De la curvă la curvă hoaţă. Cazul METROREX.

Nu ştiu cum aţi reacţionat voi, clienţii obişnuiţi ai Metrorex, după ce s-a anunţat acea scumpire calculată de un matematician tembel (numai o astfel de specie ar fi socotit că o scumpire de fix 40 % reprezintă doar o modestă mărire de tarif cu circa 18 %) prin care abonamentul de 50 de lei s-a transformat subit în abonament de 70 de lei care oferă şi o facilitate în minus pentru călător (în sensul că nu mai poate fi poştit ca cel de 62 de călătorii) dar eu, în ciuda bugetului limitat, am ales să plătesc în ultima săptămână cu tarif vechi două abonamente de metrou care mi-au ajuns până ieri, profitând de singura variantă prin care Metrorex permitea ca, pe termen mediu, să fie "păcălit" cu câţiva lei.

De azi călătoresc la noul tarif. Diferenţa o suport din propriul buget, nicidecum din modesta mărire de salariu pe care onorabilii manageri, stâlpi ai firmei în care lucrez, au considerat că nu este cazul să mi-o acorde.

Prin urmare, pot aprecia că acest atentat la situaţia mea financiară a trecut de la nivelul Metrorex este o curvă (în sensul că îmi încasează în avans contravaloarea unor călătorii despre care nu există garanţia că le voi efectua) la nivelul Metrorex este o curvă hoaţă (în sensul că încasează mai mulţi bani, tot în avans, fără să asigure o creştere a calităţii serviciilor în compensaţie).

Pe când un flash mob care să aibă ca mesaj

MUIE, AUREL RADU!

MUIE, CĂTĂLIN HOMOR!

?

Pentru necunoscători, Aurel Radu era director general la Metrorex în perioada în care guvernul a aprobat mărirea preţurilor iar Cătălin Homor a preluat funcţia de director general după ce Radu a renunţat la funcţie.

Trag un claxon sau Mi-a luat mama metrou!

Într-o dimineaţă, recent, cobor din metrou la Piaţa Victoriei şi mă îndrept către magistrala cealaltă. "Şoferul" metroului din care tocmai coborâsem bagă textul ăla enervant cu "după coborârea din tren vă rugăm să vă depărtaţi de la marginea peronului". Ideea este enervantă pentru că în acel moment peronul este atât de aglomerat încât, chiar dacă ai vrea, e puţin probabil să poţi elibera toată lungimea benzii de siguranţă. Driverul observă călătorii "indisciplinaţi" şi îi pune la respect trăgând un claxon luuuuung şi tare enervant care te duce cu gândul la un diagnostic psihiatric pe care-l poţi aplica mecanicului.

Chiar aşa, oare ăştia sunt examinaţi psihologic periodic? Nu de alta dar, încercând să-i înţeleg şi pe istericii aceştia, mă gândesc că pot rămâne şocaţi după ce se trezesc cu un sinucigaş sub roţi...

Prin urmare, când o să execute Metrorex un sistem de acces în tren care să elimime posibilitatea de a ajunge sub roţi, intenţionat sau accidental? Probabil când va reveni abonamentul lunar la 50 de lei, nu-i aşa?

Cu viteza Metrorexului turbat

Se pare că bucureştenii sunt din ce în ce mai "fericiţi" să trăiască alături de preafericirea sa Metrorex, transportatorul "perfect" dintr-un oraş infect.

După anunţatele modificări de tarife (a se citi noi creşteri obraznice de preţuri) Metrorex a dat dimineaţă din nou lovitura: problemă la Piaţa Muncii din care a rezultat circulaţie serios îngreunată pe sectorul Dristor 2- Piaţa Victoriei. Urmarea: în 45 minute, timp în care de obicei se parcurgea lejer cel puţin traseul Costin Georgian- Dristor 2- Gara de Nord, metroul se înţepenise de 3 ori înainte de Piaţa Victoriei, clienţii fiind debarcaţi şi mutaţi dintr-un tren în altul, cel mai probabil într-un haos total.

Noroc că am fost atenţionat printr-un sms primit puţin înainte de obişnuita coborâre la Dristor 1 pentru schimbarea metroului. Am încercat varianta prin Unirii, câştigătoare de data asta, şi am putut ajunge fără incidente până la Pipera.

Este aproape ora 12, au trecut cam trei ore de la acele tulburări în circulaţie, dar Metrorex nu binevoieşte să explice nimic pe site.

Prin urmare... tare m-aş bucura dacă o minte luminată ar inventa o pedeapsă care să poată fi aplicată Metrorex, în folosul clienţilor stresaţi de maxima "competenţă" a societăţii de transport.

Profesorul Întrucât

Postare cu completări...

Ieri dimineaţă mă nimeresc lângă o studentă la drept, încântată că nu trebuie să vorbească decât o zi pe săptămână şi stresată de un profesor care-l bagă pe întrucât din 5 în 5 minute. Dacă am înţeles corect, era vorba de profu` de drept civil. La cât părea de crudă fata, cred că era anul întâi...

Mai târziu văd afişele care anunţau două filme care par interesante: Serena şi Coarne. Serena, cu premiera pe 24 octombrie, mă atrăgea pentru promisiunea descrierii unei poveşti după care nu mai poţi evolua. Coarne sugerează că, cel puţin uneori, dragostea doare ca dracu`. Experimentasem deja ambele situaţii aşa că... Mă gândesc o secundă că vineri merg la cinema dar între timp am renunţat la idee. Mai bine păstrez banii pentru câteva batoane proteice pentru următoarele alergări.

Seara plec sictirit de la muncă, de nicăieri încep să-mi apară în minte imaginile unei tipe care se chinuie să-mi alunge tristeţea dar nu prea reuşeşte. Era totuşi interesant să fac duş cu ea chiar dacă nu arată precum tipele de care îmi place de obicei. :) De unde ideea că o gagică s-ar chinui să mă înveselească nu ştiu...

