Zile aglomerate

Au fost atâtea chestii interesante de făcut zilele trecute încât nu a mai rămas timp să şi scriu despre ele.

Joi am ajuns în Iron City pentru concertul Tiptil. Despre concert nu am prea multe de spus. A sunat bine, mai bine decât mă aşteptam. Un element interesant a fost contrabasul electric, fără cutie de rezonanţă, folosit la unele piese în locul unei chitări. Public a fost destul de puţin dar cald. Au existat doar vreo 2 chipuri pe care să le recunosc ca fiind obişnuite pentru Iron City, în rest oameni necunoscuţi dar cu comportament OK. Eu am prins un loc comod, cu vedere bună spre scenă. Prin urmare, am observat că oamenii din Tiptil reprezintă prezenţe scenice plăcute. Dacă voi mai auzi de concerte ale lor este foarte posibil să merg să-i revăd.

Cele două piese cu versuri în română le ascultasem deja. În concert mi-a sunat mai atractiv Spune-mi:



Înainte de concert am avut vreme să cuget un pic şi mi-au trecut prin cap chestii...

Mi-am amintit cum, căutând Tiptil pe internet, am dat de blogul unei viitoare arhitecte, blog care mi-a reţinut atenţia minute bune.

Am constatat că a dispărut manechinul de care se tot lega Alexa în perioada în care ne vedeam des pe acolo.

Mi-am amintit cum, după mulţi ani în care am stat departe de cluburile în care umblam prin 2002- 2004 cu Putin, serile folk din Iron City m-au convins să reîncep să frecventez cluburi. Povestea cu Adriana şi marmota cred că am mai scris-o aşa că nu revin la împrejurările care au favorizat prima mea prezenţă la Folk, frate în vara lui 2008.

Mi-am dat seama că, în amintirea serilor Travka din club A de acum mulţi ani, ar fi fost tare tentant să merg în The Silver Church la concertul de reîntemeiere al trupei. Totuşi, pentru că cei de la Tiptil au reuşit să-mi facăo impresie bună prin clipurile de pe youtube, i-am ales pe ei în seara de joi, cu speranţa că Travka va avea curând un nou concert la care să reuşesc să merg.

Am văzut afişul Mayatonului şi mi-am propus să ajung şi eu, în sfârşit, să ascult M.I.S.H.U Călian

Vineri am fost puţin dezamăgit când, ajuns acasă după drumul la dentist şi după ce am dat prin Cora ca să-mi satisfac pofta de mici am ajuns acasă şi am aflat că s-a anulat concertul Timpuri Noi la care îmi propusesem să merg. Mi-am umplut totuşi seara cu o ieşire pentru cumpărături.

Sâmbătă dimineaţă am avut parte de o nouă conversaţie constructivă.

Pe la 15:30 am plecat spre Bikewalk. Am parcurs, până pe la 22:00, cu lungi pauze, cam 35 km. Poate apuc să notez datele mai exacte legate de plimbarea pe bicicletă de sâmbătă. Traseul Bikewalk-ului a fost scurt, cam de 4 km. Deşi plimbarea s-a petrecut pe piste de biciclete (aşa prost gândite cum sunt) a fost plăcut. La traversarea de la Arcul de Triumf poliţia ne-a permis să trecem şi pe roşu, blocând împreună cu cei de la Mai Mult Verde, trecerea celorlalţi în timp ce grupul în care mă aflam trecea cât mai rapid posibil intersecţia.

Am fost suficient de mulţi biciclişti încât să umplem trotuarele. M-a bucurat să rămân ca amintire de la Bikewalk cu o bandă reflectorizantă utilă pentru o mai bună vizibilitate în trafic. M-am bucurat să reîntâlnesc acolo câţiva oameni cunoscuţi (Andrei, Ruxandra, vulupe, Octav -care mi-a dat câteva sfaturi legate de prima evadare-), să-l cunosc pe Dan (auzisem lucruri bune despre el de la Răzvan dar nu-l întâlnisem până acum). M-a întristat un pic un şofer care a insistat să parcheze pe troutuar mergând spre locul de parcare printre biciclişti, pe pista noastră. M-a bucurat reacţia unor pietoni care apreciau adunarea noastră.

Cele organizate după cicloplimbare nu m-au atras în mod deosebit. A existat totuşi şi o excepţie în acest sens, filmul proiectat seara, pe care nu l-am urmărit pânâ la capăt şi pe care oricum nu-l puteam înţelege prea bine date fiind cunoştinţele mele de engleză destul de sărace. Totuşi, am înţeles că în Cehia bicicliştii au avut ceva victorii după acţiuni în genul celor la care am participat şi eu în ultimele luni (Ziua Fără Maşini, Ciclotura de Toamnă, Ciclopromenada Nocturnă 3).

