Mi-am amintit că, aproximativ anul trecut pe vremea aceasta, explicam de ce mi se pare absurdă religia. Pentru că nu am acum chef să scotocesc după argumente, încerc doar să vă atrag atenţia către postarea de aici. Majoritatea poate aţi citit-o dar, într-o astfel de problemă, poate că se recomandă recitirea exact în acele perioade clasificate drept sfinte.
Bucuraţi-vă de zilele libere dar lăsaţi dracu mieii, ouăle colorate, bisericile şi absurdele forme de salut pascale, postpascale şi postînălţare. Vă garantez că nu o se dărâme nicio biserică în capul vostru din cauza asta.
În altă perioadă a vieţii mai puneam un oarecare preţ pe Paşte, de exemplu în 2005 (vezi aici) sau în 2009 (vezi aici) sau încă nişte ani mai devreme, când cu tura la Văleni de Munte cu bicicletele. Acum, trec printr-o nouă perioadă în care la putere e tristeţea aşa că nu vă aşteptaţi la vreun zâmbet din partea mea până după şirul acesta de zile de care mi-e cam silă.
Se afișează postările cu eticheta absurd. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta absurd. Afișați toate postările
vineri, 3 mai 2013
sâmbătă, 24 noiembrie 2012
Absurd
Am aflat întâmplător de festivalul de teatru din Preoteasa... Mai fusesem acolo, la chemarea Ioanei, cu câţiva ani în urmă, în altă toamnă, în altă stare de spirit.
Acum, perfect conştient de absurdul la care urma să mă expun, aproape că am perceput Cântăreaţa cheală în registrul comic în care a perceput-o şi restul sălii pline de studenţi. Interesantă punere în scenă. Totuşi, mi-ar fi plăcut să pot compara punerea în scenă cu alte spectacole pe acelaşi text. Spun asta pentru că impresia de piesă un pic cam lesbi pentru gusturile mele s-ar putea să nu fie confirmată de alte puneri în scenă...
Oricum, a fost o oră plăcută... A meritat să ies din casă...
Mâine, deşi nu mi-e clar ce program va avea ultima zi de festival (e ceaţă inclusiv la ccs pe site), cred că voi trece din nou pe acolo...
Acum, perfect conştient de absurdul la care urma să mă expun, aproape că am perceput Cântăreaţa cheală în registrul comic în care a perceput-o şi restul sălii pline de studenţi. Interesantă punere în scenă. Totuşi, mi-ar fi plăcut să pot compara punerea în scenă cu alte spectacole pe acelaşi text. Spun asta pentru că impresia de piesă un pic cam lesbi pentru gusturile mele s-ar putea să nu fie confirmată de alte puneri în scenă...
Oricum, a fost o oră plăcută... A meritat să ies din casă...
Mâine, deşi nu mi-e clar ce program va avea ultima zi de festival (e ceaţă inclusiv la ccs pe site), cred că voi trece din nou pe acolo...
sâmbătă, 14 aprilie 2012
Religia ca absurditate (2) sau Paşteţi fericiţi!!!
Nu este cea mai potrivită postare pentru perioada Paştelui dar... cine nu este dispus să citească şi alte păreri decât cele cu atitudine pozitivă la adresa religiei poate să fugă de pe blog IMEDIAT.
Totul a plecat de la mulţimea de oameni credincioşi care, într-o formă sau alta, m-au dezamăgit (excepţia -poate nu singura-, cea mai normală femeie pe care am întâlnit-o, se ştie deja pentru că a primit mesaj privat).
A continuat cu dezvoltarea convingerii mele legate de inutilitatea manifestorilor religioase.
Zilele trecute, s-a atins un nou punct critic, sub forma unui mesaj spam...
Şi aşa începe povestea...
O cunoştinţă virtuală îmi trimite un e-mail cu conţinut creştin- cretin:
"Vă rog să trimiteţi acest apel tuturor celor cărora credeţi că le-ar
fi de folos.
APEL PENTRU CURĂŢIREA MINŢILOR NOASTRE
Aţi renunţat să mai petreceţi ore în şir în faţa televizorului sau a calculatorului şi v-aţi întors la lectura pe hârtie? Nu e de ajuns.
Librăriile, mai ales cele mari, gem de carte stricătoare de minte şi suflet.
