşedinte în partidul condus, onorific, de primul miner al României.

De data asta a fost doar o împiedicare simbolică, nu ca în urmă cu doi ani. Dar m-a iritat destul de tare faptul că un trotuar este sufocat de nişte reclame inutile.

În aceiaşi intersecţie, chiar pe 1 mai 2014, profitându-se de ziua liberă, din ordinul aceluiaşi netrebnic vicepreşedinte PSD, s-a ridicat un panou de afişaj care mănâncă din altă porţiune de trotuar. Acest panou mai are un imens defect, este situat exact sub un bec care ar lumina strada dacă nu ar fi situat în aşa fel încât să proiecteze acum umbra panoului.

Bine, nici cu primarul de la 2 nu mă mândresc. Aliatul PSD, nenea Neculai Onţanu, a avut grijă să planteze recent un panou publicitar, aproape de staţia de metrou Pipera, pe un colţ de trotuar pe care, la ore de vârf, stai la coadă pentru a înainta.

Acelaşi Neculai Onţanu, în intenţia de a face pe plac posesorilor de autoturisme, supervizează de câteva luni distrugerea Şoselei Pantelimon care, pe zi ce trece, devine mai neprietenoasă pentru oameni. Văzând ce se întâmplă acolo nu ai cum să îl ignori pe superiorul celor doi primari de sector, Sorin Oprescu pe numele său de incompetent primar al Bucureştiului. Acesta, Sorin Oprescu, era nemulţumit toamna trecută de protestele bicicliştilor care cereau un oraş pentru oameni. De unde nemulţumirea domnului Oprescu? Probabil de la intenţia domniei sale de a discrimina pietonii şi bicicliştii dintr-un motiv extrem de subiectiv: pentru că aşa vrea el. Nu e deloc întâmplător faptul că şi Sorin Oprescu, la fel ca Neculai Onţanu, a trecut cândva prin PSD.

Uite cum se înfrăţesc primarii din Bucureşti atât ca iniţiative care stârnesc nemulţumiri cât şi ca apartenenţă la ceea ce se doreşte a fi continuarea păguboasei alianţe USL. Prin urmare, e clar că eu NU votez nici PSD, nici UNPR.

Iar în toamnă, nu numai pentru intenţia sa de a călca justiţia în picioare semnând decretul de graţiere al lui Becali, este clar că nu-l voi vota nici pe premierul plagiator Victor Ponta pentru Cotroceni.

Nu uitaţi să VOTAŢI duminică 25 mai ÎMPOTRIVA PSD la europarlamentare!

luni, 19 mai 2014

Sunete



Dimineaţă, în drum spre locul de unde, indirect, fac rost de pâinică şi de apică (dacă nu v-aţi prins deja, precizez că mă refer la jobuleţ), aud de lângă mine nişte sunete plăcute, teribil de cunoscute. Îmi spun că un om care ascultă rock nu are cum să asculte muzică în metrou altfel decât la căşti. Şi totuşi, de ce se aude atât de tare? Mi-e lene să privesc în jurul meu dar până la urmă o fac. O văd, cu smartphone-ul în mână şi cu căştile pe urechi. Drăguţă fiinţă! Totuşi, dacă se auzea sunetul din căşti până la doi metri de ea (spun asta pentru că am observat reacţiile nonverbale ale diverşilor posesori de urechi sensibile, probabil ultramanelizate) atunci, în urechile ei, se producea un adevărat război, cred.

Asta asculta:



În sfârşit, un clip bun pe youtube, cu multe vizualizări: 9576547 la ora la care m-am uitat eu.

vineri, 16 mai 2014

Coincidenţe



Plec de la birou prea târziu pentru a mai face cine ştie ce planuri pentru acasă. Vremea era incredibil de plăcută după valurile de ploi care mă cam obosiseră. În condiţiile acestea căţelul din mine se trezeşte exclamând: Plimbare!

