Trooper vs Nirvana

Dimineaţă m-am supărat un pic pentru că biletoo.ro nu mai funcţionează cum ştiam eu, motiv pentru care m-am văzut obligat să renunţ la concertul de vineri de la Arenele Romane. Nu îmi place acest TREBUIE să te modernizezi dacă vrei să mergi la concertele pentru care vindem noi bilete dar, cu timpul, probabil mă voi adapta şi acestei cerinţe.

Această modificare de program m-a întristat şi mi-a cam stricat ziua... Concertul Trooper & Iris cred că merita urmărit... Supărarea s-a transformat într-o relativă bucurie când, întâmplător, mişunând pe metalhead.ro, am dat de anunţul de aici. În secundele următoare verificam prezentarea evenimentului pe site-ul clubului care-l găzduieşte (drag mie, după cum am mai spus cu câteva săptămâni în urmă) şi găseam tot ce mă interesa.

În aceste condiţii, cu un mic regret pentru mai noua pasiune pentru Trooper, rămasă nesatisfăcută de data asta, vineri mă întorc în timp până în adolescenţa mea când am descoperit, graţie unui coleg de liceu, muzica celor de la Nirvana.

Şi sâmbătă, dacă toate merg bine, ajung din nou în Ageless (o nouă destinaţie plăcută, descoperită graţie unor seri rock de pe urma cărora m-am ales cu 2 CD-uri numai bune de ascultat în momentele de prea mult calm), pentru concertul pe care mi l-a anunţat Cristi.

Concertele de vineri şi sâmbătă sunt prezentate aici (Tribut Nirvana) şi aici (Echo).

Vreau doar să dorm...

Pentru o parte a populaţiei noaptea asta e pretext pentru distracţie. Pentru mine, nu este decât o noapte în care nu reuşesc să adorm deşi aş vrea.

Mă ţine treaz un destul de puternic sentiment de furie la adresa:

-tatălui meu (nemernica asta de birocraţie m-a adus din nou la mâna lui iar el probabil nici nu-şi imaginează câte încurcături îmi provoacă pasivitatea lui)

-şefilor mei (şi asta nu numai pentru salariul de rahat pe care mi-l dau, salariu pe care, oricum l-aş împărţi, tot îmi dă cu minus)

-a două gagici care au grijă să reapară în viaţa mea exact atunci când cred că au dispărut definitiv, cu bunele şi relele lor...

M-am tot gândit cum să transmit Alinei şi Nicoletei să nu mai insiste cu semnele de viaţă. Nu reuşesc să produc un mesaj care să spună într-un mod decent asta. Nu-mi trec prin minte decât varianta Lasă-mă în durerea mea! şi Acum nu mă mai interesează decât banii, haleala şi sexul. Subiectele pe care le discutam cu tine nu mă mai interesează DELOC!

Singurul meu noroc este că majoritatea oamenilor îşi aduc aminte de tine doar de Paşte şi de Crăciun. Aşa că, în curând, voi avea din nou linişte...