Vă propun un experiment. Renunţaţi până la sfârşitul acestui an (iar dacă experimentul reuşeşte, pentru totdeauna) să mai cumpăraţi cărţi de la edituri de genul Trei, Tritonic, Nemira, Rao, Corint, Erc, Humanitas, Polirom, Cartier şi altele de acest fel.
Cumpăraţi carte doar de la standurile amenajate în biserici şi mănăstiri şi din librăriile mici, care fac o selecţie a titlurilor propuse şi au standuri dedicate cărţii creştine.
Ştiţi ce comori veţi descoperi la aceste standuri? “Patericul egiptean”, “Pelerinul rus” şi câte altele! Veţi găsi acolo şi cărţi pentru copii, alcătuite de oameni credincioşi, aşa încât să nu lăsaţi educaţia urmaşilor dumneavoastră pe mâini îndoielnice.
În plus, diferenţa de preţ dintre cărţile vândute la standurile din biserici şi mănăstiri şi cele vândute în librării e mai mult decât semnificativă. În procesul de editare şi difuzare de carte creştină sunt mulţi oameni care consideră ceea ce fac drept misiune creştină, aşa încât îşi limitează profitul la cât mai puţin.
Iar dacă veţi combina aceste lecturi cu participarea la slujbele Bisericii, vă garantez că veţi trăi o mică minune: calitatea vieţii dumneavoastră o să crească vizibil.
Episodul 2
Totul a plecat de la mulţimea de oameni credincioşi care, într-o formă sau alta, m-au dezamăgit (excepţia -poate nu singura-, cea mai normală femeie pe care am întâlnit-o, se ştie deja pentru că a primit mesaj privat).
A continuat cu dezvoltarea convingerii mele legate de inutilitatea manifestorilor religioase.
Zilele trecute, s-a atins un nou punct critic, sub forma unui mesaj spam...
Şi aşa începe povestea...
Episodul 1
O cunoştinţă virtuală îmi trimite un e-mail cu conţinut creştin- cretin:
"Vă rog să trimiteţi acest apel tuturor celor cărora credeţi că le-ar
fi de folos.
APEL PENTRU CURĂŢIREA MINŢILOR NOASTRE
Aţi renunţat să mai petreceţi ore în şir în faţa televizorului sau a calculatorului şi v-aţi întors la lectura pe hârtie? Nu e de ajuns.
Librăriile, mai ales cele mari, gem de carte stricătoare de minte şi suflet.
Vă propun un experiment. Renunţaţi până la sfârşitul acestui an (iar dacă experimentul reuşeşte, pentru totdeauna) să mai cumpăraţi cărţi de la edituri de genul Trei, Tritonic, Nemira, Rao, Corint, Erc, Humanitas, Polirom, Cartier şi altele de acest fel.
Cumpăraţi carte doar de la standurile amenajate în biserici şi mănăstiri şi din librăriile mici, care fac o selecţie a titlurilor propuse şi au standuri dedicate cărţii creştine.
Ştiţi ce comori veţi descoperi la aceste standuri? “Patericul egiptean”, “Pelerinul rus” şi câte altele! Veţi găsi acolo şi cărţi pentru copii, alcătuite de oameni credincioşi, aşa încât să nu lăsaţi educaţia urmaşilor dumneavoastră pe mâini îndoielnice.
În plus, diferenţa de preţ dintre cărţile vândute la standurile din biserici şi mănăstiri şi cele vândute în librării e mai mult decât semnificativă. În procesul de editare şi difuzare de carte creştină sunt mulţi oameni care consideră ceea ce fac drept misiune creştină, aşa încât îşi limitează profitul la cât mai puţin.
Iar dacă veţi combina aceste lecturi cu participarea la slujbele Bisericii, vă garantez că veţi trăi o mică minune: calitatea vieţii dumneavoastră o să crească vizibil.
Doamne
ajută!
Marius Ianuş
Episodul 2
Intru pe blogul lui Marius şi încerc să comentez:
"Stimate domn,
mă număr printre cei care, de-a lungul vieţii, au
citit atât carte creştină (de exemplu, cărţile editurii Anastasia) cât şi carte
"stricătoare" de la Polirom, Humanitas, Trei. Timpul mi-a demonstrat că sunt mai
folositoare pentru creşterea calităţii vieţii cărţile sincere de la ultimele
edituri menţionate decât, de exemplu, relativ proaspăta lectură din Dmitri
Avdeev (o carte de psihoterapie ortodoxă scoasă de editura Sophia, editură pe
care bănuiesc că dumneavoastră o apreciaţi). Prin urmare, sunt foarte tentat să
vă cer să explicaţi de ce sunteţi împotriva editurilor care îşi permit să ocolească,
chiar să contrazică, teoriile expuse de cărţile exagerat de aplecate spre
religie.