Mă opresc în IOR, constat că aleile de pământ erau impracticabile, bălţile şi noroaiele fiind plasate pe fiecare astfel încât să fie imposibil să treci până la asfalt şi, în acelaşi timp, să rămâi curat pe încălţăminte. E firesc după potopul din ultima perioadă... Fac un ocol (oricum nu mă grăbea nimeni) ajung pe asfalt pe malul gârlei, încep să număr staţiile trenuleţului lui Negoiţă, cu care insist să nu fiu de acord, constat că sunt puţine magazine deschise, îmi iau gândul de la ideea de a mânca ceva pe acolo, mă plimb în pas lejer privind cu oarecare interes oamenii din parc.

O mulţime de oameni aleargă. De la copii de 10- 15 ani până la adulţi spre 50 de ani. Mă cuprinde o senzaţie de neadecvare... deşi nu sunt tocmai sedentar de felul meu, văd că mulţi oameni sunt mult mai sportivi decât mine. Unii aleargă destul de tare, mai tare decât aleargă cei cu care mă intersectez de obicei în week-end. Mai tare decât aş putea alerga eu, dacă mi-aş propune. Probabil sunt şi alergătorii clasificaţi în alergători de duminică şi alergători care îşi propun cel puţin performanţe personale dacă nu semimaratoane sau maratoane.

O secundă îmi intersectez privirea cu ea. Nicio forţă de atracţie nu se declanşează. Merg mai departe chiar dacă ştiu sigur că o cunosc de undeva. Părul ei are ceva care te face să-l ţii minte. În secunda următoare îmi amintesc exact unde am cunoscut-o, când am văzut-o ultima oară, unde ne-am despărţit atunci. Întâmplător, locul despărţirii era foarte apropiat de cel al reîntâlnirii. Şi ce dacă? Ne-am putea reîntâlni şi altă dată. Şi ce dacă? Suntem doi indivizi care tind să nu-şi stârnească reacţii. Suntem de un calm imperturbabil. Ne-am întâlnit întâmplător, nu ne-am lăsat urme adânci în suflete, ne ştim şi atât. Probabil nu avem ce ne spune. Nimic...

Îmi termin plimbarea. Urc în metrou. Odată cu mine coboară ea. În alte stări mi-ar fi stârnit interesul dar acum sunt neutru ca Elveţia. Mă îndrept spre casă depăşind tânăra oprită în staţia de autobuz. Am vreo trei variante de traseu, o aleg pe cea din mijloc. Pe la jumătatea traseului îmi taie calea.

Asta-i culmea coincidenţei! Deja sunt curios să văd cu cine urmează să se întâlnească. Sigur se întâlneşte cu cineva, doar am văzut-o mai devreme vorbind la telefon. Câteva minute mai târziu o altă tânără apare în stânga ei, remarc că îşi vorbesc.

Ei, drăcie! Mă aşteptam la cu totul altceva. Mă aşteptam să se întâlnească cu un mascul din genul acela greu digerabil, plin de el dar total lipsit de valoare. De ce? Mi s-a părut destul de relevantă scurtimea fustei... Suficient de scurtă încât, dacă am fi fost împreună pe stradă, să mă simt oarecum jenat... Suficient de scurtă încât să nu arate prea bine pe trupul ei vag supraponderal. Suficient de scurtă încât să-ţi stârnească imaginaţia...

Revenind la chestii serioase, după cele văzute în IOR am ajuns la concluzia că nici ALERGĂTORII NU VOR VOTA PSD. Dacă intră în parc trenuleţul lui Negoiţă nu o să mai ai pe unde să alergi aşa că vei avea un motiv serios să nu votezi nici tu PSD.



joi, 15 mai 2014

Primarul Trenuleţ şi maşina de propagandă PSD



Probabil ştiţi că maşinăria de propagandă a PSD editează de ceva vreme un ziar gratuit în care, la loc de cinste, apar ştiri şi materiale publicitare care promovează oamenii PSD şi proiectele pe care aceştia le susţin (inclusiv, într-o perioadă destul de lungă, controversatul proiect de minerit cu cianuri de la Roşia Montană, proiect cu care, nu mai este nevoie să vă spun, NU sunt de acord).

Periodic mai îmi cad sub ochi diverse aspecte care îmi reconfirmă faptul că NU am de ce să VOTEZ PSD.

