Ziua Fără Maşini- povestea

După ce, la miezul nopţii, am pus filmuleţele de aseară pe youtube, uite că a venit timpul să spun şi o mică poveste despre Ziua Fără Maşini.

Plec din firmă destul de agitat puţin după 18:00. Eram atât de convins că nu voi nimeri cel mai bun drum către Arcul de Triumf încât chiar aşa s-a şi întâmplat. Ajung până la urmă la Statuia Aviatorilor venind dinspre Dorobanţi, dau din nou dovadă de neatenţie sau memorie scurtă (studiasem harta la plecarea din birou) şi fac stânga. Ajung aproape de Piaţa Victoriei, îmi dau seama că am luat-o "în bălării" aşa că întorc bicicleta şi o pornesc înapoi spre statuie. Era deja 18:22 aşa că mă aşteptam să ratez plecarea de la Arcul de Triumf. În Piaţa Aviatorilor mai remarc ceva biciclete, unele luând-o spre interiorul Herăstrăului. Eu am luat-o pe pista din jurul parcului şi, ajungând la Arcul de Triumf, am constatat cu plăcere că grupul de biciclişti era încă acolo. Nici n-am ajuns bine că s-a dat plecarea. Deci am ajuns exact la timp. N-am avut timp de poze la start.

Poliţia e cu noi! O fi bine? N-o fi bine? În prima fază poliţiştii mi s-au părut destul de rigizi. Totuşi, pe parcurs, fie pentru că m-am obişnuit eu cu prezenţa lor, fie pentru că au devenit mai flexibili, am avut senzaţia că sunt într-adevăr cu noi. Undeva aproape de Piaţa Victoriei am evadat din coloană, m-am urcat pe pista de pe trotuar, am mers până-n faţa muzeului Antipa şi am aşteptat cu aparatul pregătit să filmez coloana. N-am ales bine momentul, poliţia tocmai blocase înaintarea bicicliştilor în dorinţa de a ne ţine pe toţi la un loc. Eram destul de mulţi şi unii poate nici nu depăşiseră intersecţia de la Arcul de Triumf.

Alex îmi propune să ne retragem pe stânga şi să aşteptăm acolo sosirea coloanei, având astfel un unghi mai bun pentru filmare. Aşa am făcut. Am avut răbdare, am filmat o parte din coloană. Între timp am răspuns unui şofer care se interesa ce-i cu noi acolo. M-am simţit bine pentru că am improvizat rapid un răspuns care lămurea lucrurile. Cam acelaşi răspuns l-am mai dat de câteva ori de-a lungul traseului. Mă bucură faptul că oamenii se interesează ce-i cu noi. Suntem foarte vizibili în grup mare dar am vaga senzaţie că devenim vizibili şi când ne deplasăm individual sau în grupuri mici.

N-am aşteptat trecerea întregii coloane. Având grijă la semnalele poliţistului din intersecţie şi la maşinile care veneau, am trecut din nou pe banda întâi şi ne-am integrat în coloană. Traversez Piaţa Victoriei oarecum în viteză în speranţa că, ceva mai jos, voi putea din nou filma. Curând cred că m-am pierdut de Alex. Am început să studiez oamenii care pedalau în jurul meu. Vârste diferite, biciclete diferite, echipări diferite. Ca şi la Ciclopromenada 3, o grămadă de fete frumoase. Au fost sectoare pe care am preferat să merg încet tocmai pentru a privi pe îndelete o biciclistă atrăgătoare.

Următoarea oprire pentru filmare a fost în Piaţa Veloruţiei (Revoluţiei, pentru non- ciclişti). După ce-am filmat, câţiva metri mai încolo, mă strigă cineva. Privesc şi... ei bine, uite că ne-am văzut! Pedalăm împreună discutând până-n intersecţia de la CCA. Aici ne oprim din nou (eu şi Ştefan) să filmez. Surpriză! Apare şi Daniel în cadru. De aici pedalăm în trei.