Observ că sunteţi un critic serios şi la adresa
televiziunii. Îndrăznesc să vă întreb dacă consideraţi şi canalele ştiinţifice
(gen Discovery Chanel) la fel de păguboase pentru suflet.
Mai îndrăznesc să vă întreb în ce fel creşte
calitatea vieţii dumneavoastră atâta timp cât ţineţi cu dinţii de religie, de
parcă de acolo ar veni, cumva automat, satisfacerea oricărei nevoi de bază şi a
oricărei dorinţe.
Pot spera la un răspuns din partea
dumneavoastra?
Mă aflu în tabăra opusă dar sunt deschis să citesc
şi despre varianta dumneavoastră de adevăr.
Mulţumesc pentru atenţie!
Adrian Negoiţă"
Episodul 3
Primesc răspuns pe e-mail:
"Draga domnule Negoita,
nu va aprob comentariul, pentru ca si el este stricator de minte. Daca
vreti doar raspunsul meu personal, el e urmatorul: nu mi-ati dat un
exemplu potrivit, citati tocmai din latura lumeasca/draceasca a ce
publica Sophia (care nici macar nu e o editura dintre cele recomandate
de mine; cartile lor nu au binecuvantari si nu veti gasi tot ce
editeaza ei la pangare).
Cititi "Patericul Egiptean".
Daca vreti sa promovati prin intermediul siteului meu parerile dvs
pozitive in privinta acelor edituri stricatoare de minte si suflet, nu
va pot fi de folos.
Sarbatori cu Hristos!
Marius Ianus"
nu va aprob comentariul, pentru ca si el este stricator de minte. Daca
vreti doar raspunsul meu personal, el e urmatorul: nu mi-ati dat un
exemplu potrivit, citati tocmai din latura lumeasca/draceasca a ce
publica Sophia (care nici macar nu e o editura dintre cele recomandate
de mine; cartile lor nu au binecuvantari si nu veti gasi tot ce
editeaza ei la pangare).
Cititi "Patericul Egiptean".
Daca vreti sa promovati prin intermediul siteului meu parerile dvs
pozitive in privinta acelor edituri stricatoare de minte si suflet, nu
va pot fi de folos.
Sarbatori cu Hristos!
Marius Ianus"
Episodul 4
Răspund la rândul meu:
"Buna ziua,
comentariul meu nu dorea altceva decât să
se înscrie în ideea de a asculta şi cealaltă parte. Înţeleg faptul că
acel blog este administrat de dumneavoastră, situaţie în care aveţi
dreptul să selectaţi părerile exprimate acolo. Nu sunt de acord cu acest
gen de cenzură dar nici nu am cum să mă opun.
Totuşi, insist să cred că a ignora
colecţiile ştiinţifice de la Polirom (psihologie, sociologie) şi editura
Trei reprezintă o eroare pe care nu o recomand nimănui. De asemenea,
insist că a evita Discovery Chanel doar pentru că reuşeşte să aducă
argumente în favoarea ideii că adevărul absolut nu este prezent musai în
dogma creştină reprezintă o dovadă de ignoranţă care dăunează
spiritului.
Mă întristează în continuare faptul că
oameni fără intenţii rele (printre care sunt de părere că vă aflaţi şi
dumneavoastră) privesc lumea printr-o singură lentilă deşi, dincolo de
antagonismul absolut, ne putem întâlni în zona de mijloc care, pe cât
este de largă şi plină de lentile diferite, pe atât este de greu de
acceptat.
În altă ordine de idei, comentariul meu s-a
dorit şi un răspuns la un e-mail pe care l-am primit deşi nu îmi mai
amintesc dacă el reprezintă o continuare a unui dialog mai vechi purtat
între noi sau un simplu mesaj spam. Îndrăznesc să vă întreb dacă vă mai
amintiţi felul în care ne-am cunoscut în mediul virtual. Presupun că
ne-am cunoscut cumva pentru că altfel aş fi fost tentat să ignor mesajul
primit şi să vă expediez rapid cu o etichetare critică.