Dacă mi-ar fi spus cineva că în timpul plimbării de sâmbătă voi avea parte şi de o conversaţie plăcută şi interesantă poate n-aş fi crezut. Prin urmare, pot considera conversaţia cu Ruxandra ca pe o lebădă neagră pozitivă. Îmi amintesc cu ocazia asta că de la ea am aflat de Ciclopromenada Nocturnă 3, ocazie cu care m-am reîmprietenit cu bicicleta. Tot la ea am întâlnit un mod de gândire pe care, încet- încet, încep să mi-l însuşesc şi eu. Da, sunt în jurul nostru suficienţi oameni faini încât să ne permitem o generalizare gen majoritatea oamenilor sunt OK.

Conducând-o pe Ruxandra spre casă mi-am dat seama că am pedalat din nou foarte aproape de Steluţa. Odată ajuns acasă am trecut la somn cât am putut de repede pentru că proiectasem şi pentru duminică o ieşire pe biciclete.

Mica dezamăgire a zilei a fost sms-ul primit la 15:30. Bikewalk-ul a fost mai sărac cu o persoană plăcută.

Marea victorie, trăită cu câteva ore înainte de Bikewalk, a fost faptul că m-am înscris, aşa cum îmi propusesem, la Prima evadare 2010. Mă găsiţi pe lista de aici în poziţia 258. Fiind primul concurs la care mă înscriu am tone de emoţii dar sper să iasă frumos ziua de 9 mai. Mă bucur ca, printre cei 317 oameni deja înscrişi în cursă, să regăsesc câteva nume cunoscute. Printre alţii, văd că e înscris şi Cornel Ziman, un tip de care mă leagă nişte amintiri simpatice.

Duminică a fost tura la Comana în care grupul a fost format, pe rând, din 4 (Marius, eu, Cristi, Ionel- până la IMGB), 5 (eu, Cristi, Daniel, Ionel, Marius- până în rezervaţie), 7 (ni s-au alăturat Ruxandra şi Dan în rezervaţie) respectiv 6 oameni (prin plecarea lui Dan, pe 4 roţi, după plimbarea prin rezervaţie). 115 km pedalaţi, traseu frumos, prima dată când am intrat în rezervaţia de la Comana, vreme bună. Singurul moment delicat a fost în pădure când am constatat că dăduse diareea peste mine. Am mers în tufiş, am luat apoi un furazolidon şi mi-am revenit.

Acasă am ajuns cu ceva dureri la umărul stâng, transferate peste noapte la cel drept. M-am bucurat mult de tura asta văzută de mine ca un antrenament utilpentru concursul din 9 mai. Poate apuc să scriu mai multe despre ziua de duminică...

Luni, după ce stătusem 48 de ore fără internet, am verificat noutăţile importante sosite online. M-am anunţat la 2 concerte, marţi şi joi în speranţa că voi reuşi să ajung la amândouă.

Azi, marţi, după o zi de muncă obositoare, mă întreb ce să fac în restul de zi rămas...

Deşi textul nu este formatat, public acum pentru că nu ştiu sigur când voi apuca să şi formatez...

Se anunţă zile interesante...

În seara asta mă (re)văd cu carpatiştii la un vin fiert. Îi mulţumesc lui Sorin că m-a atenţionat!

Joi seară, Ţapinarii cântă în El Grande Comandante de la 21:30. Lăsând la o parte faptul că aici scrie ceva de Andrei Tănase (offf, chiar aşa de greu e să afli cum îi cheamă pe cei doi Ţapinari???), vă las numărul de telefon pentru detalii şi rezervări: 0728.556.043 şi adresa clubului: Str. Viitorului nr. 26. Din păcate nu cred că voi putea ajunge şi eu acolo dar în schimb sper să ajung la concertul următor în Green Hours. Vă ţin la curent! Paragraful acesta este dedicat celor care ajung pe blogul meu căutând Ţapinarii cu motoare de căutare.

Vineri voi avea o seară interesantă sub semnul ideii de comunicare.

Sâmbătă dimineaţă va trebui să-mi amân întâlnirea programată pentru că plec din oraş. Unde? În Piatra Mare, cu cortul! A pus cineva pe carpaţi exact tura pe care doream eu s-o postez pt 24- 25 octombrie dar am renunţat la idee din cauza prognozelor citite la începutul săptămânii. Ei bine, acum nu mai renunţ la idee. Vom fi 7 oameni care vor încerca să se simtă bine indiferent de vreme. Iar precedentul Comana îmi dă speranţe că va fi la fel de fain şi acum.

Şi pentru ca totul să fie şi mai interesant, a trecut o săptămână şi eu tot n-am reuşit să finalizez textul care descrie ultima seară în care-am văzut-o pe Rox... Să sperăm că e de bine...

