Părerea mea are voie să fie diferită de a ta/ Părerea ta are voie să fie diferită de a mea

Legat de postarea de ieri, s-ar impune nişte precizări legate de felul în care eu, acum, percep o mare parte dintre părerile celorlalţi.

Subiectul redeschis de M. a fost, până acum ceva vreme, un subiect extrem de incomod pentru mine. Acum este ceva mai bine tolerat subiectul şi încep să acord celorlalţi dreptul de a-şi spune părerea deşi ştiu că părerea lor e subiectivă (la fel cum, într-o oarecare măsură este şi a mea) şi se bazează pe o incompletă cunoaştere a situaţiei.

În acelaşi timp încerc să-mi asum bunele şi relele din felul în care am reacţionat, din felul în care am amestecat planuri totuşi diferite ale vieţii, din felul în care am lăsat multe capitole ale vieţii să se prăbuşească sau, ceva ani după aceea, am reuşit să le fac să renască sau le-am redenumit sau redimensionat.

Nu consider că atunci, în 2005, 2006 sau ceva mai târziu, am luat decizii total conştient. Mai degrabă au fost decizii inconştiente care, zic eu acum, nu au fost neapărat decizii rele. Plecând de la acele decizii, ţinând cont şi de cele aflate în urma lor, studiindu-mi punctele slabe de atunci, încerc să găsesc o cale potrivită pentru a-mi înfrumuseţa viitorul.

Şi, nu ştiu în ce măsură treaba are legătură cu subiectul postării, constat de câteva zile că mă leg mai puţin pătimaş de faptul că la vârsta mea nu am unele realizări pe care alte persoane cunoscute le au deja la vârste mai avantajoase. În schimb, cu timiditate, încerc să mă conving că, decât niciodată, mai bine pornesc acum, mâine sau în viitorul nu foarte îndepărtat, pe un drum care ar fi de preferat să ducă în sfârşit undeva... Încă nu ştiu care este drumul dar, mai mult sau mai puţin conştient, îl caut... Pare să fie o tendinţă constructivă...

Situaţie creatoare de status de messenger...

-Spune-mi, de ce cursuri te-ai apucat?

Eu, mirat, mă întreb ce l-a făcut să creadă că m-am apucat de cine ştie ce cursuri... În gând doar... Bănuiesc unde bate întrebarea lui dar nu sunt acum dispus să dezvălui micul secret.

-Niciun curs. Doar fac nişte cercetări...
-Dar îţi foloseşte? Vei ajunge să scoţi bani din chestia asta?
-Poate da, poate nu. Sunt de părere că nu eşti convins că o acţiune de-a ta îţi aduce bani decât în momentul în care efectiv încasezi. Poţi să faci o grămadă de cursuri şi să nu scoţi un leu sau poţi să ai o sclipire de inteligenţă sau de noroc şi să-ţi cadă în cap o grămadă de bani.
-Numai să fie o chestie pe care s-o poţi face!
-Cum îţi dai seama că poţi face ceva înainte de a te apuca de acel ceva?

Mi se dă un exemplu din IT, clarificator. Nu am înţeles exact la ce se referă dar am prins ideea.

-OK! Înţeleg ce vrei să spui pentru că ai dat un exemplu clar. Sugerezi că, dacă mă apuc de ceva, este preferabil să o iau cu bazele domeniului respectiv.
-Da. Baze ale domeniului despre care să aflii de la cineva de încredere şi care ştie ce vorbeşte.
-O să generalizez... Pot fi genul de om care acordă încredere oamenilor sau genul de om care nu acordă încredere oamenilor. De aici rezultă că pot avea încredere într-un om care se dovedeşte apoi că nu mi-a meritat încrederea sau pot să nu am încredere într-un om care de fapt merită încrederea mea.

Mai târziu am discutat o situaţie particulară, destul de delicată.

-Sunt parte a problemei. Prin urmare, neavând control asupra întregii situaţii, prefer să fiu puţin egoist şi să caut o soluţie strict pentru mine.
-Păi nu aşa se face. Se lucrează în grup.
-Cu condiţia ca grupul să înţeleagă în acelaşi fel problema. Ce nu pot controla încerc să tratez de aşa natură încât să nu-mi facă mie rău.

(...)

-Nu te certa cu x pe tema...
-Nu mă cert. Nu ar ajuta nimănui. Dar nici nu mă agit pentru a schimba nişte lucruri pe care, singur, nu le pot schimba. Nici măcar nu mă enervez.
-Uite că eu mă enervez.
-Cu timpul, cu puţin antrenament, vei ajunge să nu mai preiei enervarea altuia. În schimb, vei oferi poate o soluţie pe care nu o vei impune deşi poate vei fi convins că e o soluţie acceptabilă pentru părţile interesate de problemă.

Cam aşa s-a derulat discuţia pe care am avut plăcerea să o port în seara asta. Probabil că ambele părţi am avut un mic ceva de învăţat din această conversaţie şi sunt de părere că e preferabil să se întâmple aşa.

Statusul de la care a plecat această postare?

"Ce faci când nu e ilegal, nu e imoral, nici nu îngraşă dar, totuşi, este greu de povestit??? Lansezi o "păcăleală" de 1 aprilie? :D"

Mă gândesc din ce în ce mai serios să postez, chiar de 1 aprilie, o mică poveste care, probabil, nu va interesa pe nimeni. :D