Mergând
din nou pe ideea de a asculta şi cealaltă parte, cu permisiunea
dumneavoastră, aş reproduce textul dumneavoastră, reacţia mea şi această
continuare a discuţiei pe blogul meu unde, după cum probabil aţi
observat, religia este comentată critic dar fără insistenţă.
Cât despre pangare... ce înseamnă asta?
Zile senine!"
Episodul 5
Omul îmi răspunde fără să atingă puncte importante puse în discuţie de mine:
"Mai, Adrian, un prieten al meu popa ti-ar spune acum pe sleau: Esti prost.
De ce vrei tu sa te pui pe tine in locul Lui Dumnezeu?
Ce spui tu nu valoreaza doi bani.
Ce iti spun eu, inclusiv in acel mesaj, are valoarea multor rugaciuni,
ale multor calugari si a unor relatii directe cu Dumnezeu.
Adevarul e unul singur. De ce sa iti dau tie libertatea sa spui
tampenii pe blogul meu?
Pace si un Paste fericit!
Marius Ianus
În data de 13 aprilie 2012, 15:24, Marius Ianus
<marius.ianus@gmail.com> a scris:
> Mai, Adrian, un prieten al meu popa ti-ar spune acum pe sleau: Esti prost.
> De ce vrei tu sa te pui pe tine in locul Lui Dumnezeu.
> Ce spui tu nu valoreaza doi bani.
> Ce iti spun eu, inclusiv in acel mesaj, are valoarea multor rugaciuni,
> ale multor calugari si a unor relatii directe cu Dumnezeu.
> Adevarul e unul singur. De ce sa iti dau tie libertatea sa spui
> tampenii pe blogul meu?
> Pace si un Paste fericit!
> Marius Ianus"
De ce vrei tu sa te pui pe tine in locul Lui Dumnezeu?
Ce spui tu nu valoreaza doi bani.
Ce iti spun eu, inclusiv in acel mesaj, are valoarea multor rugaciuni,
ale multor calugari si a unor relatii directe cu Dumnezeu.
Adevarul e unul singur. De ce sa iti dau tie libertatea sa spui
tampenii pe blogul meu?
Pace si un Paste fericit!
Marius Ianus
În data de 13 aprilie 2012, 15:24, Marius Ianus
<marius.ianus@gmail.com> a scris:
> Mai, Adrian, un prieten al meu popa ti-ar spune acum pe sleau: Esti prost.
> De ce vrei tu sa te pui pe tine in locul Lui Dumnezeu.
> Ce spui tu nu valoreaza doi bani.
> Ce iti spun eu, inclusiv in acel mesaj, are valoarea multor rugaciuni,
> ale multor calugari si a unor relatii directe cu Dumnezeu.
> Adevarul e unul singur. De ce sa iti dau tie libertatea sa spui
> tampenii pe blogul meu?
> Pace si un Paste fericit!
> Marius Ianus"
Episodul 6
Sunt foarte tentat să-i explic că prostia este mai degrabă la el decât la mine dar îmi aduc aminte că cel mai puternic adevăr este cel susţinut, argumentat sau nu, de fiecare. Prin urmare, consider că este pierdere de vreme să-l informez pe Marius că până şi PF Daniel (om care, presupun eu, dă binecuvântări pe cărţile agreate de Marius) apreciază că "trebuie să unim ştiinţa cu spiritualitatea".
Episodul 7
Trec pe la Liana şi încerc să explic de ce sunt atât de rigid în probleme religioase:
"Nu ştiu de ce dar, de câţiva ani, nu mai sunt deloc tentat să le dau
dreptul la prostie. În plus, am întâlnit câţiva “credincioşi” care mi-au
provocat ceva coşmaruri şi, din cauza asta, probabil sunt tentat să
generalizez şi să etichetez toţi adepţii religiilor. Dacă la astea adaug
un mesaj spam primit zilele trecute în care un poet îmi promova o
postare de pe un blog creştin la care nu mi s-a acordat dreptul la
replică…
O să intre curând întreaga poveste pe blogul meu. O dovadă în plus că
credinţa nu este numai invazivă dar şi adânc prostitoare dacă pot spune
aşa."
