Dimineaţă mă trezesc aproape plângând...

Ar putea fi o postare doar cu titlu, fără conţinut... Un titlu care exprimă în puţine cuvinte şi cu maximă precizie starea în care eram de dimineaţă.

Dacă este să intru în detalii aş putea scrie despre gândurile triste pe care îmi pare rău că nu le-am reţinut pentru a le putea analiza ulterior, de lipsa totală de bucurie în faţa unei noi dimineţi, despre senzaţia că orice aş încerca să construiesc acum ar fi tardiv de târziu...

Peste toate astea mi-am dat seama că, în prezent, nu mai există niciun om căruia să-i pot comunica, la orice oră, gândurile care mă întristează. Cândva existau 2- 3 oameni spre care puteam trimite oricând un sms (inclusiv în miezul nopţii) şi dinspre care în majoritatea situaţiilor primeam cu rapiditate un răspuns care reuşea să dilueze starea neplăcută pe care o trăiam. Aşa se poate naşte o posibilă definiţie pentru ideea de prietenie...

Consideri prieten acel om căruia poţi absolut oricând să-i transmiţi un mesaj fără teama că vei deranja, că ţi se va reproşa faptul că ai deranjat la ora nepotrivită, că ţi se va răspunde pe un ton critic sau nu ţi se va răspunde deloc...

Despre oameni sau Recomandare 2

Se pare că azi este ziua recomandărilor...

Am dat oarecum întâmplător peste articolul unui tânăr inteligent, cu un stil cognitiv care îmi place din ce în ce mai mult. Aproape că îl invidiez (după cum preciza Oana cândva, este vorba şi aici de invidie nerăutăcioasă) un pic pentru vârstă, pentru felul în care gândeşte, pentru felul în care acţionează.

Cândva, ar fi putut să intre într-un mic conflict cu mine datorită unui accident dar a ştiut şi atunci cum să explice lucrurile. Întâmplător nu mă supărasem atunci iar după ce mi-a explicat incidentul mi-a devenit chiar simpatic.

Ne ştim, virtual, de ceva timp. L-am văzut de câteva ori la acţiuni la care s-a nimerit să particip şi eu. Nu ne-am vorbit niciodată faţă în faţă. Sunt unele idei de-ale lui cu care sunt doar în mică măsură de acord. Totuşi, este genul de om care-mi place.

Prin urmare, îmi face plăcere să recomand articolul de aici.

Locul şi Chestia

Miercuri 6 ianuarie 2010 ar putea fi ziua în care să fac din nou o Chestie pe care nu am mai făcut-o de mulţi ani...Atunci când făceam asta, din câte-mi amintesc, priveam viaţa cu mai multă relaxare. Ar fi, teoretic, o treabă bună să revin la acel obicei.

Tot miercuri aş putea să revin într-un Loc pe care nu l-am mai călcat de câteva luni.

În planul meu, Chestia ar putea fi făcută înainte de a merge din nou în Loc. Dar, din motive prieteneşti, prezenţa mea în Loc ar putea fi solicitată mai devreme... Şi atunci ce fac cu Chestia?

Dilemă...

Bănuieşte cineva la ce se referă Locul sau Chestia?

Bănuielile sunt aşteptate la comentarii. Rugămintea mea ar fi ca eventualele comentarii anonime să fie semnate într-un mod în care eu să pot identifica comentatorul/ comentatoarea.

Dacă cineva doreşte să afle exact la ce mă refer poate lăsa un comentariu şi, dacă îi am datele de contact, voi răspunde pe personală. În public, dacă voi fi mulţumit de felul în care vor evolua lucrurile, voi povesti joi ce am vrut să spun în postarea asta.

Zile senine!

Există şi zile frumoase

Despre două zile pline de amintiri plăcute, atât de plăcute încât am simţit nevoia să scriu repede despre ele, citiţi aici (avem şi poze :D). Este vorba de prima mea tură în Parâng, pe un traseu superb, împreună cu o mână de prieteni şi puţin infinit...