UNU
După ce mi-am luat biletele la Om bun (moment de care, în ultimele zile, nu m-am mai bucurat, ajungând să-i găsesc suficiente neajunsuri) mi-am amintit de o duminică în care, exprimându-se într-un fel care sugera că-mi face un mare favor, Roxana a acceptat să mergem să bem ceva în Expirat.
Pe atunci, dacă nu ar fi existat perioada Putin (care, ca oricare altă perioadă, are bunele şi relele ei), mi-e greu să cred că aş fi ajuns să merg la serile folk cu Supă şi Vampy din Expirat.
Gândindu-mă la acele seri am insistat pe lângă Roxana în speranţa că, într-o oarecare luni seară, va accepta să mergem acolo. Ea... se vede treaba că nu înţelesese nimic aşa că am fost cu ea acolo dar întâmplarea asta nu a însemnat aproape nimic pentru mine.
Era vara 2004. Pe atunci nu eram decât un anonim ascultător de folk.
4 ani mai târziu, începând să merg miercurea în Iron City, aflându-se că am început să scriu despre folk, am început să cunosc/ să fiu cunoscut de oameni implicaţi în folk. Acum, dacă mă orientez după lista Facebook, aş putea spune că oamenii de folk reprezintă majoritatea cunoştinţelor mele. Dacă asta s-ar fi întâmplat în 2004 mă întreb uneori cum aş fi fost influenţat de situaţie... Aş fi insistat mai mult pe lângă Rox? Aş fi reuşit s-o las baltă?
DOI
Merg la New Year`s Eve (cu Bon Jovi printre actori) şi, la ieşire, îmi amintesc că Bon Jovi era foarte ascultat în perioada liceului. Mi-am amintit de un Always ascultat la nu ştiu ce adunare organizată de liceu, întâlnire la care, fără să-mi fi dat atunci seama, nu mă încadram aproape deloc în peisaj...
TREI
Sinuciderea zilei, Mălina... Nu mai am nici cea mai vagă idee despre motivul pentru care se întâmpla asta dar mi-am amintit că, cine mai ştie câţi ani în urmă?, urmăream Şcoala vedetelor...