Dau colţul (străzii) şi mă intersectez cu o tipă. Are un chip ciudat care pare să se schimbe exact în clipa în care trece pe lângă mine. Îmi dau seama că e posibil să plângă. Aşa, şi??? N-am ştiut niciodată cum să reacţionez când o tipă plânge lângă mine. Îmi amintesc din nou faza aceea dintr-un decembrie târziu în care m-am văzut la un concert cu o tipă care, în acea perioadă, era certată cu cel care urma să-i devină soţ. Vine momentul recitalului Ţapinarii, tipei îi dau lacrimile, pleacă din sală şi, un pic mai târziu, părăseşte clădirea teatrului. Pe atunci eu nu ajunsesem să mă apropii de trupa Ţapinarii (o trupă pe care o apreciez şi acum deşi nu mai sunt la curent cu creaţiile lor) dar ea îi ştia .

Pe la mijlocul drumului cu metroul mă trezesc lângă o mutră cunoscută. O geacă Mammut de culoare light blue (aşa botează culoarea MS Office-ul cu care lucrez), blugi, nişte pantofi sport de la Jack Wolfskin cumpăraţi probabil de la Sport Virus, păr scurt, o privire severă. În câteva secunde îmi dau seama că tipa e iubita ei. După o "întâlnire" fulger petrecută anul trecut, cu doar două zile mai târziu, mă aşteptam să apară şi anul acesta, cam în aceiaşi perioadă, un semn despre ea... Asta deşi, pentru prima dată în 10 ani, trecuseră vreo 6 luni în care nu o mai văzusem.

Las lucrurile să (nu) se întâmple dar, când cobor din metrou, cu privirea severă exact în spate, îmi dau seama că ele este foarte probabil să se întâlnească acolo. Privesc către capătul peronului dar de data asta nu apare nici vechea mea cunoştinţă, nici iubita ei. Fac stânga- împrejur pentru că brusc, îmi venise poftă să o văd. Casc bine ochii şi îmi dau seama că cele două au dispărut în direcţia cealaltă sau... pur şi simplu nu s-au întâlnit. Altădată m-ar fi înfuriat lipsa mea de atenţie dar acum... am considerat doar că este o nouă întâmplare de rahat strecurată printre multe altele de acelaşi soi. Şi mi-am văzut mai departe de viaţa mea de rahat, aproape uitând faza...



Două zile mai târziu văd din nou laba lui Jack Wolfskin, de data asta pe geaca unei gagici cu o privire asemănătoare celei observate la "iubi"...

METROREX dezinformează

Ai călătorit azi dimineaţă cu metroul, pe Magistrala 2?

Dacă DA, probabil ai constatat că, cel puţin în intervalul 8:30 - 9:00, pe magistrala 2, trenurile soseau în staţie la 6- 10 minute. Faţă de cele menţionate de Metrorex pe site (http://www.metrorex.ro/program_de_circula%c5%a3ie_%c3%aen_zile_lucr%c4%83toare_p787-1) s-a înregistrat în acel interval o depăşire a timpului de aşteptare cu 50 - 150 %.

Ce anunţă Metrorex în comunicatul de presă (http://www.metrorex.ro/_read337-1)? Că circulaţia a fost perturbată DOAR în intervalul 7:30 - 7:45. Sună a dezinformare?

Mai ţin să precizez un lucru. La 8:30 se anunţa la Piaţa Victoriei că se iau măsuri pentru remedierea problemei tehnice. La 8:36 sosea un tren. În urma măsurilor extrem de "eficiente" luate de Metrorex, următoarele două trenuri au sosit la 8:46 şi 8:56 (orele sunt aproximative, eram suficient de furios încât să nu mă mai uit la ceas, mă uitam doar la cronometrele de la capătul peronului). Ştiu asta pentru că nu am putut urca în primele două din cauza aglomeraţiei, în al treilea reuşind să urc cu puţină obrăznicie (care nu îmi este specifică) şi prin schimbarea strategiei de apropiere de uşa metroului.

Dat fiind că, săptămâna trecută, au mai existat două seri cu probleme tehnice, când s-a aşteptat în staţie până la 15 minute (faţă de 4 minute timpul de aşteptare în condiţii normale), pe 15 şi 17 iulie 2014, iar în trecutul recent, pe Magistrala 1, au existat şi două dimineţi cu întârzieri mari, am anunţat Metrorex că PRETIND despăgubiri constând în contravaloarea celor 5 călătorii în care am avut de suportat aglomeraţia şi întârzierea.

Vă recomand şi vouă să PRETINDEŢI despăgubiri!

Vi se CUVIN în astfel de cazuri.

METROUL Bucureşti sub asediu sau Probleme tehnice 2/2014

Ca să fiu sincer, în urma incidentelor din ce în ce mai dese de la metrou, nu cred că toate problemele vor fi rezolvate prin punerea în circulaţie a trenurilor noi de metrou, după cum promite comunicatul Metrorex în ultimul paragraf.

Asta scriam acum mai puţin de 3 luni în postarea aceasta: http://sufletologie-prezentul.blogspot.ro/2014/03/record-la-metrou-12-statii-in-52-de.html

Ei bine, azi dimineaţă Metrorex a dat-o din nou în bară, pe acelaşi interval de spaţiu şi timp.