Ciclotura de toamnă- 17 octombrie 2009- povestea

Bucureşti, sâmbătă 17 octombrie 2009, Ciclotura de toamnă organizată de Mai Mult Verde.

Plec puţin după 10:30 de acasă, aproape de 11 mi se alătură Cristi şi Ionel, puţin după 11:15 ajungem la Unirii unde deja ajunseseră Daniel şi celălalt Cristi. Pe drum, două mici evenimente, unul negativ, celălalt pozitiv.

Pozitiv ar fi şoferul răbdător care ne-a lăsat să evoluăm cu viteză scăzută mergând încet în spatele nostru până am depăşit strada pe care urma să facă dreapta (la cât de încet mergeam, dacă era vorba de un şofer nervos, ar fi putut să ne depăşească şi să ne ia faţa).

Negativ (doar pe jumătate, nici noi nu eram foarte atenţi) a fost şoferul care se încadrase (conform marcajelor de pe şosea) de parcă ar fi vrut să facă dreapta (asta zicea marcajul, obligatoriu dreapta) dar în final a mers înainte (noi luându-i faţa migrând de pe banda doi unde ne aşezasem pentru a respecta marcajul) şi ne-a claxonat nervos pentru că am plecat cu întârziere de la semafor, astfel ţinându-l şi pe el pe loc câteva secunde.

Ajungem, stăm ce stăm şi... apare Andrei. Deci s-a refăcut gaşca de Comana (4 octombrie 2009). Profit de ocazie ca să pun aici montajul făcut de Andrei din filmările mele (îi mulţumesc cu ocazia asta pentru ideea cu Windows Movie Maker-ul). Comana deci:



Revenim la Ciclotura de toamnă... Schimb câteva vorbe şi cu prietenul lui Octav pe care-l cunoscusem într-o seară de vineri la Ziua Bicicletei. Constatăm că e destul de frig, constatăm că suntem destul de puţini sau vizibil mai puţini decât speram eu că vom fi. Organizatorii nu păreau grăbiţi să dea startul. S-a explicat mai târziu că întârzierea startului s-a datorat speranţei că mai sunt ciclişti în drum spre Unirii, ciclişti pe care merita să-i aşteptăm. Chiar se glumeşte făcându-se afirmaţia că ar mai fi pe drum vreo 400 de biciclişti. :D Se discută cu poliţia, se face o scurtă prezentare a situaţiei (avem banda unu pentru plimbarea noastră, poliţia e cu noi, e posibil să ne lase uneori să trecem pe roşu, nu trebuie să sărim pe banda doi pentru că ne va certa o vestă de organizator), se dă în sfârşit startul aproape de 12:00.

Pornim pe Bulevardul Unirii spre Piaţa Alba Iulia având în faţă maşina Mai Mult Verde şi în lateral poliţişti pe motociclete. Observ curând că display-ul din spatele motocicletelor ne anunţa drept participanţi la un "concurs sportiv". Nu era vorba de un concurs dar sportivi suntem. :D Probabil că era un mesaj dintr-o listă rigidă... La Piaţa Alba Iulia suntem dirijaţi spre stânga pentru depăşirea sensului giratoriu, imediat după giratoriu suntem din nou ghidaţi către banda întâi. Această mişcare stânga- dreapta a fost bine supravegheată- dirijată de oamenii cu veste portocalii (organizatorii care mi s-au părut nişte indivizi faini) care au pedalat în dreapta noastră pe giratoriu şi s-au mutat imediat după aceea în stânga, readucându-ne pe banda noastră. Văzând eu mişcarea spre stânga am crezut că facem pauză acolo, ca la Ciclopromenada nocturnă 3. Păcăleală! S-a pedalat mai departe. :)

Ajungem la Unirii înapoi şi facem dreapta. La capătul pasajului rutier, la semafor, m-am oprit să filmez coloana de biciclişti. Ei au mers mai departe, eu am întârziat câteva secunde să-mi bag aparatul la loc în borsetă. După asta m-am încurcat în semafoare aşa că am tot stat până să mă prind că e necesar să fac imediat dreapta când vine verde la pietoni urmând să traversez strada Colţei la următorul verde pentru sensul meu de mers. OK! Aştept... Sesizez coloana de biciclişti angajată deja în traversarea Pieţei Universităţii. Am rămas mult în urmă... Prind roşu şi la Universitate aşa că mai pierd puţin teren. Asta e! După ce scap de intersecţie bag viteză... Reajung coloana aproape de Piaţa Romană. Mă reintegrez şi încerc să ajung din nou în prima parte a grupului. Sunt cam prea obosit. Bine că mersul în coloană presupune un efort mai mic, corespunzător vitezei.