Episodul 8
Îi trimit lui Marius link către postarea mea.
Acum îndrăznesc să-mi întreb cititorii care au răbdare să citească cu atenţie toată postarea:
Cine e prost? Eu sau Marius? Şi după ce criterii?
marți, 9 februarie 2010
TURISM pentru voi, nu pentru mine...
Experiment. Scriu duminică şi programez publicarea marţi seară. Textul? Foarte simplu:
Se pare că e absurd să mă gândesc la o viaţă împlinită. Practic nu am nicio şansă la aşa ceva. Revin la o idee veche, morbidă. Se pare că era mai bine dacă reuşeam să plec, atunci când mă gândeam serios la asta...
Şi dacă tot amintesc acel episod, precizez că persoana care a apărut atunci lângă mine la, să zicem, momentul potrivit (sunt ani de atunci, nu mă mai chinui să-mi amintesc câţi), a avut de atunci o evoluţie demnă de respect. La cum o cunosc eu, în cazul în care te gândeşti să-ţi programezi vacanţa, consider că merită să-ţi arunci o privire aici. Iar dacă ai gusturi asemănătoare cu ale mele, gusturile doar, nu şi veniturile, ai putea alege ca, la vară, să mergi aici.
Se pare că e absurd să mă gândesc la o viaţă împlinită. Practic nu am nicio şansă la aşa ceva. Revin la o idee veche, morbidă. Se pare că era mai bine dacă reuşeam să plec, atunci când mă gândeam serios la asta...
Şi dacă tot amintesc acel episod, precizez că persoana care a apărut atunci lângă mine la, să zicem, momentul potrivit (sunt ani de atunci, nu mă mai chinui să-mi amintesc câţi), a avut de atunci o evoluţie demnă de respect. La cum o cunosc eu, în cazul în care te gândeşti să-ţi programezi vacanţa, consider că merită să-ţi arunci o privire aici. Iar dacă ai gusturi asemănătoare cu ale mele, gusturile doar, nu şi veniturile, ai putea alege ca, la vară, să mergi aici.
duminică, 15 noiembrie 2009
Gânduri idioate...
Dar culmea, gânduri ale mele... M-am surprins cu ele în cap acum aproximativ o oră...
Gânduri despre pedeapsă... Pedeapsă pe care un heterosexual este tentat s-o aplice unei lesbiene sau unei bisexuale, pedeapsă pe care una dintre acestea ar aplica-o heterosexualului care ar vrea să le-o tragă...
Şi nu-mi dau seama dacă de vină pentru gândurile astea extramegasuperstupide este o imagine care m-a nedumerit un pic vineri sau vina o poartă vechile poveşti...
Gânduri despre pedeapsă... Pedeapsă pe care un heterosexual este tentat s-o aplice unei lesbiene sau unei bisexuale, pedeapsă pe care una dintre acestea ar aplica-o heterosexualului care ar vrea să le-o tragă...
Şi nu-mi dau seama dacă de vină pentru gândurile astea extramegasuperstupide este o imagine care m-a nedumerit un pic vineri sau vina o poartă vechile poveşti...
miercuri, 16 septembrie 2009
Ceva nu merge... :(
Am vaga senzaţie că nu trebuia să citesc sms-ul acela.
Săptămâna trecută am avut cam toate serile ocupate (marţi 100 Crossroads, miercuri Iron City, joi Green Hours, vineri Ciclopromenada 3, sâmbătă din nou pe bicicletă dar deja cu gândul la ea, duminică în Iron City) dar săptămâna asta mă găseşte destul de descoperit la capitolul planuri de distracţie.
Prin urmare, am tot rumegat gânduri legate de ea. Simt nevoia s-o întâlnesc dar din nou se întâmplă ceva şi nu apare... Am aşteptat-o aseară, am aşteptat-o azi dimineaţă... Revine gândul legat de posibilităţi... e posibil să-şi fi luat concediu (deşi am senzaţia c-a fost cam mult în concediu anul acesta... poate de când cu criza...), e posibil să-şi fi schimbat job-ul la fel cum e posibil să nu mai locuiască acolo. Şi atunci eu cum dracu` mai dau de ea? Să-mi spună pe litere, să-mi deseneze toate momentele în care i-am greşit. Nu că n-aş şti şi singur în ce momente am reacţionat neadecvat dar am nevoie să-mi spună ea la fel cum am nevoie să-i dau câteva explicaţii. În lipsa unei discuţii acel "te iert" pare scos din Kafka şi aruncă cu absurd şi peste perioada în care am încercat să fug din viaţa ei fără să fi reuşit să duc încercarea până la capăt. Pur şi simplu nu mai puteam să joc după regulile ei dar, în acelaşi timp, tristă coincidenţă, ţineam suficient de mult la ea încât să mă calc singur în picioare şi să ţin cont de dorinţa ei de a rămâne amici...
