Se afișează postările cu eticheta ratoterapie. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta ratoterapie. Afișați toate postările

duminică, 13 februarie 2011

Semne de primăvară sau prima plimbare pe bicicletă din 2011...

Ieri, deşi bătea un vânt destul de neplăcut, dat fiind că mi se eliberase ziua (câteva ore m-am întrebat dacă sună sau nu, n-a sunat, nu am avut de muncă), dat fiind că şoselele erau curate iar temperatura era primăvăratică, ne-am luat bicicletele şi am plecat într-o scurtă plimbare.

Pot deci nota că sâmbătă 12 februarie 2011 am făcut primii 10 km pe bicicletă din acest an. Am fost cu Daniel într-o scurtă tură de IOR. Mi-am testat frânele şi am constatat că, atâta vreme cât roata este cât de cât centrată (aşa cum este cea din faţă) frânele îşi fac bine treaba. Pe spate însă am constatat că roata este mai descentrată decât o văzusem noi în ianuarie, când am montat frânele (despre asta, aici) motiv pentru care, pentru o ieşire mai serioasă, este necesar s-o înlocuim. Deşi părea treabă simplă, din ce a găsit Daniel pe site-urile magazinelor de biciclete reiese că e puţin mai complicat. Mi se pare din nou aiurea să resuscitez o bicicletă cu care merg de vreo 10 ani, bicicletă pentru care se găsesc mai greu piese de schimb dar pe moment nu am o soluţie mai bună. Un Cube Acid nu se încadrează în bugetul meu iar o biclă nouă dar ieftină nu prea mă tentează.

După multe luni în care nu am mai pedalat şi în care nu am ajuns nici prin IOR am constatat că-mi place în continuare să merg pe bicicletă dar şi că IOR-ul este pe zi ce trece mai asfaltat. Este neplăcut pentru mine să găsesc în parc din ce în ce mai puţină iarbă dat fiind că, în perioadele cu temperaturi spre 25 de grade, îmi place să ies acolo la plajă şi, uneori, prefer să fiu cât mai departe de ceilalţi oameni veniţi acolo cu acelaşi scop.

În rest, balta încă îngheţată, raţele şi pescăruşii din zonele cu gheaţa topită, alergătorii şi bicicliştii ofereau o imagine plăcută.

Am mai constatat şi că, în lipsa antrenamentului, a căra pe scări bicicleta mea presupune un efort neplăcut de mare.

Mai departe, câteva poze banale...

Bicla altcuiva, mai bună ca a mea

Frână V- Brake Avid Single Digit 5

Frână V- Brake Avid Single Digit 5

Daniel. În dreapta se vede ce a mai rămas din zona de "aterizare" a bicicliştilor care coborau de pe Dealul cu Dor

Bicicletele se odihnesc

Biciclistul se odihneşte şi el...

... privind păsările de pe lac şi...

... în special obişnuitele raţe, embleme ale parcului

marți, 6 aprilie 2010

Iar nu am somn...

Prin urmare, vă spun o poveste...

În seara asta, tot pe la 18:00, am plecat din nou să pedalez... Să zicem că pedalatul e într-adevăr xanax/ alprazolam-ul meu, aşa cum mi se sugera zilele trecute... Altfel cum îmi explic faptul că, iarnă sau vară, singur sau în grup, mă găseşti în şa?

Nici n-am plecat bine de acasă că mă trezesc lătrat de un maidanez negru pe care-l deranjasem din somnul consumat în mijlocul străzii. Acesta îl întărâtă pe altul şi... potaia ultimă insistă atât de mult să mă urmărească şi să mă latre încât întorc bicicleta şi mă îndrept nervos către el. Fireşte, potaia se retrage între maşini şi continuă să mă latre de acolo. Eu mă calmez şi îmi văd de drum nu înainte de a consuma un scurt dialog:

El: Nu e bine ce faci?
Eu: De ce?
El: Când te vede data viitoare...
Eu: Ce-mi face? Mă muşcă?
El: Da.
Eu: Şi ce dacă? Ghinionul meu!

Nu aveau sens comentariile critice la adresa celor care, din prostie sau din dragoste, păstrează animale printre blocuri... Sunt de mult lămurit că eu, ca individ, om zică-se, am mai puţine drepturi recunoscute faţă de orice amărât de maidanez de colţul străzii... Oricum, odată în plus, m-am gândit că le-ar sta bine cu un spray în nas acestor patrupezi viteji... Dacă tot s-a redeschis sezonul la pedalat, poate caut să mă dotez cu aşa ceva...

Apropo, pe 11 aprilie, pe la 14:00, mi-am propus să pedalez prin centru pentru a admira panseluţele plantate de ADP. Am înţeles că se văd mişto din şa!

OK! Scap de maidanezii de lângă bloc, merg mai departe aparent către IOR. Totuşi, la o intersecţie, am continuat înainte şi am ajuns în Piaţa Muncii. Aveam eu nişte socoteli mai vechi pe acolo şi, din cauza asta, în prima fază am traversat zona îndreptându-mă către centru unde, fireşte, nu am ajuns pentru că am făcut stânga pe Dristorului. La capătul străzii, în intersecţia unde-mi amintesc că mi-era extrem de greu să trec pe când încercam să-mi iau permisul auto, mă trezesc din nou lătrat. Mă gândesc să alerg un pic şi acest erou dar am renunţat şi mi-am continuat drumul pe străzi neparcurse până atunci care, încet dar aproape sigur, m-au scos în Piaţa Alba Iulia. Rămân pe bulevard, reajung în Piaţa Muncii, merg un pic pe trotuar şi apoi, prin Ţuculescu- Şapte Drumuri (la naiba!!! amintiri stupide care crează reacţii şi mai stupide)- Câmpia Libertăţii ajung în IOR. Intru şi pe aici deşi n-aveam chef de urcat Dealul cu Dor, mă plimb un pic, începe o ploaie cu picături mari, apoi mă retrag încet spre casă.

A fost plăcut să pedalez pe străzile aproape pustii. IOR-ul l-am regăsit mult mai liber ca ieri. În curând, aici, cred că se va redeschide sezonul de raţoterapie şi de plajă...

Timp de mers: 1 oră 12 minute 44 secunde
Distanţă: 18,35 km
Viteză medie: 15,55 km/ oră
Viteză maximă: 28,5 km/ oră

Şi dacă tot m-a prins ora asta scriind, uite că am văzut ceva interesant anunţat pentru 17 aprilie 2010 ora 16:30, prima ediţie Bikewalk pe 2010. Vorbe despre asta, aici şi aici.

Locul de întâlnire este observabil pe harta copiată de la organizator:

În altă ordine de idei, nu este prima dată când constat că sărbătorile nu-mi priesc. Cred că mă-ntorc la muncă mult mai obosit şi enervat decât după un week-end normal...