Obsesiv- compulsiv?

Dimineaţă, în drum spre birou aud o domnişoară vorbind la telefon. Ruga persoana de la capătul "firului" să verifice dacă nu cumva aragazul a rămas aprins de dimineaţă de când domnişoara noastră, ameţită fiind, l-ar fi putut uita aşa. Deşi am ciulit urechea nu mi-am dat seama dacă i s-a răspuns că aragazul era, după cum mă aşteptam eu, stins.

Îmi venea s-o opresc şi s-o întreb dacă într-adevăr uitase aragazul aprins, dacă i se întâmplă des să sune acasă speriată de faptul că ar fi putut să-l lase aşa, dacă, făcând o statistică, a uita aragazul aprins este mai degrabă excepţia sau mai degrabă regula pentru ea.

Îmi place să cred că acea tânără nu-şi complică viaţa îngrijorându-se în mod exagerat de aragazul posibil rămas aprins, de uşa care este posibil să fi rămas descuiată sau de alte lucruri de genul acesta. Totuşi, dacă mă înşel, este posibil să-mi fi ieşit în cale o obsesiv- compulsivă. Dacă eşti interesat de subiect, îmi recunosc limitele competenţei şi-ţi sugerez fie să citeşti o carte care tratează acest gen de tulburare, fie să citeşti o prezentare a tulburării pe un site de specialitate.

Tu te simţi obsesiv- compulsiv/ă?