Piaţa Marius Matache :)

Proaspăt întors de la spectacolul organizat de Teatrul Masca în metrou, din seria Oraşul de sub oraş, doresc să-mi declar încă odată aprecierea pentru modul în care Alex Nichita, vioara din Folk Band Imperfect, îşi "gâdilă" instrumentul. :)

A fost aproape o oră cu Make şi trupa lui (din care, nici de data asta, nu am reţinut cum îl cheamă cu omul de la tobe), oră în care s-a trecut atât prin piese marca Marius Matache (mai vechi şi mai noi) cât şi prin piese ale altor folkişti (Amintiri cu haiduci şi Tânăr şi liber). Sunetul a fost bun, publicul a curs în valuri în funcţie de sosirea şi plecarea metrourilor, unii am rămas (aproape) tot recitalul.

Mâine, de la 12:00, în faţa Teatrului Masca, Make şi Folk Band Imperfect vor asigura programul de colinde iar mâine seară, cred, Alex Nichita va cânta alături de Ştefan Tivodar în Regie, la Mâini pentru mâine.

Pentru voi, Marius Matache cu prima compoziţie a lui (aşa ţin minte că a prezentat-o mai devreme) şi piesa La piaţă (piesă în prezentarea căreia Make a sugerat că, peste 20 de ani, actuala Piaţă Matache cu statut controversat se va numi Piaţa Marius Matache).

Sâmbăta muzicală

Televizor pornit întâmplător. Aud chestii destul de folkistice. Îmi arunc o privire şi văd, printre alţii (un chitarist şi un om la clape), un om cu vioara. Casc ochii mari, devin atent şi sper să apară pe ecran şi numele omului. Aşa era! La vioară era mai vechea mea cunoştinţă Alex Nichita. Uite că a ajuns şi pe TVR 3 omul. Era prezent în trupa cu care Marius Matache am înţeles că a înregistrat albumul care urmează să fie lansat în curând. În câţiva ani (de când am început să-l aud la Folk frate în Iron City până acum) omul a evoluat superb. Chiar dacă nu mai cântă de ceva vreme cu Aurica (oare-şi aminteşte lumea de instrumentul lui vechi?), noul său instrument arătând mult mai modern (l-am auzit cum sună live într-un concert Proiectul Tivodar), tot mă bucur pentru Alex.

În aceiaşi emisiune, alţi oameni care-mi sunt într-o oarecare măsură cunoscuţi, cei din Micul Paris. Au fost prezentaţi după Marius Matache & Band. M-am simţit un pic frustrat pentru că în Micul Paris, de ceva vreme, nu mai cântă o altă cunoştinţă destul de veche, Eugen Butaru. Mi-ar fi plăcut să-l văd şi pe Eugen la TV...

M-am întrebat după emisiunea asta ce au aceşti oameni în plus faţă de mine de pot să-şi urmeze visele... Nu că aş fi visat eu prea mult dar, excluzând puţinele vise nerealizate din cauza câtorva oameni care s-au opus, am visat din când în când şi, într-un mod care-mi este specific din păcate, m-am împiedicat de fiecare dată înainte ca visul să se realizeze. Şi fiecare astfel de împiedicare m-a convins că este zadarnic să mai visez la altceva. Aşa-şi pierde omul sensul vieţii...

Obsesia muzicală- Viaţa nu-i o simplă comedie

Dimineaţă, venit de nicăieri (spun asta pentru că nu reuşesc să găsesc un motiv pentru apariţia lui), îmi apare în minte un refren:

O, o, o, nu draga mea
Să ştii că nu-i chiar aşa
Viaţa nu-i o simplă comedie
Iar eu nu sunt doar un clown
Cu salariul lunar
Ce te face să râzi pentru bani

Textul complet şi acordurile se găsesc aici.

Plec acasă cu refrenul acesta în cap dar, pe la mijlocul drumului, sesizez un gest care-mi schimbă pe loc obsesia muzicală a zilei.

În clipul ataşat vedem pe scenă o armată de oameni. I-am recunoscut pe Puiu Creţu, Marius Matache şi Ovidiu Mihăilescu. Unul dintre ceilalţi trei (cei din mijloc şi cel din dreapta) presupun că este chiar Teddy Tudoroiu dar ceilalţi? Ceilalţi cine sunt?