Plec de acasă la 8:50. Ce depinde de mine, mersul pe jos până la Costin Georgian, decurge normal. Ajung la 9:06. Aici stau iar peste câteva minute îmi dau seama că staţia este neobişnuit de aglomerată. Mă uit la cronometrul care arăta peste 10 minute de la ultima plecare din staţie. Pe sensul celălalt un metrou stă insistent în staţie dar într-un târziu îşi vede de drum. Îmi dau seama că ceva "pute" aşa că zgârm în traistă după cardul de RATB (îţi mulţumesc Metrorex pentru că mi-ai băgat pe gât din nou abonamentul din carton, extrem de sensibil la îndoire şi la umezeală), îl găsesc şi pornesc spre ieşirea din staţia de metrou, deloc încântat de ideea de a merge cu RATB-ul care, conform unor informaţii recente, este extrem de animat de intenţia de a-şi fura călătorii. Mă opresc pentru că se anunţă curând tren în direcţia Titan.

Întreb până unde merge trenul, amintindu-mi imediat de povestea din 26 martie. Mi se răspunde cu "profesionalism": Nu ştim. O să anunţăm în tren.

Încerc să conving călătorii să nu taxeze pentru că va urma o călătorie mai lungă decât de obicei. Apare lângă mine un individ impunător din trupa de paznici. Îşi apăra omul nevoile şi neamul. Neamul lui de hoţi! Îmi dau seama din nou că individul este plătit din banii mei dar apără interesele altora (am mai observat atitudinea asta în toamna trecută, la protestele la adresa legii Ponta- RMGC, unde jandarmii ascultau de Ponta). Cobor scările în viteză pentru că apăruse metroul în staţie. Reuşesc să-l iau. Este ora 9:18, am aşteptat 12 minute metroul. Alţii au aşteptat mai mult. Ce scrie pe site-ul oficial al transporatorului despre intervalul dintre metrouri: între orele 7:00- 10:00 aşteptăm metroul între 6- 8 minute. Rezultă o creştere a duratei de aşteptare cu minim 50 %. Tradusă în ce despăgubire oferită de Metrorex? Întreb şi eu...

Mergem două staţii. Ne oprim la Grigorescu. Aici aşteptăm alt metrou. Acesta nu sosise la 9:30. În schimb, deşi nu mai urca nici dracu` pentru direcţia Republica, acel tren era insistent popularizat prin sistemul de sonorizare. Totul a culminat cu întrebarea gagicii de la microfon: Linia 1, mai eşti acolo?. Deşi mai era acolo Linia 1 nu a răspuns. Dar dacă nu ar mai fi fost acolo? Înseamnă că metroul de la Linia 1 pornise de capul lui spre o inevitabilă ciocnire cu efecte catastrofale? Sinucigaşe trenurile astea!!!

Abia pe la 9:33 am plecat de acolo, de la linia 2, vecină şi prietenă. Asta în timp ce se anunţa că la linia 3 (aflată cumva peste 9 munţi şi nouă văi) urma să plece metrou spre Preciziei. Dat fiind că, până la Eroilor (era să scriu Erorilor), linia era comună, era important să ştim de la ce linie va pleca primul metrou către centru. Era important pentru călători dar mult stimatul şi iubitul Metrorex SA nu a fost de aceiaşi părere Alte 10 minute de aşteptare adăugate la cele 12 minute de la Georgian. O creştere cumulată a timpului de aşteptare cu aproximativ 175 %.

Un nene comentează despre cât de naşpa e în România. Îl execut scurt: Asta-i România pe care ai făcut-o dumneata, tataie! Ripostează: Nu am făcut-o eu. Sunt nişte hoţi. Supralicitez: Dumneata ai votat PSD... Ridică discuţia la alt nivel: Românii nu sunt în stare de nimic. Trebuie să vină străinii să ne rezolve problemele. Am răspuns şi la asta: Să vină americanii, să ne dărâme ţara? Din păcate nimeni nu părea să fi înţeles că mă refeream la americanii de la Chevron şi la canadienii de la RMGC.

La 9:36 sosesc la Dristor 1. Un miliţian (pardon, poliţist) supraveghea cu un ochi atent peronul. Probabil se temea să nu năvălim peste mecanic pentru a-l lua la bătaie. Eu aş concedia directorul general dar... până la urmă e chestie de gusturi şi priorităţi. Mă deplasez rapid spre Dristor 2. Plec de aici la 9:42. Mai puţin de 6 minute de aşteptare. Circulaţia pare să se desfăşoare normal de aici.

9:54, sosesc la Piaţa Victoriei. După 5 minute plec spre Pipera. Şi aici circulaţia pare să se desfăşoare normal. Mai fac 7 minute până la Pipera şi încă 9 minute pe jos până la birou. Un total de 85 minute pentru a traversa Bucureştiul cu metroul...

Faţă de aprecierea mea din 26 martie, constat că după 3 luni linia Saligny- Preciziei este deservită tor de trenurile vechi care pun probleme tehnice. Trag concluzia că Metrorex şi-a demonstrat realul ataşament faţă de ideea unei călătorii pe tronsonul Republica- Unirii efectuată într-un timp decent.

Mă aşteptam ca pe metrorex.ro să apară o explicaţie pentru problema tehnică de azi, chiar şi o copie la indigo a explicaţiei din 26 martie dar, până la ora 15:55, nu a apărut nimic. În cazul în care găseşte cineva o explicaţie oficială aş aprecia un comentariu cu link.

Până la urmă tot pe bicicletă te mişti mai repede în oraşul acesta. Dar cum dracu` să-ţi mai iei bicicletă în momentul în care o bicicletă decentă costă cât încasez eu pe vreo 7 săptămâni de muncă? Asta aşa, ca să mă exprim în spiritul acelor reclame tembele la Praktiker... Şi unde să mai faci loc şi bicicletei într-o casă în care deja se calcă pe bătături 4 oameni?

Pupa-ţi-aş tălpile domnule preşedinte, tovarăşe guvern şi stimabile parlamentar, spunea crocodilul...

Record la METROU: 12 staţii în 52 de minute

METROREX şi-a demonstrat din nou vulnerabilitatea tehnico- logistică.