Ieri, deşi nu sunt obişnuit să-l găsesc, am văzut în drumul meu un imens teanc de Ring. Am luat un exemplar şi, curând, am văzut care-i articolul din cauza căruia acel număr de ziar trebuia distribuit masiv în sectorul 3. Articolul făcea o afirmaţie contradictorie. Vicepreşedintele PSD, Robert Negoiţă, a fost ameninţat cu moartea de patronul România TV, un apropiat al preşedintelui PSD, Victor Ponta. Puteţi citi articolul aici dar, zic eu, nu merită să pierdeţi vremea cu el.

Logica îmi sugerează că ştirea este o invenţie pentru că mi-e greu să cred că şefii PSD se mănâncă în familie. Dacă ar fi aşa m-aş bucura pentru că astfel s-ar anunţa sfârşitul partidului care susţine proiecte distrugătoare (RMGC şi Chevron, spre exemplu). Totuşi, e mai probabil ca articolul comandat de maşinăria de campanie a PSD să se bazeze pe faptul că oamenii nu ştiu de relaţia Sebastian Ghiţă- Realitatea TV- Ponta, motiv pentru care ar putea empatiza cu Robert Negoiţă şi ar putea vota listele PSD la alegerile care se apropie. NU recomand această abordare dar, dat fiind nivelul de cultură al majorităţii românilor, din păcate ea este posibilă.

Şi dacă tot am amintit de dl. vicepreşedinte al PSD, să mai menţionez două năzbâtii ale domniei sale:

1) Trenuleţul care va circula prin IOR

Despre asta am citit aici. Pe 9 mai am văzut cum stau lucrurile şi în teren. Erau atunci vizibile vreo 4 staţii ale viitorului trenuleţ, fiecare ocupând câţiva metri pătraţi din spaţiul verde fiecare. Din cele văzute rezultă că o bună parte a traseului pe care va merge trenuleţul este cel al aleii din jurul lacului. Acea alee este structurată cu o treime pistă de biciclete şi două treimi pentru pietoni. Odată cu intrarea în funcţiune a trenuleţului estimez că pietonii vor mai putea circula doar pe bucata de alee aflată între pista de biciclete şi spaţiul verde din jurul lacului. Altfel spus, dacă vei ieşi cu iubita în parc nu vei putea merge în linie cu ea decât dacă vei accepta fie să mergi pe spaţiul verde, fie să împiedici circulaţia bicicliştilor. Pentru că, nu-i aşa?, trenuleţul are fier mai mult deci are prioritate atât în faţa pietonului cât şi în faţa biciclistului.

Dacă ai proasta inspiraţie să ieşi la plimbare într-o zi de sărbătoare sau într-o seară în care Centrul Cultural Casa Artelor organizează un spectacol în parc vei avea surpriza să constaţi că pe alee trenuleţul nu mai are pe unde să meargă, bicicliştii îşi caută trasee alternative (inteligenţa le permite de cele mai multe ori să-şi reconfigureze traseul) iar pietonii ajung, cumva cu forţa, să ocupe toată aleea.

Şi atunci... care-i logica introducerii trenuleţului?

Poate ne spune domnul vicepreşedinte PSD...


2) Trotuarele bulevardului care leagă Piaţa Unirii de Piaţa Alba Iulia

Despre asta am citit aici. Prin zona respectivă nu am mai trecut de mult timp dar, dacă aş fi trecut, cu siguranţă aş fi considerat că este de prost gust felul în care s-au folosit culorile.

Cu siguranţă mai sunt şi alte aspecte de criticat în activitatea echipei conduse de vicepreşedintele PSD dar, de dragul relativului echilibru, ţin să punctez şi un aspect într-o oarecare măsură pozitiv: activitatea Centrului Cultural Casa Artelor. Despre centru puteţi citi aici. Am asistat recent la trei spectacole organizate de echipa condusa de doamna Alice Barb: concertul Alternosfera, concertul Holograf şi concertul simfonic din 9 mai. Cele mai bune, ca organizare şi prestaţi artistică, mi s-au părut concertul simfonic şi cel at moldovenilor de la Alternosfera. La Holograf a fost prea numeros publicul, motiv pentru care, la retragerea spre case, s-a stat la coadă pe aleile înguste iar prestaţia trupei din prima jumătate a recitalului m-a dezamăgit.

