Folk You 2010- aproape mă bucur că nu am ajuns acolo...

Later edit:

S (18.07.2010 20:50:20): doar ce am venit de la folk you
Adrian Negoita (18.07.2010 20:50:33): si cum a fost cu momentul sponsorului?
S (18.07.2010 20:50:55): nu stiu despre ce vb
Adrian Negoita (18.07.2010 20:51:19): m-a scos din sarite prezenta rmgc-ului printre sponsori...
Adrian Negoita (18.07.2010 20:51:30): ai remarcat cum a reactionat publicul cand erau pomeniti?
S (18.07.2010 20:53:18): mda..
S (18.07.2010 20:53:24): nu foarte vehement
S (18.07.2010 20:53:32): destul de timid chiar
Adrian Negoita (18.07.2010 20:54:22): ori nu stiau despre ce e vorba, ori le era indiferent ce se intampla in rosia...
Adrian Negoita (18.07.2010 20:54:28): ciudata tara avem...
S (18.07.2010 20:56:06): se mai organizeaza vre-un eveniment la rosia?
Adrian Negoita (18.07.2010 20:57:11): fanfest 13- 15 august...
Adrian Negoita (18.07.2010 20:57:19): http://www.fanfest.ro/

_______________________

Neplăcuta surpriză a dimineţii a fost un e-mail cu tema Roşia Montană. Citeam şi eram aproape să rămân blocat... RMGC sponsorizează Folk You. Nu ştiu dacă exista un sponsor mai nepotrivit ca acesta pentru un festival care, acum doi ani, mi-a oferit nişte seri plăcute. Mă bucur că nu am ajuns şi anul acesta la Folk You. Aş fi suportat greu să aud, de câteva ori pe seară, RMGC-ul pomenit printre sponsori.

Echipei care a acceptat această mizerie ar trebui să-i fie ruşine!

Spectatorii îmi place să cred că au reacţionat în genul în care se sugera în acel e-mail care suna aşa:

"Boicot FolkYou2010 pentru ca sunt sponsorizati in acest an de RMGC!

Dragi prieteni,

Festivalul Folk You are in loc in perioada 15-18 iulie la Vama Veche (este
in curs de derulare la momentul trimiterii acestui mesaj). Festivalul este
organizat in cadrul campaniei de publicitate “Miscarea de Rezistenta” a
cotidianului Jurnalul National.

Aceasta campanie cam atat e: publicitate. Altfel, organizatorii nu ar
accepta ca
Folk You sa fie sponsorizat de Gold Corporation, cei care vor sa puna capat
adevaratei Miscari de Rezistenta de la Rosia Montana. Si mai vor sa arunce in
aer muntii din jurul localitatii. Iar apoi sa utilizeze 200.000 de tone de
cianura pentru extragerea aurului.

Legatura cu spiritul din Vama Veche? Nici una! De aceea, rugam spectatorii
festivalului sa huiduie impreuna cu noi de fiecare data cand este prezentat
sponsorul Gold Corporation. Ne place Folk-ul, nu Gold-ul.

PS: Rugati-va sa nu fie aur in nisipul din Vama Veche. Gold Corporation va
primi
fara licitatie licenta de exploatare, va interzice turismul pentru a cauza
somaj
70%, iar apoi va spune ca au solutia pentru rezolvarea problemei: cianura,
distrugerea patrimoniului, dezbinarea oamenilor si foarte mult PR.

Gasiti mai jos adresele de email si date de contact ale organizatorilor si
artistilor invitati in acest an la Folk You. Va rugam trimiteti scrisoarea
de jos catre acestia:

marius.tuca@jurnalul.ro, contact@alexandraungureanu.ro, stefan@hrusca.com
alifantis@alifantis.ro, tiberiu@celelalte-cuvinte.ro,
calin@celelalte-cuvinte.ro
info@gheorghe-zamfir.com, albertducu@yahoo.com, vale@seicaru.ro

http://www.mirceabaniciu.ro/blog/contact/
http://mircearusu.blogspot.com/
http://www.adamilea.ro/
http://alexandries.free.fr/
http://alinamanole.ro/index.php/Contact/
http://www.zoiaalecu.ro/contact.htm
http://www.chilian.ro/contact.html