Fără ca cineva să anunţe clar motivele, dimineaţă s-a circulat oribil pe magistrala 1.

În jurul orei 9:00 plec de la Costin Georgian (unde deja călătorii erau revoltaţi şi cereau femeii de la control acces să cheme un şef pentru a da explicaţii, solicitare cât se poate de legitimă după părerea mea), câteva minute mai târziu plec cu un tren care ne-a debarcat la prima staţie (Titan). De aici, după ce m-am învârtit pe peron între două trenuri fără destinaţie clară, am plecat mai departe cu alt tren. Acesta lua mari pauze în fiecare staţie şi, în tunel, înainte de intrarea în staţie. Cu fiecare staţie cu care înaintam aflam că milostivul Metrorex ne mai ţine în tren şi pentru staţia următoare. Abia la Timpuri Noi s-a anunţat că trenul circulă până la Eroilor.

Norocul meu a fost că la Unirii am schimbat magistrala. Altfel trebuia să mai suport o vreme aglomeraţia şi stilul deficitar în care se organizează Metrorex în situaţii de criză, în perioada post- Udrişte.

Oricum, pe traseul Costin Georgian - Unirii- Pipera am făcut 52 de minute. Mai mult decât se face în perioadele cu trafic cât de cât normal. De ce s-a întâmplat asta? Din motive tehnice... Cam vag răspuns...

La 10:30, pe magistrala 1 se circula la fel de greu. Iar eu ajunsesem în staţie într-un moment în care problema tehnică era deja prezentă de circa 30 minute, conform celor auzite în discuţiile dintre călători. Rezultă un total de aproximativ 2 ore (dacă nu chiar mai mult) în care Metrorex şi-a umilit clienţii...


Cam aşa funcţionează Bucureştiul lui Sorin Oprescu şi al superiorilor săi politici...

Atenţie ce votaţi anul acesta!!!

ACTUALIZARE: Explicaţia METROREX pentru situaţia de dimineaţă este disponibilă aici.

Faţă de această explicaţie sunt de comentat unele aspecte.

Orientându-mă după nemulţumirea călătorilor pe care i-am remarcat la Costin Georgian puţin înainte de ora 9:00 aş considera că în acel moment circulaţia era afectată de mai mult de 30 minute, ceea ce contrazice comunicatul Metrorex.

Faptul că, la Piaţa Victoriei, de pe magistrala 2, am auzit anunţul legat de circulaţia dificilă în jurul orei 9:40 demonstrează că lucrurile nu au intrat în normal la 9:30.

Dacă trenul defect era situat la Dristor 1 mi se pare ilogic să-l tractezi până la Depoul Militari, atâta timp cât era disponibil, mult mai aproape, Depoul Pantelimon.

Ca să fiu sincer, în urma incidentelor din ce în ce mai dese de la metrou, nu cred că toate problemele vor fi rezolvate prin punerea în circulaţie a trenurilor noi de metrou, după cum promite comunicatul Metrorex în ultimul paragraf.

Mici enervări şi alte poveşti...

Sâmbătă, după ceva socoteli, am considerat că e vremea potrivită pentru cumpărături. Deşi nu mă caracterizează asta, am ales un magazin pe care, dacă m-ai fii întrebat cu o săptămână în urmă, aş fi jurat că n-o să-l vizitez. Ajung, nu mă simt nici rău, nici bine, nu găsesc ce-mi trebuia (aşa sunt eu, ghinionist, îmi spun). Dau să mă retrag spre casă apoi mă gândesc la un compromis şi mai vizitez câteva magazine. Totuşi, rămân cu banii necheltuiţi.

Pe drum spre casă abonamentul de metrou îmi este refuzat în două staţii, ajungând din cauza asta să folosesc agenţii de pază pe post de cititor de cartele. Expiră pe 12 august dar nu merge. Ciudat... zice el. Păi asta zic şi eu, tare ciudat... Deja mă gândeam cu groază că, încă trei săptămâni de acum încolo, va trebui să mimez surpriza în urma refuzului aparatului de a-mi accepta cartela şi să întreb cum trec spre peron... Totuşi, cel puţin am noroc că, la prima utilizare, am trecut abonamentul printr-un aparat cu ribon care mi-a scris pe abonament până când este valabil. Dacă ribonul ar fi fost uzat sau inexistent (cum am prins de nenumărate ori. RUŞINE, Metrorex!!!) mi-ar fi fost imposibil să demonstrez că am abonament valabil.

Ajung acasă dezamăgit, fiind tentat să fac generalizări de genul niciodată nu găsesc să cumpăr ce-mi trebuie.

Cuget oleacă, îmi arunc o privire şi pe internet, nu sunt încântat de preţurile peste care dau dar marfa arată bine... Totuşi, următoarea zi posibilă pentru cumpărături ar fii sâmbătă. Cam târziu. Nu mi-ar strica o rezolvare mai rapidă... Caut în continuare apoi îmi spun că mă pot întoarce pe căi bătute.

Încerc duminică la un magazin cu care eram obişnuit. Închis... Rămâne varianta cumpărăturilor făcute dis de dimineaţă. Găsesc şi magazinul potrivit pentru asta, tot un magazin cunoscut. Luni, la 8:30, voi fii acolo, îmi spun...

Mă-ntorc acasă, mănânc, fug la alte cumpărături (frecvente) şi, terminând cu ele, constat că plouă... M-am blegit de tot dându-mi seama că s-au dus orele de plajă pe care le plănuiam...