Ne oprim din nou la finalul Căii Victoriei. Filmez iar aşa că sosim în Parcul Izvor aproape ultimii. Asta şi pentru că nu fusesem foarte atent la direcţia de deplasare a bicicliştilor şi, în prima fază, o luasem pe o stradă mai în stânga. Băgăm puţină viteză, reajungem coloana, ne strecurăm printre maşinile Poliţiei şi Jandarmeriei care închideau coloana, trecem şi de reciclete, eliberăm cât putem de rapid şi ultima intersecţie, intrăm pe trotuar şi apoi intrăm în parc. Deja erau o grămadă de biciclişti acolo. Stăm puţin, încerc să mai fac o filmare dar mă lasă baltă acumulatorii, fac nişte poze (care am senzaţia că n-au ieşit dar de la un aparat fost defect, autoreparat nu mă miră), ieşim spre staţia de metrou şi ne gândim dacă rămânem sau nu la o bere. Ştefan propune să mergem în Preoteasa, eu întreb dacă nu-i mai bine să găsim o terasă, pentru a avea totuşi bicicletele aproape, îmi spune că ştie una decentă, ajungem pe străduţele din centru şi o găsim. Rămânem la bere şi taifas pe o terasă pe care, la acea oră, o grămadă de clienţi veniseră cu bicicletele. Fain peisaj! :) La un moment dat s-a şi stârnit un mic dialog între noi şi grupul mare de la masa alăturată. Deşi nu s-au spus cuvinte geniale, am constatat că dialogurile între biciclişti pot fi la fel de plăcute ca cele purtate între oameni de munte. Vine clipa în care Ştefan se retrage (trebuia să ajungă urgent undeva) iar noi mai rămânem o vreme la vorbe...

O luăm spre casă, când pe pistele de bicicletă (mai bine sau mai prost gândite, voi încerca curând să fac o analiză a pistelor pe care le ştiu, încercând să subliniez atât părţile bune cât şi cele rele legate de utilizarea acestora), când pe şosea. Niciun eveniment neplăcut, trafic lejer, temperatură plăcută. Undeva pe Bd. Basarabia ne despărţim de Cristi (un fost coleg de servici de-al lui Daniel, un tip pe care cică l-aş mai fi întâlnit cândva, la munte dar despre care abia acum mi-am făcut o impresie, bună) apoi pedalăm în doi până acasă.

Rezolvă Dani problemele pe care le avea cu GPS-ul, descarcă el nişte poze apoi descarc şi eu filmările pe care m-am grăbit să le urc pe youtube. Apoi trecem la somn undeva dincolo de miezul nopţii.

A fost plăcut. Îmi pare bine că am participat la un nou ciclo-eveniment. Vineri, la 19:00, cred că voi merge şi eu la Teatrul Naţional pentru plimbarea scurtă care se anunţă. Legat de scurtime/ lungime, defilarea din Ziua Fără Maşini a avut cam 6 km.

Alte amintiri:

Ca şi-n ciclopromenadă s-a observat faptul că noi între noi încercam să ne încurcăm cât mai puţin cu putinţă.

Când cineva care mergea încet avea senzaţia că vreau să depăşesc eram invitat să trec în faţă şi mulţumeam pentru asta.

Când la câţiva metri în faţa mea un ciclist a căzut l-am întrebat dacă e OK şi m-am bucurat văzând că n-a păţit nimic.

Printre biciclişti se strecuraseră şi câţiva oameni pe role. Iniţial am considerat că nu au ce căuta printre noi apoi mi-am dat seama că Ziua Fără Maşini poate fi şi o zi a oamenilor pe role.

Deşi poliţiştii au cerut celor cu copii mici să rămână în Herăstrău o familie cu o puştoaică de vreo 6 ani a pedalat cu noi şi a ajuns până în Parcul Izvor.

Un tip pe bicicletă mă întreba când s-au făcut înscrierile pentru cursă. I-am spus că nu era nevoie să se înscrie, trebuia doar să afle de acţiune şi să poată/ vrea să participe.

