Mai sunt veşti proaste??? :(

Ca să zic aşa, după două scurte conversaţii pe messenger, efectul veştilor proaste s-a mai atenuat. Mulţumiri! :)

Prin urmare, pot face acum, destul de relaxat fiind, un rezumat al ultimelor două zile.

Duminică, beneficiind de bunăvoinţa unei persoane care a acceptat să ne întâlnim câteva ore mai târziu, am plecat pe la 13:00 către centru pe bicicletă. Aici m-am întâlnit cu Bogdan cu care am pedalat vreo două ore. Am constatat din nou cât e de plăcut să petreci câteva ore cu oameni cu care ai pasiuni comune puternice. Cele două ore au trecut parcă prea repede dar nici să le prelungesc nu prea puteam pentru că mai aveam nişte lucruri de lămurit.

Întors acasă am dezbrăcat treningul, am îmbrăcat blugii şi am plecat către următoarea întâlnire programată. Nu din pesimism, afirmasem deja despre aceasta, cu un realism care-mi era străin în alte vremuri, că nu pare să promită mare lucru. Ei bine, cam aşa a fost! O întâlnire în care prin urechi mi-au trecut lucruri care, în alte vremuri, m-ar fi şocat iremediabil. Câteva ore mai târziu mi s-a confirmat că sunt din ce în ce mai priceput când vine vorba oamenii. Deşi a fost o veste proastă reuşesc cu oarecare succes să nu fac un capăt de ţară din asta.

Prin urmare, din ziua de duminică rămân cîteva zâmbete relativ strâmbe şi cele aproximativ 3 ore de pedalat. Ciclocomputerul arăta următoarele date:

Timp de mers: 1 oră 41 minute 1 secundă (rezultă că vreo oră au durat popasul la terasa din IOR şi celelalte mici popasuri de pe drum)
Distanţă: 23,46 km
Viteză medie: 14,44 km/ oră
Viteză maximă: 34,6 km/ oră

Azi dimineaţă, după multă vreme, am rezăzut-o pe eterna şi fascinanta Rrrrrrrrr... Aşa cum mă aşteptam, deşi eram suficient de aproape de ea încât să poată să mă remarce, nu m-a văzut sau cel puţin s-a purtat ca şi cum nu m-ar fi văzut. La rândul meu, atât cât am putut, am evitat s-o abordez. În ultima secundă, ajungând cumva faţă în faţă cu ea dar pe linii paralele şi la altitudini diferite, am reuşit să îndrept spre ea un zâmbet. Cel mai probabil nu l-a văzut. Am fost tentat să o sun sau să-i dau un sms dar mi-am amintit acel imperativ nu mă mai contacta! aşa că m-am abţinut.

După orele de birou m-a aşteptat altă veste proastă, primită în cabinetul de radiologie dentară. S-ar putea să-mi fi cedat rădăcina pe care aveam de gând să refac lucrarea stricată anul trecut, înainte de concertul Daniel Făt din 100 Crossroads. Dacă dentista confirmă cele aflate la radiologie, am senzaţia că voi avea de dat mai mulţi bani pe lucrare iar asta îmi provoacă un disconfort destul de puternic.

Prin urmare, lucrurile nu stau chiar bine în viaţa mea... Totuşi, în ciuda micilor necazuri care, cândva, adunate, provocau un imens necaz teoretic de nedepăşit, pentru săptămâna asta mi-am propus să ies de 3 ori în oraş la 3 concerte atractive din punctul meu de vedere:

Marţi, de la 20:30, Ţapinarii în Club Mojo (îi mulţumesc lui Tănase pentru invitaţia de pe Facebook)

Joi, în Iron City, de la 21:30 dacă am reţinut corect, concert Tiptil (îi mulţumesc din nou lui Teddy pentru invitaţia primită pe Facebook)

Vineri, de la 22:00, Timpuri noi în 100 Crossroads (acum vine momentul să-i mulţumesc Iuliei pentru invitaţia de pe Facebook, site-ul de socializare pe care am cea mai constructivă activitate)

Acum îmi dau seama că este o săptămână sub semnul literei T! :D

Sper să reuşesc să ţin sub control oboseala şi să pot ajunge la toate cele trei evenimente. Şi, de m-oi simţi bine, poate reuşesc să trec pentru câteva ore şi miercuri, pe la Folk Frate (cu Tituş Constantin şi Iulia Mitrea ca invitaţi).

Nu în ultimul rând, sâmbătă, la 16:30, voi merge la Bikewalk în ciuda faptului că nu sună prea bine un Bikewalk pe pistele de pe trotuare. Dar pentru a susţine drepturile celor care pedalează prin Bucureşti merită participat la Bikewalk chiar şi în condiţiile acestea.

Şi dacă tot vorbim de bicicletă, nu uitaţi de consultarea publică organizată de cei de la Metrorex.

1 aprilie, s-ar fi putut şi mai bine...

După două seri faine uite că a venit şi rândul unei dimineţi începute cu o veste proastă. Totuşi, supravieţuiesc şi de data asta! :)

Mai devreme sau mai târziu, va trebui să-mi scot măseaua de minte la care am ghinionul de a avea o rădăcină cu vârful îndoit într-un unghi atât de ascuţit încât e imposibil de tratat. Momentan a redevenit nedureroasă dar... o să vină momentul în care va fi preferabil să scap de ea.

Legat de această măsea de minte, am ajuns să glumesc spunând că, odată cu ea, îmi voi pierde şi mintea. Pe urmele fostelor rădăcini se va scurge creierul iar eu nu îmi voi putea salva decât temporar inteligenţa ţinând gura închisă. Sinistru, nu-i aşa? :))

A doua veste proastă a zilei am primit-o când am mers să iau bilet de tramvai şi... am aflat că e grevă. Prin urmare, am mers pe jos de la dentist până la metrou. Hei, tramvai!

Continuarea în episodul anterior! :D

Am revăzut-o aseară

Aseară, 18:44, o revăd. O sesizez, cred, la timp pentru a mă retrage fără a fi văzut. În continuare nu ştiu cum să reacţionez când o văd. Ieri am preferat să mă retrag, nu foarte departe, şi să-mi văd în continuare de cartea mea... Am fost destul de liniştit aseară aşa că pare să fi fost o reacţie bună.

Înainte de Rox, au fost nişte atingeri în aglomeraţie... Totuşi, mi s-a părut ceva intenţionat în ele aşa că am observat mai atent cine încearcă să vadă ce citesc şi apoi, ca din greşeală, îşi atinge braţul de braţul meu. O ea care mai degrabă mă respingea decât mă atrăgea... Totuşi, senzaţia de moment a fost plăcută.

În schimb regăsesc în comportamentul meu o altă reacţie nepotrivită. Se dă necesitatea unei vizite la dentist care trebuie programată. Iar eu, deşi nu e deloc în avantajul meu, tot amân să dau acel telefon.

3 zile libere de acoperit cumva... Pentru azi mă pregătesc să ies în parc câteva ore sperând să fie vremea bună de plajă apoi, pe seară, plec spre Green Hours pentru concertul Ţapinarii.

Mâine nu ştiu ce voi face, luni nici atât... Luni am o datorie morală, trebuie să dau cu urări de bine peste o domnişoară... Cât de banal va suna mesajul rămâne de văzut.

Iar de marţi, din nou la muncă... Tot marţi, mă voi adăposti seara în 100 Crossroads.