Luni, mă trezesc suficient de dimineaţă dar sesizez că ploua... Nu aveam niciun chef să mă plimb prin ploaie aşa că am amânat cumpărăturile. Plec spre birou un pic mai devreme decât de obicei. Ajung la metrou, constat că abonamentul e acceptat de aparat (probabil se umezise un pic de la transpiraţie sâmbătă iar faptul că l-am ţinut presat într-o carte l-a ajutat să se usuce şi îndrepte), ajuns pe peron aud că sunt probleme iar metroul nu merge între Grigorescu şi Timpuri Noi. Până să-mi dau seama că nu-i recomandat să insist să merg cu metroul a trecut ceva timp. Deja avansul pe care-l aveam s-a dus dracu. Urc la suprafaţă, văd coadă la bilete, sentimentul de furie era suportabil dar totuşi creştea în intensitate. Sunt obligat să plătesc două călătorii deşi nu cred să-mi trebuiască prea curând biletul băgat pe gât. În tramvaiul care m-a scos pe magistrala de metrou unde se circula era aglomeraţie. Totuşi, am revenit la o stare acceptabilă pentru că, a nu ştiu câta oară în ultima perioadă, m-am întâlnit cu Dan şi am stat la poveşti până la Victoriei. Printre altele, mi-a povestit cum fu la Bikewalk-ul de sâmbătă... Ajung la birou nu foarte târziu dar mult mai târziu decât speram.

Printre acestea, telenovela... Încercând să nu mă înfurii, m-am gândit că ar fi amuzant să notez comentariile pe care le aud în timpul telenovelei... Viaţa trăită printre oftaturi şi printre astfel de absurde, stupide, penibile, enervante, neconstructive şi inutile comentarii... Să nu-ţi vină să fugi de acolo mâncând pământul??? Dar unde să fugi???

Biciclete...

Serile trecute am avut o surpriză interesantă în metrou, am văzut pe peron o bicicletă. Amintindu-mi că e aproape termenul la care Metrorex anunţase că va face publice rezultatele consultării pe tema bicicletelor m-am gândit că proiectul a fost adoptat în cea mai fericită formă a lui. M-am bucurat sesizând că nimeni nu privea ciudat spre bicicletă, nici agenţii de pază din staţia în care biciclistul a coborât (absolut întâmplător acolo am coborât şi eu în acea seară) nu au avut nimic de comentat. Mi-am spus că grupurile de ciclişti care au popularizat consultarea organizată de Metrorex au reuşit să fie convingătoare.

Totuşi, parcă în ciuda celor văzute, m-am gândit să aflu dacă treaba e oficială sau nu. Ei bine, cu argumente pe care, într-o oarecare măsură, le înţeleg, Metrorex a fost de acord doar cu o parte dintre sugestiile primite de la biciclişti. Poziţia oficială se găseşte aici.

Oricum, merită apreciată deschiderea spre dialog a factorilor de decizie din Metrorex şi flexibilitatea de care dau dovadă factorii de execuţie.

Părerea mea este că, dacă ai nevoie să urci cu bicicleta în metrou (oboseală, defectarea bicicletei sau alt motiv serios), o poţi face în perioadele zilei în care staţiile şi trenurile nu sunt excesiv de aglomerate. Când e aglomeraţie recomand puţină răbdare din partea biciclistului până când aglomeraţia se diminuează astfel încât atât cei fără bicicletă cât şi cel cu bicicletă să-şi poată găsi locul în tren.

Deşi decizia oficială putea fi mai favorabilă bicicliştilor, sunt de părere că, pe moment, decizia este satisfăcătoare urmând ca cele două părţi (Metrorex şi grupurile de biciclişti) să analizeze în continuare forma în care şi alte propuneri venite din partea celor care obişnuiesc să pedaleze prin oraş pot fi transformate în decizie oficială.

Metrou 30

Cică aniversare la metrou. Prima zi în care văd vagoanele pavoazate, prima zi în care aud un apel interesant:

"După anunţul de închidere a uşilor vă rugăm să vă depărtaţi de marginea peronului şi să permiteţi plecarea acestuia din staţie".

De când pleacă peronul din staţie? :D Se întâmplă doar la Dristor 2 când din cauza intervalului mare dintre metrouri peronul e mai plin decât de obicei?

Plimbare prin Bucureşti

În primul rând anunţ şi eu modificarea traseului pe care se va pedala pe 22 septembrie 2009.

Noul traseu va fi:


Arcul de Triumf – Sos. Kiseleff – Piata Victoriei – Calea Victoriei – Piata Natiunile Unite – Bd. Natiunile Unite – Parcul Izvor

Plecarea la ora 18:00

În al doilea rând, vreau să vă spun că am făcut mai devreme o plimbare prin centru şi am văzut următoarele:

-În pasaj la Universitate o expoziţie. Poze cu clădiri construite pe vremea diverşilor domnitori şi regulamentul Cişmigiului. Pe mine m-a mirat un pic o poză cu Mânăstirea Stelea pe care eu o ştiam în Târgovişte. După tura pe bicicletă din 2005 îmi povestea Roxana că mânăstirea asta am ratat-o deşi se află undeva în centru... Dacă n-am avut-o ca ghidă...

-Pe gardul Palatului Şuţu altă expoziţie foto. În oglindă, poze vechi din arhiva muzeului şi poze actuale făcute de cei din Bucureştiul meu drag.

-În Cişmigiu, miros de mici, aglomeraţie, câteva biciclete

-Bulevardul Unirii închis pentru circulaţia auto, deschis pentru circulaţie pietonală. Destul de fain să mergi pe mijlocul bulevardului ca pieton. Păcat că până la retragerea mea circulaţia auto a fost reluată. La Casa Poporului târg cu diverse mărunţişuri. Într-o parte aceiaşi mici... Fum... Nu foarte aglomerat.

-Vreme incredibil de frumoasă, am constatat că se impuneau haine mai subţiri.

-Expoziţia foto (purtând tot marca orasul.ro) de la Dristor n-am văzut-o azi pentru că n-am schimbat metroul acolo. Oricum, dacă aveţi drum pe acolo până pe 27 septembrie, merită să zăboviţi câteva minute la Dristor 1 să vedeţi poze din zona Foişorului de Foc.