Nu cred că a înţeles vreodată ce am trăit în ultimii ani. Nu cred că în ultimii ani (din cauza mea sau din alte motive) a pierdut mai mult decât am pierdut eu (din cauza ei sau din alte motive). A modificat atât de mult "ecosistemul" meu încât aproape că devenisem o specie pe cale de dispariţie.
Aseară, abordându-mă un prieten (fost? cine mai ştie?) pe messenger, i-am scris ce mă roade dar discuţia m-a epuizat curând aşa că am renunţat la ea. Nu e genul de om din partea căruia să accept sugestii... Deşi, câteodată, gândesc şi eu asemănător... Totuşi, rămân sugestii suficient de depărtate de felul în care, de obicei, gândesc. Neaplicabil...
Zilele trecute îmi spunea cineva "O invidiez pentru faptul că a reuşit să stârnească sentimente atât de puternice. Puţini oameni reuşesc asta."
Şi totuşi rămâne ceea ce am numit miercurea trecută, scriind cu albastru pe alb, "obsesia Roxana"...
Săptămâna trecută am avut cam toate serile ocupate (marţi 100 Crossroads, miercuri Iron City, joi Green Hours, vineri Ciclopromenada 3, sâmbătă din nou pe bicicletă dar deja cu gândul la ea, duminică în Iron City) dar săptămâna asta mă găseşte destul de descoperit la capitolul planuri de distracţie.
Prin urmare, am tot rumegat gânduri legate de ea. Simt nevoia s-o întâlnesc dar din nou se întâmplă ceva şi nu apare... Am aşteptat-o aseară, am aşteptat-o azi dimineaţă... Revine gândul legat de posibilităţi... e posibil să-şi fi luat concediu (deşi am senzaţia c-a fost cam mult în concediu anul acesta... poate de când cu criza...), e posibil să-şi fi schimbat job-ul la fel cum e posibil să nu mai locuiască acolo. Şi atunci eu cum dracu` mai dau de ea? Să-mi spună pe litere, să-mi deseneze toate momentele în care i-am greşit. Nu că n-aş şti şi singur în ce momente am reacţionat neadecvat dar am nevoie să-mi spună ea la fel cum am nevoie să-i dau câteva explicaţii. În lipsa unei discuţii acel "te iert" pare scos din Kafka şi aruncă cu absurd şi peste perioada în care am încercat să fug din viaţa ei fără să fi reuşit să duc încercarea până la capăt. Pur şi simplu nu mai puteam să joc după regulile ei dar, în acelaşi timp, tristă coincidenţă, ţineam suficient de mult la ea încât să mă calc singur în picioare şi să ţin cont de dorinţa ei de a rămâne amici...
Nu cred că a înţeles vreodată ce am trăit în ultimii ani. Nu cred că în ultimii ani (din cauza mea sau din alte motive) a pierdut mai mult decât am pierdut eu (din cauza ei sau din alte motive). A modificat atât de mult "ecosistemul" meu încât aproape că devenisem o specie pe cale de dispariţie.
Aseară, abordându-mă un prieten (fost? cine mai ştie?) pe messenger, i-am scris ce mă roade dar discuţia m-a epuizat curând aşa că am renunţat la ea. Nu e genul de om din partea căruia să accept sugestii... Deşi, câteodată, gândesc şi eu asemănător... Totuşi, rămân sugestii suficient de depărtate de felul în care, de obicei, gândesc. Neaplicabil...
Zilele trecute îmi spunea cineva "O invidiez pentru faptul că a reuşit să stârnească sentimente atât de puternice. Puţini oameni reuşesc asta."
Şi totuşi rămâne ceea ce am numit miercurea trecută, scriind cu albastru pe alb, "obsesia Roxana"...
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
