Somn

Deşi nu mă aşteptam să se întâmple aşa, noaptea trecută am dormit destul de bine. Totuşi, de dimineaţă au năvălit cohorte de gânduri şi... am preferat să mă trezesc decât să mă las iar pradă lor în stare de veghe.

O noapte în urmă în schimb, după un timp în care deja eram terorizat de amintiri, mă uit la ceas şi văd că e 1:30 AM. Mă deprima gândul că nu voi mai putea dormi toată noaptea. Nechemate, veneau aproape cronologic amintiri ale unor întâmplări care, dacă este să mă iau după reacţiile mele din prezent, se pare că mi-au otrăvit pe termen lung viaţa. În faţa unei astfel de avalanşe m-am trezit total dezarmat.

Lămurindu-mă că nu o să readorm prea uşor, am coborât din pat, am mâncat ceva dulce, am ieşit pe balcon să iau o gură de aer (mă aşteptam să fie mai frig) şi să constat că cerul are un aspect plăcut, am băut ceva (fără alcool, carbogazoase, cofeine sau altceva în acest gen).

La 2:15 eram din nou în pat şi încercam să mă relaxez şi să adorm. S-a făcut ora 3 iar eu încă nu reuşisem să adorm.

Dimineaţă, după somnul fragmentat şi agitat, m-am trezit obosit. Odată în plus, m-am întristat la ideea că trecutul poate demola în aşa mare măsură o viaţă.

Odată în plus mi-am dat seama că sunt atât de multe domenii în care viaţa mea "pute" încât nu ştiu de unde şi în ce fel să continui să "spăl" propriile amintiri, propriile convingeri, gânduri şi comportamente, în ce măsură să încerc să "spăl" şi creierii celor cu care firesc ar fi să interacţionez într-un mod cât de cât constructiv dar cu care simt din ce în ce mai rar că pot comunica. De ce oare? De obicei pentru că, în autostima mea exagerată, nu-mi dau seama cât de grav greşesc când mă confrunt cu ei. La rândul lor, ei ţin minte fiecare reproş şi, în locul unor argumente, sfârşesc prin a practica tăceri din care uneori mă plictisesc să încerc să-i scot.

Dar dacă lor, prin tăcere, le scade anxietatea, ce mai pot face eu? Nu-mi rămâne decât să constat a nu ştiu câta oară că sunt singur, că nu am condiţiile necesare independenţei şi să renunţ la vise frumoase dar nerealiste. Chinuie-te, fraiere!

În aceste condiţii, nu-ţi vine să te întrebi cum de te-ai nimerit tu cel mai defect într-o familie de oameni "cu toate ţiglele pe casă"?

Somn uşor!

Aseară am adormit ţinând în braţe domnişoara care stătea în patul meu...



Cum?



Nu v-am prezentat-o?



O cheamă...



O cheamă...



O cheamă...

Perna

Somn

Ajung acasă aseară, scriu câteva cuvinte pe blog, spăl un pic bocancii care adunaseră noroi din două ture (luni am fost ocupat, marţi eram obosit, miercuri se oprise apa şi aşa au rămas nespălaţi până joi; poate nu i-aş fi spălat nici joi dacă s-ar fi anunţat tură şi week-end-ul acesta), beau puţină bere, deschid un fişier în care intenţionam să mai scriu câte ceva dar... adorm cu calculatorul deschis. Mă trezesc într-un târziu, îmi dau seama că sunt suficient de adormit încât să nu pot scrie nimic. Închid calculatorul, merg până în balcon să simt ploaia, mă întorc în pat şi adorm. Cred că era aproape 10 noaptea. Nu mă mai băgasem de mult timp aşa devreme în pat. Înseamnă că am avut o zi cu adevărat proastă...

Dimineaţă nu-mi venea să mă trezesc aşa că, de la 6 până pe la 7:15 am zăcut în pat fără să mai pot adormi. Mă trezesc într-un târziu şi mă pregătesc de plecare. Până la Piaţa Victoriei nimic notabil...