Pe data viitoare!

Coincidenţe?

Azi mă simt destul de bine (psihic) deşi sunt un pic obosit datorita excesului de noaptea trecută. Prin urmare, scriu întâi despre lucrurile mai puţin plăcute de aseară apoi, în altă postare, voi scrie câteva vorbe despre nişte ore extramegasuperplăcute...

Deci aseară plec de la birou suficient de rapid încât să o văd la Victoriei pe "vecina". Acum deja ştiam unde coboară şi mi se părea mai puţin important s-o ţin sub observaţie. În câteva minute apar pe peron şi Mirela cu Alex. Culmea, sesizez că urcă mai în spate, în acelaşi metrou. Când metroul pleca din staţia de la Piaţa Muncii observ că în acelaşi metrou fusese şi Roxana. 5 oameni care, mergând pe principiul cunoştinţelor comune, am fi putut forma, pentru câteva staţii, un grup interesant: eu, o tipă grasă, un tip "mai superior" (cât de bine m-am simţit când el a acceptat că este mai superior, fără să-şi dea seama că superior nu suportă grad de comparaţie, după cum mă corecta pe mine profesoara de română din liceu), o lesbiană (şi totuşi mai sunt momente în care nu cred că e în ciuda celor spuse de ea şi a semnelor ciudate percepute de-a lungul anilor) şi o altă tipă despre care nu ştiu decât că o cunoaşte pe Rox. Mai lipseau din metroul acela două fiinţe (Andreea şi Nicoleta); de-ar fi fost şi ele prezente/ vizibile coincidenţa era deja al dracu de strigătoare la cer...

Cobor la Dristor şi urmăresc oamenii care coboară. Speram să apară un chip cunoscut dar n-am avut noroc. Simţeam nevoia să fiu cu cineva care să mă abată de la absurde ruminaţii. Oare "vecina" e tot lesbiană? Oare se duce acasă sau coboară din metrou doar pentru a mă păcăli pe mine, ea de fapt mergând mai departe către Piaţa Muncii folosind alt mijloc de transport, urmând s-o întâlnească acolo pe Roxana? Roxana se urcă în cele mai neaşteptate vagoane în metrou doar pentru a fugi de mine? Sau pur şi simplu urcă mai în spate doar pentru a scăpa de aglomeraţie? Cu excepţia mea, o mai fi sesizat-o cineva pe Rox în metroul ăla?

Ajung acasă cu întrebările astea în cap. Mănânc, mă cac (de data asta a ieşit la fel de deştept ca al altora, nu îmi luasem nimic de citit pentru a-l investi cu mai multă inteligenţă), mă spăl un pic, mă-mbrac şi plec...

Nu mai înţeleg nimic!

Seara, plec de la muncă cu căştile în urechi. Îmi propun să-mi ocup mintea cu altceva decât de obicei. Încerc un amestec de folk cu psihologie. Ajung la Victoriei şi... da, fireşte, nu mai e nevoie să povestesc că, după dimineaţa cu Rox, seara am văzut-o pe "vecina". Fie ce-o fi! Mă ţin aproape şi... sesizez că a coborât la Iancului. Deci s-ar putea să stea totuşi în zonă şi să abordeze drumul către casă într-o combinată metrou+ RATB. La Piaţa Muncii nu coboară Rox dar am senzaţia că încep din nou să controlez lucrurile.

Cobor la Georgian şi, în drum spre casă, de pe o stradă laterală, cine apare? "Vecina" care mă "părăsise" la Iancului... Total surprins am aruncat o privire către ea apoi mi-am văzut de drum. După nişte metri am întors capul şi am constatat că a dispărut. Şi totuşi, stă în zonă... Oare chestia asta o să-mi servească la ceva?

De dimineaţă mi-am amintit că în 9 zile din 10 nu mă sună nimeni. Aşa că am repornit telefonul. Adevărat, am adunat deja cam multe sms-uri necitite dar... poate va veni vremea şi pentru ele... Momentan îmi provoacă anxietate ideea de a le citi...

Cerc vicios

Aseară, din nou "vecina". De data asta aş putea s-o aşez în 2 perechi de ghilimele. Am văzut-o la îmbarcare, m-am temut să urc aproape de ea astfel încât s-o pot ţine sub observaţie, odată ajuns la finalul călătoriei am constatat din nou că dispăruse. Nu ştiu de ce eram tentat să-mi imaginez că aş fi încercat să stau de vorbă cu ea odată ajuns oarecum pe teren propriu...

Azi dimineaţă părea ora potrivită. Încerc să nu mă concentrez pe chestia asta. Totuşi, îmi arunc privirea în jur şi, în ciuda faptului că mă aşteptam s-o văd atât de aproape încât s-o pot atinge cu mâna, m-am trezit cu ea destul de departe, pierdută în aglomeraţie. Primul gând a fost să ajung la ea şi să-i spun cu reproş: "Deci mă eviţi!"

Am încercat apoi să revin la citit şi am mai putut trece prin câteva pagini. Cobor, coboară... Încerc să mă păstrez relaxat şi să nu-ntorc capul după ea. Nici n-a fost nevoie. Am văzut-o la un metru în faţa mea cum dispare pe scara rulantă. Şi dusă a fost! Am mai apucat s-o văd cum trece prin porţile de ieşire din staţie şi apoi a dispărut în mulţime.

E clar că mă evită... :((

Revedere

Mai exact revederi...

