Zâmbet 8

Trec din nou pe la o veche cunoştinţă virtuală şi găsesc un articol mult mai interesant comparativ cu ce mă obişnuisem să găsesc în ultima vreme. Citesc textul ei (îl găsiţi aici), citesc şi textul care o inspirase (îl găsiţi aici) şi îmi dau seama că, în Buzău, oraş de care mă leagă unele amintiri interesante, ar merita căutat mormântul lui Dumitru Dan, un călător român mai tare ca Badea Cârţan dar nu la fel de cunoscut.

De ce zâmbet? Poate pentru a sugera relativa opoziţie cu indiferenţa pe care mi-o provoacă o bună parte dintre materialele aruncate aiurea prin internet, materiale peste care mi se mai opresc ochii uneori, parcă din ce în ce mai rar...

Mulţumesc, Claudia!

Salută Buzăul din partea mea! :)

Să încep cu explicarea titlului... Era dimineaţă (azi), mergeam să-mi iau porţia de psihopupu (Bury, sper să nu ceri drepturi de autor! :D) şi, pe neaşteptate, apare ea, o cunoştinţă pe care nu o apreciez în mod deosebit dar care m-a făcut de câteva ori să râd la maxim... Şi George nu mai vine... :)

Am evitat să-i spun unde merg (ciudat cum unele lucruri sunt uşor de scris dar mai greu de vorbit) aşa că discuţia a alunecat spre neviaţa de dinaintea cafelei (rămân la ideea mea, există viaţă şi înainte de cafea, încă sunt un viu exemplu) şi spre alte mărunţişuri. Totuşi, dincolo de discuţia în sine, rămâne amintirea unei senzaţii plăcute pe care o experimentez încă destul de rar. Sper să-mi aduc aminte să-i mulţumesc pentru zâmbetul de dimineaţă. :)

La despărţire i-am spus să salute Buzăul din partea mea...