Later edit:

La plecarea de la birou m-au enervat câinii firmei. Plecând în şa am fost înconjurat de câini. Asta n-ar fi fost grav dacă nu m-aş fi trezit că unul se "îndrăgosteşte" de pedala stângă (mă putea muşca de picior), altul de partea dreaptă a ghidonului (putând, în săritură, să mă muşte de mână). Sunt "escortat" până la câţiva metri după ieşirea din curtea firmei. Gând dezadaptat: maine iau spray-ul anticâini şi le dau în nas! Gând adaptat: lasă-i şi pe ei să trăiască, în definitiv nu te-au muşcat. Gând împăciuitor: poate au dreptate cei care spun că, după ce le dai de mâncare, câinii nu te mai latră...

La câteva minute după ce ies din firmă ajung o maşină. La volan, Ion. Ştia că am plecat nervos aşa că face un gest mărunt care mă amuză/ binedispune. Deşi aveam suficient loc în dreapta coloanei de maşini, el se mută şi mai în stânga, având mai mult loc pentru a trece.

În coloana de biciclişti am remarcat un tricou Verde pentru biciclete. O fi fost din Timişoara omul? O fi fost vreun nume cunoscut?

Şi mai later edit:

Imaginea străzilor care dau în Calea Victoriei blocate de poliţie până la trecerea coloanei de biciclişti şi corul de claxoane pe care le puteai interpreta atât ca înjurături cât şi ca semne de admiraţie mi-a captat atenţia în timpul cursei.

22 Septembrie 2009- ZIUA FĂRĂ MAŞINI în Bucureşti

Astea-s filmările făcute pe traseu.

Puţin înainte de Piaţa Victoriei, coloana de biciclişti oprită pentru regrupare. Eu evadasem special pentru a filma dar s-a dovedit a nu fi cel mai potrivit moment:



Coloana de biciclişti trecând prin faţa Muzeului Antipa:



Traversând Piaţa Revoluţiei transformată pentru câteva minute în Piaţa Veloruţiei:



Trecând prin faţa Cercului Militar Naţional (CCA):



Ieşirea din Calea Victoriei către Piaţa Naţiunilor Unite:



Cu ceva impresii încerc să revin în cursul zilei.

Pe bicicletă...

După ani în care aproape am ignorat-o se pare că de curând a început pentru mine anul bicicletei. Dimineaţă, după ce am dat o tură la poştă să-mi ridic cărţile comandate de la Polirom, mi-am luat bicicleta şi am plecat într-o plimbare. Peste 40 de minute (cu metroul aş fi făcut o oră) aveam să ajung la birou deşi nu pot spune că am pedalat din greu.

Când am reluat mersul pe bicicletă mă temeam că voi fi terorizat de trafic. Ciclopromenada 3 nu m-a speriat deloc. Plimbarea din ziua următoare a fost la fel de relaxantă. Ei bine, azi a venit rândul micilor frici...

Deşi era aglomerat, impresia generală era că avem toţi loc pe şosea, maşini şi biciclişti. Erau lungi sectoare de stradă în care, între maşinile parcate şi cele aflate în mers, era spaţiu suficient pentru a pedala. Adevărat, se mai găsea câte un şofer care, din neatenţie probabil, bloca acel spaţiu. La fel cum se mai găsea câte unul care depăşea pe dreapta apropiindu-se destul de emoţionant de bicicletă.

M-am simţit bine văzând cum depăşesc coloane de maşini. M-am simţit bine observând că m-a depăşit alt biciclist. M-am simţit bine într-o lume fără claxoane şi fără şoferi nervoşi.

Totuşi, în câteva momente, au existat fracţiuni de secundă de frică.

M-am temut atunci când sesizam prea târziu o maşină parcată perpendicular pe axul drumului care dorea să se înscrie în trafic, momente în care trăgeam brusc de ghidon în stânga, expunându-mă atât şoferului care ieşea cât şi celor care puteau veni din spate.

M-am temut atunci când, în mers, aproape m-am atins de un autobuz.

M-am temut când, la doi paşi de birou, încercând un viraj la stânga, m-am trezit încurcându-mă în intersecţie.

Totuşi, nimic rău nu s-a întâmplat aşa că sunt gata să plec, peste 2 ore, spre Arcul de Triumf, pentru a participa la plimbarea prilejuită de Ziua fără Maşini.