Aseară, 18:35, Piaţa Victoriei. Prin urmare, o altă oră critică. Într-un grup de 3 femei, "vecina" pe care o recunosc după acei ochelari şi după tunsoarea aparte. Îmi propun să profit de ocazie şi să aflu mai exact unde stă. Cu ce scop? Nici eu nu ştiu. Oricum, nu cred că voi avea curaj vreodată să iniţiez o conversaţie cu ea. O caut cu privirea după ce cobor la Dristor şi n-o văd. Când cobor din celălalt metrou o caut iar. Nu e! Deci şi-a schimbat traseul şi asta... Mi-e ciudă! Povestea scapă de sub controlul meu.

Ajung acasă. Mă enervez dintr-un mărunţiş. Plec! Caut în agendă numerele de telefon ale celor cu care urma să plec sâmbătă în tură. Găsesc trei numere, le scriu sms în care anunţ că mi-au cedat nervii şi, în starea asta, prefer să rămân acasă. Închid imediat telefonul. Intuiesc că mi s-a pus deja etichetă de neserios. Oricum n-ar înţelege nimeni ce mi se întâmplă aşa că orice altă explicaţie e zadarnică.

Dimineaţă deschid telefonul după o revedere pe care simţeam că trebuie s-o localizez cât mai exact în timp. Sesizez 3 mesaje noi. Două ar putea fi confirmări de primire (a treia o primisem deja aseară) iar al treilea bănuiesc că e răspuns. Evit să-l citesc. Ajung la servici şi... sună telefonul. Apăs roşu apoi îl închid din nou. Pur şi simplu nu vreau să vorbesc cu nimeni! E jenant să încurc tura oamenilor dar n-am ce face. Aş vrea să pot fugi de tot! Oricum sunt străin de tot ce se-ntâmplă în jurul meu... Cred că voi ţine închis telefonul câteva zile, voi evita messengerul, voi evita să mă loghez pe unele site-uri unde aş putea fi văzut online.

Tot dimineaţă, ceva mai devreme (8:17), Piaţa Muncii. Sesizez la următoarea uşă o bluză roşie care-mi reţine atenţia. Pare a fi Rox. Se deschide unghiul, capul ei se întoarce cu câteva grade, mă conving că e ea. Încerc să schiţez un zâmbet. Cred că nu prea îmi iese. Nu mai pot să citesc. Bag cartea în rucsac şi încerc să îmi păstrez calmul.

Peste câteva minute. Piaţa Victoriei. Dinamica mulţimii mă aduce cu doi paşi în spatele ei. Consider că am o faţă suficient de tristă încât să nu merite s-o abordez. Deşi mi se părea OK s-o trimit mâine la munte în locul meu. Totuşi, tac. Pe scara rulantă rămân mult în urma ei. Sesizez când face stânga şi decid s-o urmăresc. Vreau să aflu în ce clădire intră. Se opreşte curând la un chioşc din staţia metroului. Încerc să nu fiu văzut cât timp a stat şi şi-a cumpărat nu ştiu ce. Întorc capul peste câteva secunde către acel chioşc şi văd că a plecat. În viteză avansez şi o caut cu privirea. Bluză roşie, geantă mică, neagră, blugi, o chestie (probabil eternele mărgele de lemn) atârnată de gâtul ei. O reperez rapid, măresc viteza păstrând cât de cât distanţa dintre noi. Dreapta, stânga, tot înainte... încerc să urmăresc intrările astfel încât să văd unde dispare ea. Culmea, merge tot înainte. Traversează în staţia lui 45, vine tramvaiul. Ea urcă. Se aşează pe scaun, probabil m-a şi văzut pentru că în acel moment eram total surprins şi descoperit. Era 08:40. Deci lucrează undeva pe linia lui 45 şi începe programul cel mai probabil la ora 9:00. De terminat cred că termină la 18:00. Dacă stă câteva minute peste program atunci, în funcţie şi de circulaţia tramvaiului, poate ajunge seara la Victoriei oricând între 18:30- 19:30. Aşa se explică faptul că n-am mai văzut-o seara de o grămadă de vreme. Şi totuşi, cum aş putea s-o urmăresc atât de mult timp? Cum aş putea să aflu unde coboară din tramvai fără a încerca (încercare imposibilă dacă ţin neapărat să nu fiu văzut) să urc în acelaşi tramvai cu ea? Se pare că de data asta nu mai pot afla unde lucrează. Din nou pierd controlul situaţiei. Mă întorc dezamăgit, supărat, nervos către metrou. Cobor în staţie. Îmi dau seama că nu pot nici acum să citesc. Noroc că pusesem dimineaţă în borsetă mp3 playerul. Îl scot, bag căştile în urechi, dau volumul la maxim. Aproape că nu conta ce auzeam. N-aveam niciun chef de Costică David dar l-am lăsat să-mi picure în ureche până am ajuns la birou.

Pare că a obţine informaţii despre viaţa Roxanei a rămas singurul meu scop serios. Restul sunt simple anexe care-mi ocupă timpul dintre revederi.

Iar acum jumătate de gând mă întreabă dacă mai plec la munte... Ei bine, mâine nu cred că voi pleca. Să afirm din nou că nu voi mai urca pe munte niciodată poate ar fi riscant, mi-am mai spus-o şi altă dată urmând să mă contrazic (săptă)lunile următoare.

E rău ce se întâmplă cu viaţa mea... Rău, rău! :(

Femeia cu penis

Cred că am început să recunosc nebunii după câteva cuvinte. O tanti care în mod normal nu ar fi reţinut atenţia nimănui urcă în metrou comentând de o alta. "M-am dat la o parte să-mi fac loc şi tot ea împinge." Până aici nimic anormal, se mai întâmplă să dai peste o cucoană nesimţită sau pur şi simplu obligată de aglomeraţie să dea din coate. Dar tanti asta revoltată continuă şi, în câteva minute, începe să-njure (îmi venea s-o întreb când i-a crescut penis dar mi-am dat seama la timp că e mai bine să tac în preajma nebunei) şi continuă "Să nu se pună cu mine! Că nu ştie cine sunt eu..."