Domnule Folk You, Doamna Miscarea de Rezistenta si Domnilor Artisti invitati
ai acestora,

Catre primii doi:

Va citam: acest festival este un "proiect de ecologie a spiritului", o
incercare de a curaţa sufletele oamenilor, de a le reaminti ca sunt
liberi
şi ca trebuie sa aiba curajul de a se exprima exact aşa cum
simt, dincolo de
stereotipurile mediocre pe care societatea de consum le impune. Dupa aceea
ne uitam pe afisul vostru, stam si ne intrebam: cum au putut, oare,
cuvintele, sa se goleasca in asa hal de continut? Cum e posibil ca tocmai
niste ziaristi, si inca unii cu greutate, sa fie, in actiune, atat de
departe de idee? Cum poti vorbi de ecologizarea spiritului si sa te
infratesti cu Rosia Montana Gold Corporation? Cum poti sa critici
stereotipurile mediocre ale societatii de consum si sa te lafai intr-unul
din ele, batandu-te pe burta cu ditamai corporatia hrapareata?...
Acestea nu sunt niste intrebari retorice, ci, pe bune, chiar asteptam
raspuns la ele. Dar, va rugam, fara apeluri la criza economica, presupusa
prezumtie de nevinovatie (falsa, de altfel) a firmei canadiene sau texte
lacrimogene cu valoarea sentimentala pe care acest festival o are pentru X
sau Y. Valoarea sentimentala a unui lucru, apropos, nu se intretine luand
parte la distrugerea valorii de patrimoniu, culturala, de mediu, istorica,
arheologica, sociala si nationala a unei zone. A, si nici scuza cu lipsa de
informatie sa n-o auzim – in cazul vostru, ar fi chiar o prostie…
Pentru a ramane legati de citatul de mai sus, va anuntam ca, prin
parteneriatul incheiat cu Rosia Montana Gold Corporation, sunteti pasibili:
sa curatati 4 munti de tot ce inseamna viata, istorie, obiceiuri si religie
(sunt si biserici acolo), si chiar moarte (cimitire); sa le reamintiti
romanilor - si mai ales celor din Rosia Montana – ca nimeni nu e liber in
fata banului si ca orice constiinta poate fi cumparata; sa va pierdeti
demnitatea si curajul de a va exprima, odata cu un extras de cont care vi se
va lipi peste gura, pix sau tastatura, dupa caz.


Catre Artisti:

stim: nu mai aveti cum sa va retrageti, ati semnat deja contractele si va
nenorocesc astia de va merg fulgii daca nu cantati. Poate unii dintre voi
simt o frustrare, poate ati fi vrut sa stiti despre parteneriatul Folk You
cu Rosia Montana Gold Corporation inainte sa semnati ceva. Poate unii dintre
voi, nu, poate putin va pasa, unora, de Rosia Montana.
Acelora dintre voi carora le pasa, nu le vom spune sa nu cante. stim ce
inseamna valoarea unui contract si nu dorim sa facem astfel de presiuni. Am
dori, insa, sa va ganditi ce ar fi facut, intr-o asemenea situatie, idolii
vostri: ce ar fi facut Bob Dylan, Joan Baez, Donovan, John Lennon, Melanie,
Led Zeppelin, Pink Floyd, Jimi Hendrix, Creedence Clearwater Revival, Eric
Clapton, Johnny Cash si atatia altii? si va rugam sa va mai ganditi ce au
cautat colegi de-ai vostri, mai tineri si mai putin tineri, la Rosia
Montana, la festivalul FanFest, din 2004 pana in 2007. Ce credeti ca vroiau
A.G. Weinberger, Ada Milea, Zdob si Zdub, Sensor, Vita de Vie, Ombladon,
Luna Amara, Altar, Implant Pentru Refuz, Bitza, Zale, K-gula, Coma, Travka,
E.M.I.L., Kumm, Iordache, Blazzaj, Survolaj, Da Hood, Grimus, Butterflies In
My Stomach, The Others, Slang, Bio, Du-te Vino, Oliver, Target, Dance
Trauma, Agent MC, DJ Snow, MC Tina, Blanoz, Mara, ZUM, Guerrillas, Rock
House, Mauser, Bucium, B.A.U., Tep Zepi si sigur am uitat cativa artisti?
Asta e singura noastra rugaminte: sa va ganditi la aceste doua intrebari. si
poate ca, odata cu raspunsurile, pe scena lui Folk You, va veni si un gest
de sustinere pentru oamenii care, de mai mult de 10 ani, se opun lacomiei,
minciunii, coruptiei politice si distrugerii naturii la Rosia Montana.