Iar mâine, pentru a nu fi din nou certat că mă laud că merg undeva şi apoi renunţ la idee (glumeam! nu m-am simţit certat, doar un pic tachinat... :D), voi merge în Iron City.

Acum, având bicicleta parcată în faţa biroului, constat că mi-e tare dragă. Şi când te gândeşti că aş putea să o urăsc sau măcar să o invidiez un pic pentru că, într-o zi de mai 2004, a fost mai intimă cu Roxana decât am fost eu vreodată... Obsesia!!!

Ieri... Azi... Mâine?

Ieri, ajungând la Universitate, îmi intersectez drumul cu un nene... Câteva secunde mai târziu îmi dau seama că-l cunosc de undeva... Apoi îmi amintesc că mi-a fost profesor în geografie... Încep să uit oamenii de acolo şi, într-o oarecare măsură, asta mi se pare o treabă bună... Întâmplător e un profesor cu care am avut ceva probleme prin anul II din cauza unor încurcături de care sunt în prea mică măsură vinovat...

Azi plec spre birou şi, prin metrou, văd o domnişoară care avea vizibile etichetele de la bluză (sau cum s-or fi numind chestiile alea mici de pânză pe care scrie măsura şi instrucţiunile de spălare). Un gest firesc ar fi fost să-i atrag atenţia şi s-o întreb dacă-mi permite să i le aşez astfel încât să nu mai fie vizibile. Ei bine, un gest firesc pentru alţii, eu nu reuşesc să-l fac. :( În câteva luni e a doua oară când mi se întâmplă asta. Întrebarea care s-ar pune se leagă de motivele pentru care în astfel de situaţii aleg non- acţiunea... Să-ncerc un răspuns? Nu ştiu dacă aş reuşi acum să mă concentrez pe problema asta...

Seara plec târziu de la muncă (după ce am mai scris câteva rânduri la tema pentru acasă) şi renunţ la ieşirea în Big Mamou. Probabil un pic de teamă de nou deşi acolo se întâmpla un eveniment folk. Motivul pe care-l invoc eu este legat de ieşirea pe bicicletă de mâine, ieşire care cere puţină odihnă... Totuşi, când m-a sunat Ioana să-mi spună că e acolo mi-a părut rău că n-am mers şi eu... Pe partea cealaltă sunt atâtea evenimente la care merită să mergi încât nu poţi ajunge chiar la toate. Oricum, m-a bucurat telefonul Ioanei cu atât mai mult cu cât a avut grijă să-mi anunţe cu ocazia asta şi concertul Emeric Imre de săptămâna viitoare, din Iron City.

Mâine sper să ajung la timp la Arcul de Triumf. Mi-a spus Gabi că plecarea e la 18:30 deci, în principiu, pot ajunge chiar dacă plec de la muncă la 18:00. Că ne vom vedea sau nu acolo e mai puţin important. Important e să fie biciclişti cât mai mulţi care să onoreze Ziua fără maşini. Este posibil să mă revăd cu ocazia asta şi cu un vechi prieten. Ar fi plăcut. :) Cândva pedalam împreună de la Câmpulung până-n Predeal... Scuze pentru sh şi tz din textul acela... Tripod nu se înţelegea cu diacriticele...

Plimbare prin Bucureşti

În primul rând anunţ şi eu modificarea traseului pe care se va pedala pe 22 septembrie 2009.

Noul traseu va fi:


Arcul de Triumf – Sos. Kiseleff – Piata Victoriei – Calea Victoriei – Piata Natiunile Unite – Bd. Natiunile Unite – Parcul Izvor

Plecarea la ora 18:00

În al doilea rând, vreau să vă spun că am făcut mai devreme o plimbare prin centru şi am văzut următoarele:

-În pasaj la Universitate o expoziţie. Poze cu clădiri construite pe vremea diverşilor domnitori şi regulamentul Cişmigiului. Pe mine m-a mirat un pic o poză cu Mânăstirea Stelea pe care eu o ştiam în Târgovişte. După tura pe bicicletă din 2005 îmi povestea Roxana că mânăstirea asta am ratat-o deşi se află undeva în centru... Dacă n-am avut-o ca ghidă...