Spectacolul s-a terminat curând. Am coborât. Deşi la început mă amuza discursul acestei fiinţe în câteva secunde deja mi-era greaţă. N-am mai putut nici să citesc... Totuşi, spre deosebire de nebunul violent de care am dat acum câteva săptămâni, asta era paşnică. Dar tot internată la psihiatrie o vedeam, dacă am fi trăit într-o lume normală. Şi starea asta nepotrivită pentru lectură avea să revină câteva minute mai târziu. Dar despre asta în altă postare.

Cine eşti?

În seara asta ajung la staţia în care, de obicei, mă uit atent după Roxana dacă ajung la o oră care-mi pare posibilă pentru ea. Acum privirii mele i-a răspuns o mână fluturată aparţinând unei fete pe care, după ce metroul a plecat din staţie, mi-am dat seama că nu sunt deloc convins că am recunoscut-o. Teoretic ar fi putut să fie Nicoleta, că doar stă în zonă. Dar practic sunt aproape convins că era Andreea, fata pe care n-am mai văzut-o de o grămadă de luni... Fata cu care, acum ceva ani, pe toamnă, m-am văzut la o bere în terasa aia demolată din spatele magazinului Bucureşti (La Ruine parcă o chema). O fiinţă faină despre care, în prima seară în care am văzut-o, în Vama Veche, gândeam că are nişte sâni teribil de faini. Au trecut ani până să-i scriu, într-un e-mail, ce am gândit atunci...

Deci... tu erai? Sau era o altă femeie? Parcă nu-mi vine să cred că mi se întâmplă asta! Parcă nu-mi vine să cred că m-ai salutat şi am răspuns. Oare ce-ş fi făcut dacă te-aş fi văzut înainte ca metroul să închidă uşile?

Iar asta se întâmplă în aceiaşi în care o altă ea îmi spune să ridic mâinile sus pentru că are ea chef să-mi dea chiloţii jos. :D Oare ar fi la fel de îndrăzneaţă dacă ne-am afla undeva, doar noi doi? Pentru că nu m-ar deranja deloc să mă dezbrace respectiva fiinţă, în definitiv nu arată deloc rău şi ar putea fi plăcut să ne satisfacem câteva fantezii. :))

Nunta în cer

Dimineaţă, în metrou. Urcă o tânără care se rezeamă lângă uşă, umăr la umăr cu mine. Citesc. Citeşte. Eu Pendulul, ea Nunta în cer de Eliade. De obicei îmi plac oamenii care citesc Eliade aşa că mi-a reţinut atenţia şi ea. La coborâre o privesc mai atent. Îmbrăcată în negru... Nu-mi pot reţine un gând... nuntă în cer cu black bride... Ciudate asocieri face domnia sa, creierul...

Ghinion

Să zicem că toate au fost bune şi frumoase până am plecat de la muncă... Deşi, dacă mă gândesc un pic, nici dimineaţă nu a fost chiar totul OK. Aproape de firmă am alunecat (dar m-am redresat apoi) pe un strat de noroi de pe ceea ce a fost cândva o stradă asfaltată...

Totuşi, să revenim la seară... Plec de la muncă, ajung la metrou, îmi iau porţia de merdenele, mă apuc să mănânc şi, aşteptând următorul metrou la Piaţa Victoriei, mă trezesc că un pivot plantat acum vreo 5 ani (sau poate ceva mai mult, cine mai ştie?) a rămas “dezbrăcat”. Dăduse semne de slăbiciune de câteva săptămâni, de la concertul Daniel Făt dar încercasem să ignor problema deşi urma de “ambalaj” se mişca pe pivot în sus şi-n jos, provocându-mi mici dureri în gingie. Scot deci ceea ce ar fi vrut să fie un dinte, îl arunc şi, curând, soseşte metroul. Urc şi, înainte ca acesta să închidă uşile, o observ pe Rox apărând pe peron. Nu s-a urcat, era deja înghesuială... Şi, vorba cântecului, „nu mă-nghesui în metrou cu voi fiindcă nu vreau”. Când se închide uşa din faţa mea am senzaţia că m-a observat. După ce-mi termin merdeneaua îmi propun să cobor şi să iau în continuare următorul metrou. Cobor deci şi, încercând să-mi omor cumva cele câteva minute de aşteptare, dau să-mi iau un Red Bull de la un automat. Ei bine, poate din neatenţie, poate din cauza aparatului defect, mă trezesc fără Red Bull dar cu banii luaţi. Resemnat sesizez intrarea în staţie a metroului. Urc şi am senzaţia c-o văd pe Rox. Ezit. Şi atunci aud anunţată următoarea staţie... Luasem metroul invers... Cobor la prima, observ că precedentul metrou venise cu destul de multă vreme în urmă aşa că rămăsese speranţa că o voi găsi pe Rox. N-a fost aşa. Degeaba mi-am forţat ochii s-o găsească în mulţime, era de negăsit. Deci mai trecuse un metrou pe care l-am ratat fie în faţa automatului, fie în tunel, între staţii. Sau ar mai fi posibil ca Rox să se fi volatilizat pur şi simplu... Alchimie!

Deci m-am ales cu timp pierdut, un dinte afectat, emoţiile evitării unei întâlniri neplanificate, bani lăsaţi în automat. Pagubă pe toată linia... E clar, sunt ghinionist! Peste toate, o tură care m-ar fi tentat dar, în principiu, anunţasem că nu particip la ea pe motiv de buletin meteo (să urci pe fulgere o potecă supercablată mi se părea tentativă rafinată de sinucidere) este anulată (tot din cauza semnalelor negative legate de vreme ale potenţialilor participanţi) chiar de organizator.

Bine că mâine e vineri şi se termină săptămâna asta ciudată...