Totuşi, consider că vicepreşedintele PSD are un merit extrem de mic în activitatea centrului cultural, meritul principal fiind al echipei de acolo. Prin urmare, pentru un merit atât de mic, insist să NU VOTEZ PSD.

Ceea ce vă doresc şi vouă!

Un motiv în plus pentru a NU VOTA PSD am găsit chiar pe site-ul oficial al partidului: ultimul bilanţ al guvernului Ponta datează din 8 noiembrie 2013. De atunci au trecut mai bine de 6 luni în care guvernul nu a mai avut cu ce să se laude. Asta înseamnă fie că au avut activitate clar dăunătoare, fie că nu au făcut nimic. În primul caz aştept cu interes o celulă la Jilava ocupată de doi prim- miniştri PSD, Adrian Năstase şi Victor Ponta, alături de recuperarea prejudiciilor create de ei. În ultimul caz şi-au încasat degeaba salariile jumătate de an, motiv pentru care ar fi firesc să înapoieze ce au încasat abuziv. Şi aceste aspecte mă fac pe mine să NU VOTEZ PSD. Puteţi verifica cum stă treaba cu bilanţul guvernului Ponta aici.

Jos Ponta, jos! Aşa se striga la Cluj, în toamna 2013. Sunt perfect de acord cu cei care protestau astfel împotriva dezastrului produs de actuala guvernare!

Pentru a nu stârni confuzii, precizez că din punct de vedere politic sunt anti- PSD, Băsescu- sceptic, într-o oarecare măsură anti-PMP (probabil aţi văzut că sloganul lor electoral în campania pentru europarlamentare sugerează că România este o p*** cu care se joacă bărbaţii şi femeile din partid; mi se pare total nepotrivit ca PMP să afirme că noi RIDICĂM România) şi în căutarea unor nume pe care să le consider demne de a fi votate.

În concluzie... aveţi grijă ce votaţi! Viaţa voastră depinde de deciziile pe care le iau politicienii. Este bine să NU-I VOTAŢI pe cei care V-AU DEMONSTRAT CĂ VOR SĂ VĂ OTRĂVEASCĂ ŞI SĂ VĂ FURE AVEREA ŞI VIITORUL!

În cazul în care aţi uitat la ce mă refer în mod special, citiţi aici.


vineri, 2 mai 2014

Alternosfera - Flori de mai

În seara asta, 2 mai 2014, la ora 20:00, în sectorul 3, Parcul Cuza (IOR, Titan sau cum îl ştiţi voi), pe scena aflată aproape de lac, în umbra calului de metal construit vara trecută, cântă din nou Alternosfera.

Îi ştiu de vreo 2 ani, de la un Folk You de toamnă de care aflasem de pe blogul Alinei Manole. Mi-au plăcut din prima seară, poate şi datorită publicului destul de spectaculos pe care îl au. Prin urmare, vara trecută, auzind că urmează să cânte în IOR, m-am dus să-i ascult iar. Mi-au plăcut şi de data asta. Publicul a fost la fel de spectaculos.

Diseară am ocazia să-i ascult din nou aşa că... voi fi acolo! După reconfigurările cognitive din ultimele luni, poate voi reuşi să-i ascult fără unda de tristeţe care mă afectase pe 31 august 2013 observând cuplurile tinere cu copii zburdalnici care veniseră să îi asculte pe moldoveni.

Legat de moldoveni... Îşi mai aduce aminte cineva de Gândul Mâţei, cei care au făcut un cover interesant după Copacul îndrăgostit, vechea piesă a lui Hruşcă pe versurile lui Dan Verona? În cadrul concertelor organizate cu ocazia aniversării a 70 de ani de Preoteasa (sper să-mi amintesc corect), în parcul Crângaşi, într-o seară rock despre care nu-mi mai amintesc altceva, i-am ascultat pentru prima şi ultima dată. Cine ştie când îi voi asculta din nou?

Să cânte ALTERNOSFERA!!!