-Pe gardul Palatului Şuţu altă expoziţie foto. În oglindă, poze vechi din arhiva muzeului şi poze actuale făcute de cei din Bucureştiul meu drag.

-În Cişmigiu, miros de mici, aglomeraţie, câteva biciclete

-Bulevardul Unirii închis pentru circulaţia auto, deschis pentru circulaţie pietonală. Destul de fain să mergi pe mijlocul bulevardului ca pieton. Păcat că până la retragerea mea circulaţia auto a fost reluată. La Casa Poporului târg cu diverse mărunţişuri. Într-o parte aceiaşi mici... Fum... Nu foarte aglomerat.

-Vreme incredibil de frumoasă, am constatat că se impuneau haine mai subţiri.

-Expoziţia foto (purtând tot marca orasul.ro) de la Dristor n-am văzut-o azi pentru că n-am schimbat metroul acolo. Oricum, dacă aveţi drum pe acolo până pe 27 septembrie, merită să zăboviţi câteva minute la Dristor 1 să vedeţi poze din zona Foişorului de Foc.

Pe data viitoare!

22 Septembrie 2009- Ziua FĂRĂ maşini

Extras de pe http://www.velorutia.ro/blog/

"Defilare :
- Perioada: 22.09.2009
- Orele de desfasurare: 18.00– 20.00
- Traseu : Arcul de Triumf – Sos. Kiseleff – Piata Victoriei – Calea Victoriei – Piata Natiunile Unite – Bd. Natiunile Unite – Parcul Izvor

Harta cu traseul, aici! Este traseul final aprobat de Comisia de Manifestări publice din Primăria Generală Bucureşti.

- Spatiul necesar desfasurarii: primele doua benzi auto de langa trotuar
- Numele si obiectivul actiunii: “O zi fara masina MEA in orasul MEU”.
- Obiectivul actiunii - promovarea mersului pe bicicleta ca alternativa non-poluanta de deplasare pe ŞOSEA
- Tema anului 2009, pentru Saptamana Europeana a Mobilitatii : IMBUNATATIREA CLIMATULUI ORASELOR!
Activitatea propriu-zisa: manifestatie de promovare a transportului urban alternativ in care participantii se vor deplasa pe biciclete pe toata durata traseului propus ; se vor distribui (asa cum de ani de zile asociatia BateSaua o face in mod simbolic si traditional) borcane cu aer curat, bucurestenilor, precum si pliante informativ-educative despre beneficiile utilizarii bicicletei ca mijloc alternativ de deplasare, sanatos, non-poluant si economic.
Sosirea la Teatrul de Vara din Parcul Herastrau va putea pune in valoare si noua banda de biciclete din parc, care va putea fi inaugurata in Saptamana Europeana a Mobilitatii.
Serata velo este organizata datorita amabilitatii Teatrului de Revista C. Tanase si a Administratiei Lacuri, Parcuri si Agrement Bucuresti.
DJ set: Electric Brother
Prin amabilitatea asociatiilor Green Revolution si MaiMultVerde, cei care doresc sa pedaleze alaturi de noi in acea dupa amiaza, vor putea inchiria gratuit biciclete de la centrele de inchiriere din parcurile Kiseleff si Regina Maria, sau de la Cicloteque."

Eu voi încerca să fiu acolo. După Ciclopromenada 3 am redescoperit bicicleta aşa că-mi propun să (re)descopăr şi oamenii care pedalează.

O altă acţiune:

"Actiuni recreative :
- perioada : 20 septembrie
- locatie : Padurea Baneasa
- Numele activitatii : velo-promenada Clubului Parintilor Biciclisti “Cu bicicleta la padure”
- Activitatea propriu-zisa: promenada prin Padurea Baneasa, ride-test, expozitie de biciclete, prezentari, organizata in parteneriat cu Veloteca si Greenfield."

Nu mai ştiu unde am citit că acţiunea de duminică are ca punct de întâlnire parcarea de pe Aleea Privighetorilor, de lângă Academia de Poliţie. Dacă poate confirma cineva informaţia, îi mulţumesc anticipat! :)