1- Şoricarul cu ADHD
O staţie de metrou, o tânără şi un şoricar care nu păreau să facă parte din decorul obişnuit. Tânăra părea să încerce, fără mare succes, să-l dreseze pe cuţu. Una dintre probe era cea în care stăpâna se depărta de câine iar acesta trebuia să stea liniştit pe scaunul pe care fusese aşezat. Căţelul stătea liniştit câteva secunde după care, în anxietatea lui de câine (după cum spunea Saramago despre Găsit, eroul patruped din Peştera), devenea agitat şi era gata să fugă către stăpână în cazul în care aceasta nu ar fi dat semne că s-ar întoarce rapid.
Vine metroul, tânăra şi şoricarul urcă. Dragoste mare între cele două fiinţe... Şoricarul îşi capătă locul lui pe scaun după ce fata aşează o haină pe care urma să stea câinele. Dar ADHD-ul nu-i dădea pace aşa că haina a devenit rapid total inutilă iar stăpâna şi-a luat "iubitul" în braţe încercând să-i reducă agitaţia.
Comentarii de cârcotaş:
Oare cu ce era mai prejos scaunul din staţie, care nu fusese protejat cu haina de eventualele labe sau păr de cuţu comparativ cu cel din tren, care, în măsura în care câinele a permis, a fost protejat? Să fie vorba de agenţii de pază care, câteodată, mai fac observaţie celor care exagerează într-un fel sau altul?
Oare de ce cuţu nu avea botniţă, nici nu era ţinut în lesă, aşa cum prevăd normele de convieţuire om- animal susţinute de acea penibilă campanie de pe ecranele din staţiile de metrou, campanie care încearcă să popularizeze un comportament decent cu privire la animale, deja acceptat în metrou? Chiar de Paşte, în 2009, scriam despre un iepure plimbat cu metroul într-o cuşcă destul de comodă, cred eu. Cine e curios găseşte textul în arhiva din decembrie 2009.
Oare toţi cei ce călătoresc cu metroul sunt la fel de toleranţi ca cele două persoane care au fost linse de potaia din braţele fetei?
Doar mie mi se pare că, în societatea românească, animalele domestice au mai multe drepturi decât oamenii?
2- Cuţu din lift
Deşi nu-mi stă în fire să folosesc liftul la mine-n bloc pentru că nu mă încântă nici aşteptarea, nici eventuala socializare convenţională cu un vecin sau altul, zilele trecute am coborât cu liftul care a făcut o oprire suplimentară faţă de ce aveam eu nevoie. În staţia intermediară urcă o fată cu un câine. Ne salutăm şi, observând cât de aproape de uşile care urmau să se închidă întreb:
-De obicei e atent să nu fie prins între uşi?
-Nu prea e...
Parcă simţind că vorbim despre el, căţelul devine agitat, mă miroase apoi sare cu lăbuţele pe piciorul meu. Eu mă amuz (deşi nu sunt atât de "intim" cu câinii încât să-mi placă un astfel de comportament al lor) iar fata îl ceartă:
-Parcă făceai pe tine... Acum nu te mai grăbeşti?
-Poate tocmai din cauza asta e aşa agitat...
-Nu prea e ora lui dar dacă a cerut afară a trebuit să ies.
Uşile se deschid, căţelul se îndreaptă spre ieşirea din bloc mult mai puţin grăbit decât presupunea stăpâna lui. Îi văd îndreptându-se către grădină şi-mi imaginez cum căţelul este civilizat şi nu vrea să-şi facă nevoile pe asfalt.
Comentariu cârcotaş: faptul că îşi face nevoile pe pământ nu înseamnă că este normal să ne împiedicăm de răhăţeii produşi de el atunci când, ca bipezi, tropăim şi noi pe iarbă sau pe alei de pământ.
3- Am căţel dar mi-e frică de câini
O familie cu două fetiţe plimbă, în lesă, un câine de talie mijlocie. De pe iarbă apare un câine lup, liber, fără botniţă, care dă să se joace cu câinele fetiţelor. Acestea se sperie şi dau drumul lesei, câinele lor rămânând liber câteva secunde. Tatăl, atent, agaţă lesa şi încearcă să-şi liniştească fetele care deja se speriaseră de lup. Stăpâna lupului apare şi ea, îşi controlează destul de bine câinele, îşi cere scuze, calmează spiritele astfel încât, la final, toată lumea e calmă şi fiecare patruped îşi vede de forma lui de plimbare.
Comentariu cârcotaş: dacă fetele sunt obişnuite cu câini, nu era firesc să-şi păstreze calmul atunci când a apărut lupul?
4- Căţelul de la firmă
Un căţel mic, pui, mare căcăcios, foarte iubit de colege. Cineva, mai atent la cuşca animalului, îmi spune că, deşi câinele este superhrănit şi mângâiat, în cuşca lui nu curăţă nimeni motiv pentru care acolo este plin de rahat.
Comentariu cârcotaş: oare acele colege atât de sufletiste, în cazul în care ar avea un copil, l-ar hrăni dar nu l-ar spăla şi la fund după ce ar face în (sau pe lângă) scutec?
Concluzie
Cam are dreptate Cristian Ghinea, în acel articol din Dilema veche în care apreciază că românii sunt sălbatici chiar şi atunci când par civilizaţi şi îşi arată dragostea pentru animale.