Semnatura,"

Grădiniţa te-aşteaptă până-ţi creşte un dinte

6 iunie 2009. Aniversare Ţapinarii (8 ani) în Green Hours. Nu mai fusesem niciodată acolo dar, pentru aşa ocazie, merita experimentat. Citisem vineri în Adevărul de seară ceva gen “trebuie făcută rezervare” aşa că am intrat pe site-ul lor de dimineaţă şi m-am anunţat prin e-mail. Rezervarea a fost confirmată, am aflat şi preţul biletului aşa că programul serii era clar.

Dimineaţă aş fi fugit la plajă dar anumite treburi care puteau fi amânate dar poate e mai bine că au fost făcute m-au reţinut acasă până mai târziu. Prin urmare am fugit în parc mult după prânz şi am stat un pic. Oprindu-mă la un chioşc să-mi iau ceva de băut dau de o vânzătoare supărată. Vorbea la telefon şi plângea. Şi-a cerut scuze dar... uneori mă întreb dacă e într-adevăr cazul să-ţi ceri scuze în astfel de situaţii... În definitiv, aşa cum avem dreptul la momente de bucurie, avem dreptul şi la clipe de tristeţe.

Ajung în parc, mă aşez pe peninsulă, pe malul lacului, având o mulţime de raţe în apropiere. N-am stat prea mult. M-am întors acasă mâncând ceva pe drum, m-am îmbăiat apoi am plecat spre centru. Întrasem oarecum în criză de timp şi mă stresa chestia asta dat fiind că nu ştiam cum merg treburile în Green Hours. Până la urmă a fost în regulă, am ajuns puţin după 20:00 în ciuda faptului că am aşteptat peste 10 minute metroul.

De la Romană am nimerit destul de repede deşi nu mai trecusem de mult prin acel sector de Calea Victoriei. Ajung, mi se spune că, venind singur, nu prea ştiu unde să mă aşeze dar, in definitiv, nici nu conta unde stau, important era să am vedere spre scenă. Şi am avut. Mi-am comandat şi berea aşa că spectacolul putea să înceapă. Când am ajuns Tănase făcea probe de sunet. După ce m-am aşezat mă uit în jur şi am senzaţia că-l văd pe Alex. Nu era el, era chiar Covei... Ciudată treabă această confuzie.

20:20, urcă şi Covei pe scenă pentru probe de sunet. Câteva minute mai târziu remarc apariţia Oanei de la Forever Folk (deci va apărea cronică şi acolo cu siguranţă). În imediata mea apropiere nimic interesant, cu excepţia celor două fete pe care le am în stânga. Sorb din bere şi prind crâmpeie din conversaţia lor... Par fete inteligente... de fapt sigur sunt intelectuale, că altfel n-aveau ce căuta la Ţapinarii! :D

Ce-am reţinut din cele auzite dinspre ele? Că, una dintre ele, apreciază o piesă a lui Florin Chilian (care am aflat că e în turneu printr-o grămadă de oraşe, detalii pe folkblog). Am auzit şi de un tip de 50 de ani care, cândva, încerca s-o agaţe pe una dintre ele. Mai târziu, făcându-şi poze, apare întrebarea: “Dacă ne fotografiem suntem emo?” :D Se mai discuta şi despre un individ care nu părea superdotat (la capitolul financiar) dar care-şi luase un BMW, fază la care una comentează că “nu merită să dai atâţia bani pe o maşină. Maşina începe să se devalorizeze din ziua în care ai cumpărat-o. O investiţie serioasă ar fi într-o casă a cărei valoare, cu timpul, poate să crească”

20:35. Apare printre mese o fetiţă de vreo 4 ani, îmbrăcată în rochiţă albă. Se agită, aleargă, dansează. Îmi amintesc de fetiţa în egală măsură de simpatică despre care am scris în cronica ultimului concert Emeric Imre din 100 Crossroads.