Nu mai fac poze sau filmări până-n Piaţa Presei Libere. Aici ne oprim, ne hidratăm (Mai Mult Verde a venit cu apa minerală), facem poze, spunem poveşti, este amintit faptul că tura asta s-a dorit o nouă tură nocturnă dar, în ciuda eforturilor lui George Hari Popescu, nu s-a putut.

Continuăm drumul sau, mai exact, începem întoarcerea. Până-n Piaţa Victoriei am luat din nou pauză de filmat/ fotografiat dar, odată depăşită piaţa, imediat după intrarea pe Calea Victoriei, am pornit prima filmare din mers. Între timp începuse şi o ploaie slabă.

Colaborarea cu poliţia se termină imediat după muzeul de istorie. Ei rămân în Calea Victoriei, noi intrăm pe Strada Franceză. La capătul ei o parte a grupului a rămas la o cafenea, ceilalţi au plecat spre case. Şi noi am plecat...

O fată din grup citea ciclocomputerul la intrarea pe Strada Franceză. Ciclotura de toamnă s-a ţinut pe un traseu în lungime de 15 km. Am stat în trafic, incluzând şi pauza de la Casa Scânteii, cam 2 ore. 2 ore în care aproximativ 50 de biciclişti au participat la un "concurs sportiv"...

Pe drum spre casă s-a exprimat o părere interesantă. Cică unui şofer care a luat contact în trafic cu un grup mare de biciclişti i se crează în inconştient reflexul de a fi mai atent când vede un biciclist pe şosea, dat fiind că e posibil ca după acesta să mai urmeze şi alţii.

În faţa gurii de metrou de la Piaţa Muncii, exact pe pista de biciclete, un nene vindea bilete de bingo... I-am atras atenţia că nu-i bine aşezat acolo, omul şi-a cerut scuze dar nu s-a mutat de pe pistă... Mă-ntreb cine i-a permis vânzătorului respectiv să-şi întindă măsuţa exact acolo. Primăria? Angajatorul? Absenţa liberului arbitru? Indiferenţa bicicliştilor?

După tura asta rămâne un sentiment plăcut legat de faptul că poliţia a făcut şi pentru noi ceva. Genul de acţiune care ţi-l face un pic mai simpatic pe poliţist. Dar care este preţul (timp pentru planuri, obţinut autorizaţii, negociat traseu) plătit de Mai Mult Verde pentru asta nu ştiu... Bănuiesc totuşi că n-a fost deloc uşor să organizeze tura. Eforturile lor ar fi meritat recompensate, simbolic, de o prezenţă mai numeroasă a bicicliştilor bucureşteni. Dar frigul şi amentinţarea ploii i-a ţinut acasă pe mulţi, din păcate. Poate la următoarea acţiune vom fi mai mulţi! Mie începe să-mi placă din ce în ce mai mult pedalatul în grup...

Later edit (19 octombrie 2009):

Un articol foarte fain, plus poze profi aici. Mulţumiri domnului Dinu Lazăr!

Două chestii despre Andrei:

1- spunea că n-a mai pedalat după ieşirea la Comana

2- soluţia găsită pentru a astupa locul lăsat gol prin pierderea unui capac de la suspensie: un dop de plută de la o sticlă de Cotnari. Chestia asta cerea un macro pe care n-am apucat să-l fac.

Apreciez efortul făcut de cei care mergeau pe biciclete care scârţâiau din toate încheieturile, biciclete personale sau închiriate.

Un fel de-a mai lungi cea mai frumoasă zi...

... ar fi să reuşesc să povestesc câte ceva despre ea... Ei bine, deşi vremea nu părea prea bună am plecat totuşi spre Comana. Am făcut aproximativ 100 km pe biciclete plecând de acasă pe la 8:30 şi sosind înapoi la 20:10. Am avut nori, am avut ploi, vreme rece şi un pic de vânt dar am fost cu toţii binedispuşi şi ne-am bucurat în egală măsură de ieşirea asta. Am fost 6 (Andrei, Cristi, Ionel, Daniel, Cristi şi eu) pentru că, din păcate, al şaptelea (Vulupe) a rămas până la urmă acasă. Le mulţumesc tuturor pentru atmosfera creată! Deşi acum sunt rupt de oboseală (au trecut ani de când nu mai pedalasem atâta într-o zi; mulţumiri lui George Hari Popescu şi Ruxandrei pentru reîmprietenirea mea cu bicicleta! :D), vorba Ţapinarilor, sunt fericit şi mă simt bine.

Şi după aşa tură, nimerind ai mei întâmplător pe TVR 3, am avut ocazia să-l revăd pe Emeric Imre cântând într-o emisiune despre Cheile Turzii. Inutil de precizat că una din piesele cântate a fost Muntele.

La aşa zi, aşa seară... Faină! :)

Acum aştept să apară pe masă nişte carne prăjită. Sunt rupt de foame!

Vă doresc tuturor o săptămână faină!