Un an cu bune şi rele...

Poate este devreme să fac un bilanţ dar, pornind de la o listă cu chestii pe care, pe 31 decembrie 2009, consideram că este de preferat să le fac observ că, din 29 de puncte de pe listă, am rezolvat într-un mod satisfăcător doar vreo 3...

Îmi propusesem să:

-cresc puţin în greutate şi să menţin constantă greutatea obţinută (îmi propun să ajung la 48- 50 kg până-n iunie iar finalul anului să nu mă găsească mai jos de 47 kg, greutate pe care acum o ating rar)

-mă perfecţionez în domeniul comunicării asertive

-nu renunţ la psihoterapie decât din motive serioase (înregistrarea unor progrese de care să fiu mulţumit şi pe care să le consider suficiente sau probleme financiare care să nu-mi mai permită investiţia)

Ei bine, în a doua parte a anului am constat că mi-am stabilizat greutatea pe la 50 kg. Aş putea considera chestia asta cel mai mare mic succes al anului. Chiar acum, urcându-mă pe cântar, văd că am 49,5 kg deşi cu lipsa de poftă de mâncare din ultimele zile mă aşteptam la o scădere în greutate...

Cu asertivitatea nu pot spune că stau extraordinar dar au existat momente în care am fost destul de încântat de felul în care am menţinut unele discuţii pe limita aceea fragilă dintre părerea mea şi părerea celuilalt, limită care putea fi depăşită agresiv de una dintre părţile implicate în conversaţie, moment în care discuţia ar fi putut degenera în ceartă. Am trecut de la situaţia de aici la situaţia de aici. Dacă aş putea aplica varianta a doua de discuţie în fiecare situaţie de interacţiune socială m-aş declara extrem de mulţumit. Totuşi, în momentul în care miza este foarte personală, sunt mai degrabă tentat să gândesc rigid şi să ţin cu dinţii de punctul meu de vedere.

La psihoterapie nu am renunţat. Aici lucrurile pot fi interpretate atât pozitiv (în sensul că am fost suficient de responsabil din punct de vedere financiar încât să-mi calculez bugetul în aşa fel încât să am tot anul bani de psiholog) dar şi negativ (în sensul că, în ciuda funcţionării mai bune la anumite nivele -job, familie-, încă există situaţii în faţa cărora mă simt aproape handicapat).

Iar pentru cei care şi-au imaginat că în planurile pe 2010 aveam multe aspecte legate de bani recitesc acel text şi notez aici dorinţele costisitoare rămase mai degrabă neîmplinite:

- să merg minim 25 zile pe munte; edit 2 ianuarie 2010: să organizez 2- 3 ture pe carpaţi.org, prima tură organizată să fie de o zi, de iarnă, preferabil în ianuarie

- să merg minim 5 zile la mare

- să-mi cumpăr un aparat foto care să-mi stea oricând la dispoziţie

- să rezolv zonele dureroase ale danturii; să îmbrac la loc pivotul de pe care a căzut "smalţul"

În rezumat, pe munte am mers doar 2 zile (din care una a fost tură carpaţi.org), la mare nu am ajuns, dantura am rezolvat-o parţial (în sensul că am tratat o zonă dureroasă care-mi strica buna dispoziţie dar, în nişte împrejurări care mi-au accentuat fobia socială, nu am reuşit să şi îmbrac pivotul) iar la un aparat foto doar al meu cred că deja renunţasem pe la jumătatea anului. Acum revine dorinţa de a-l cumpăra, motiv pentru care am făcut un mic studiu din care a apărut textul de aici.

Locul şi Chestia

Miercuri 6 ianuarie 2010 ar putea fi ziua în care să fac din nou o Chestie pe care nu am mai făcut-o de mulţi ani...Atunci când făceam asta, din câte-mi amintesc, priveam viaţa cu mai multă relaxare. Ar fi, teoretic, o treabă bună să revin la acel obicei.

Tot miercuri aş putea să revin într-un Loc pe care nu l-am mai călcat de câteva luni.

În planul meu, Chestia ar putea fi făcută înainte de a merge din nou în Loc. Dar, din motive prieteneşti, prezenţa mea în Loc ar putea fi solicitată mai devreme... Şi atunci ce fac cu Chestia?

Dilemă...

Bănuieşte cineva la ce se referă Locul sau Chestia?

Bănuielile sunt aşteptate la comentarii. Rugămintea mea ar fi ca eventualele comentarii anonime să fie semnate într-un mod în care eu să pot identifica comentatorul/ comentatoarea.

Dacă cineva doreşte să afle exact la ce mă refer poate lăsa un comentariu şi, dacă îi am datele de contact, voi răspunde pe personală. În public, dacă voi fi mulţumit de felul în care vor evolua lucrurile, voi povesti joi ce am vrut să spun în postarea asta.

Zile senine!

Cadou de final de an...

Aşa cum pare să se obişnuiască în familia mea, cele mai faine cadouri sunt cele pe care ţi le faci singur. Ei bine, după o perioadă în care am aşteptat şi am tot aşteptat un aviz care să m-anunţe că am primit cărţi, uite că, într-un târziu, mi-a ajuns unul dintre cele două colete aşteptate.

Am văzut avizul în cutia poştală azi, când am venit de la muncă. Bine că mi s-a dat drumul acasă mai devreme, am apucat să ridic coletul anul acesta. Va trece ceva vreme până să mă şi apuc să citesc cele trei cărţi dar oricum mă bucur că le-am primit. Se spune că aşa cum termini anul aşa îl vei avea pe următorul. Prin urmare, probabil că mă voi bucura tot anul 2010 de periodice achiziţii de cărţi.

Speranţa mea e că mă voi bucura şi de alte lucruri, eventual de planuri împlinite. Am făcut un draft de planuri pentru 2010 dar nu l-am terminat încă. La fel cum n-am terminat nici lista momentelor importante din 2009. Nu ştiu dacă vă voi anunţa şi vouă ce conţin cele două liste dar... ştiu că o parte a celor care mă citesc reuşesc să citească printre rânduri şi să deducă ce m-a marcat în 2009 şi ce aş dori să realizez în 2010. Ar fi preferabil să reuşesc să fac câteva necesare schimbări.

Pentru că, aproape sigur, aceasta este ultima mea postare pe 2009, închei urându-vă un an nou cu realizări pe cât mai multe planuri. Visaţi cu realism şi luptaţi pentru împlinirea viselor voastre!

La mulţi ani!!!