La 20:58 începe concertul cu tradiţionala serenadă Du-te naibii de-aici! Se precizează apoi că aici, în club (nu pe terasă) a avut loc prima lansare de album Ţapinarii, într-o zi de octombrie. Continuă concertul cu... oare de unde au ştiut? “Îmi doresc o femeie frumoasă”... dar, spre deosebire de piesa lor, eu mi-o doresc şi deşteaptă... Ei, asta e! Dacă se va dovedi imposibilă perechea de însuşiri poate devin şi eu mai puţin pretenţios cu timpul. :)) A urmat Idei preconcepute continuate cu Pentru voi. Apoi, într-o piesă serioasă, “12 ani de acum înainte promit să fiu băiat cuminte”. Eu nu!

Moment politic. Fetiţa deja pomenită era în picioare, în faţa scenei. Să facem politică în condiţiile astea? Să facem dar după ce atenţionăm părinţii că trebuie să explice copilului că e vorba de un cântec, nu de adevărul absolut. Un ungur mic...

Unde eşti? Vreau să mă visez elefant... câteodată. Cam aşa s-ar povesti următoarele două piese. Apoi, pentru că N-are lumea bani iar eu sunt sado- masochist, Sunt fericit şi-mi iau La revedere...

Tănase, în cadrul momentului publicitar: “Nu râdeţi! O să vă însuraţi până la urmă chiar dacă nu ridicaţi mâna acum.” Da? Serios? Chiar dacă sunt tot ceea ce nu şi-ar dori o femeie? :D “Nu călca pe nervii mei cu tocuri”!

Au urmat “două vorbe pentru viitoarea fostă mireasă”. Parcă ziceam şi eu cândva ceva de viitoarea fostă soţie... Deci da, e firesc să fiu atras într-o oarecare măsură de spectacolele Ţapinarilor.

După un cântec adresat “domnişoarei piar” Ţapinarii au precizat din nou că vor tare mult să cânte „la nunţi şi la DIVORŢURI”. Nici că se putea introducere mai bună pentru Utopia!

22:03, fetele din stânga mea pleacă. Le-am regretat un pic deşi nu m-am concentrat prea mult asupra lor. Aveau chipuri drăgălaşe iar una din ele parcă avea dreptate “am nişte trăsături aparte. Sunt frumoasă dar nu poţi spune că semăn cu cineva”. A picat bine piesa aia cu frustrări... “Vreau să fug, să fug de ele/ De amantele mele/ De frustrările mele”.

A urmat piesa din cauza căreia i-am reţinut de mult timp, de la un concert anticenzură în timpul căruia Alex a fost fotografiat iar poza a apărut în defunctul Compact: Nu dau doi bani... Acum îmi dau seama că n-am apucat să precizez cum a evoluat atracţia mea pentru Ţapinarii.

Primul episod a fost acel concert anticenzură (sau ceva de genul ăsta; îmi aduc aminte că era vorba atunci de o propunere de lege prin care devenea obligatoriu să agăţi icoane în sălile de clasă, la fel cum, în vremea în care făceam eu şcoala generală, era obligatoriu să-l pui pe Ceauşescu în cui).

N-am mai auzit de ei până la Om Bun 2007. Aici, datorită unor condiţii aparte, Ţapinarii mi-au rămas definitiv în memorie. După Om Bun 2007 i-am revăzut în Vama Veche, la Folk You 2008 (de aici este şi poza pe care voi încerca s-o ataşez acestei postări). După Vama Veche nu i-am mai văzut până la concertul de acum câteva săptămâni din Expirat. Deci aniversarea de 8 ani a reprezentat al cincilea recital Ţapinarii la care am asistat. Pe Tănase am mai avut ocazia să-l ascult la Folk Frate, până să apară acea regretabilă ceartă dintre el şi Mysha. Nu mă pot constitui în avocatul niciunuia dar regret faptul că Tănase nu mai vine miercurea în Iron City. Era încă o voce pe care îmi făcea plăcere s-o ascult. Tot pe Tănase, în altă formulă (cu trupa Semne) aş fi vrut să-l ascult şi acum câteva săptămâni, în Big Mamou. Dar o conferinţă despre hipnoza ericksoniană şi NLP m-a făcut să renunţ la concertul Semne. Despre respectiva conferinţă am de gând să scriu, tot aici, în curând.

OK! Gata cu istoria. Să revenim la concertul susţinut aseară de Tănase (chitară şi voce subţire) şi Covei (voce groasă). Ei bine, poate din cauza cuvintelor spuse între melodii, mi-a devenit destul de simpatic şi Covei. Până aseară îl consideram pe Covei o simplă anexă la Tănase dar... se pare că greşeam. Sunt amândoi în egală măsură de haioşi.

Cum ar fi fost viaţa mea? Dacă ce? Dacă... hai s-o lăsăm baltă momentan. Poate voi scrie cândva despre oamenii care, dacă n-ar fi apărut în viaţa mea, cine ştie cine aş fi fost acum... Sunt câţiva oameni care au marcat substanţial existenţa mea. De influenţa unora mi-am dat seama aproape în timp real, de a altora mi-am dat seama peste ani...

22:09, Ţapinarii se retrag dar revin pentru bis cu Pescăruş. A urmat Şi zeii mor apoi Eşti frumoasă dar te strică faţa (piesă compusă în 2001). Covei: “E greu să cântaţi pe ritmurile noastre”. Piesa a fost întreruptă de declaraţie de dragoste apoi de o parodiere a celor de la Direcţia 5 (“am nevoie de tineeeeeeee”). Finalul a aparţinut, într-o oarecare măsură, publicului. Unul din Ţapinari, adresându-se unui tip care ridicase mâna semn că se însoară anul acesta (fericit? nefericit?) spune: “Hai! Cântă şi tu! Ne jucăm doar.” Adevărul e că, lângă o viitoare soţie cu personalitate îmbârligată, poate fi dificil să cânţi aşa refren... “Eşti frumoasă dar te strică faţa/ Te strică ochii, nasul sau mustaţa/ Eşti naşparlie rău, rău, rău”

22:20, li se cântă La mulţi ani Ţapinarilor. După asta a urmat o piesă pe care eu n-o mai auzisem... “În această lume există o fată...”.

Un tip, cu un imens urs de pluş în braţe, trece pe lângă scenă. Covei îl recunoaşte: “tu eşti băiatul cu fata aia care iubeşte fetele. te ştiu din avast. e materialistă? te aşteaptă? dă-i un beep înainte, să fi sigur...”

Apreciez stilul în care gândesc Ţapinarii problema minorităţilor sexuale. Consideră că un bărbat are nevoie de “o parteneră de sex opus”, reciproca fiind la fel de valabilă. În schimb, dat fiind că au drepturi, acceptă şi ideea de individ cu orientare sexuală alta decât cea heterosexuală. Aş traduce discursul lor prin: Nu sunt de acord cu voi dar, atâta vreme cât legal sunteţi ocrotiţi, nu am nici cum să mă opun vouă. Genul de discurs pe care îl adopt şi eu... Singura parte tristă în povestea asta e că eu chiar m-am ataşat de o lesbiană... Nu ştiu dacă mai există vreun bărbat care să fi trecut prin asta... Aş fi dispus la un schimb de experienţă, în caz că se găseşte vreun păţit. :D

Finalul aparţine piesei care mi-a inspirit titlul postării... “În mintea ta complicată nu vei găsi fericirea...” Chiar mă gândeam, după concertul Daniel Făt din 100 Crossroads, că, de-ar fi fost atunci un concert Ţapinarii, dat fiind accidentul cu dintele meu, ar fi fost titlul ideal pentru o cronică.

22:36, concertul se termină... 90 de minute cu Ţapinarii pe care regret că i-am ratat acum câteva săptămâni, când au venit în ceea ce se transformă pe zi ce trece în clubul meu de suflet: 100 Crossroads.