Se afișează postările cu eticheta Valea Morarului. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Valea Morarului. Afișați toate postările
luni, 21 iulie 2014
Risc de-a-n pulea
Actualizare 21 iulie 2014 ora 16:30. Cu vreo 30 minute în urmă m-a sunat din nou. Din altă sursă am aflat că e OK, a ajuns pe teren bătut, pe triunghiul roşu Buşteni- Mălăeşti. Încă sunt furios pe el.
--------------------------------
ACTUALIZARE: 21 IULIE ORA 6:24
Mă sună să-mi spună că la 1 noaptea s-au oprit să doarmă şi că vor continua în jos, pe lumină. După mintea mea era mai bine să urce în brână dar... nu te pui cu logica alpiniştilor... Ştie ei bine ce face! Că doar este mulţi...
--------------------------------
20 iulie 2014, ora 18:02- mă sună Daniel să mă întrebe dacă, în coborârea dinspre Acul de Sus către Valea Adâncă mai poţi intersecta vreo vale. Găsesc în Cristea (după ce căutasem în Kargel de pomană) schiţa în care erau menţionate Hornurile Văii Adânci pe care înţeleg că era el şi pe care tocmai reuşea să le traverseze.
Cumva, ceva mai târziu, înţeleg că a intrat pe Valea Adâncă. Fiindu-mi stârnită curiozitatea am citit şi eu ce zice Cristea. Nimic de bine... Hornurile Văii Adânci criminale, Valea Adâncă plină de săritori înalte deasupra Brânei Mari a Morarului. Despre pitoane de rapel, nimic...
21 iulie 2014, ora 00:49- mă sună din nou (de pe alt telefon, al lui rămăsese fără baterie; este foarte logic să pleci la drum cu telefonul descărcat deci îl înţeleg) să mă întrebe dacă între Valea Adâncă şi Vâlcelul Morarului mai este vreo vale. Tot în Cristea găsesc desenat un fir de vale situat cam la jumătatea distanţei dintre cele două. Fără grad de dificultate, fără descriere, fără nimic. Aflu că pe el coboară Daniel la ora asta.
Ieşise din Hornurile Văii Adânci, intrase o vreme pe Valea Adâncă dar, deasupra unei săritori mari, a hotărât să încerce mai în dreapta să găsească o coborâre acceptabilă. A nimerit în acel fir de vale care porneşte puţin deasupra Brânei Mari a Morarului şi a început să coboare pe el. Din cauza întunericului sau poate din alt motiv a depăşit brâul fără să se înscrie pe el. Şi aşa a ajuns să mă sune din nou...
Abia adormisem de câteva zeci de minute... A reuşit să-mi facă praf somnul cretinul meu frăţior... Cică acum taie o mare de jnepeni care, speră el, nu nimereşte în Valea Morarului printr-un perete. Şi cum va vedea peretele? La lumina frontalelor? Dacă dă de urs prin jneapăn? Dacă, după vreo 17 ore de traseu (bănuite) ajunge la epuizare? Dacă dă de dracu` dobitocul?
Culmea este că traseul de ieri a fost Acele Morarului. Traseu pe care l-a tot făcut în ultimii ani şi de pe care a reuşit să se retragă din diverse puncte. Acum, de la vestul Acului de Sus, era foarte simplu să meargă în Omu şi să coboare pe Valea Cerbului. Dar... de ce să fie simplu când poate să fie complicat???
În altă trecere de-a lui pe Ace, cu ceva vreme în urmă, îmi povestea că a rapelat de pe Acul Crucii la miezul nopţii. Acum probabil crede că poate oricând să coboare din Acele Morarului în miezul nopţii aşa că-şi permite orice improvizaţie mai mult sau mai puţin imaginabilă. Până când o să-i meargă cu improvizaţiile alpinistului nostru? Rămâne de văzut...
Deci am somnul făcut praf iar până-n ora 10:00 trebuie să ajung la birou unde voi fi luat de odihnit. It`s a rahat situation, după cum spunea un instructor cu care lucra Sorana acum nişte ani...
Ataşez o scanare pe care am notat traseul pe care îmi imaginez că l-a făcut Daniel la retragerea din Acele Morarului.
Zilele astea era logic să scriu despre tura mea de ieri (Buşteni- Gura Diham- Poiana Izvoarelor- Pichetul Roşu- La Prepeleac şi retur) dar uite că altă problemă m-a făcut să scriu...
Nu recomand nimănui să improvizeze în stilul în care o face Daniel, la fel cum nu recomand nimănui să meargă noaptea pe munte. Poate fi extrem de riscant şi, nu exagerez deloc, poţi muri astfel.
Publicat de
Adrian
la
02:20
Un comentariu:
Trimiteți prin e-mail
Postați pe blog!Trimiteți pe XDistribuiți pe FacebookTrimiteți către Pinterest
Etichete:
Acele Morarului,
anxietate,
Brana Mare a Morarului,
bucegi,
Emilian Cristea,
familie,
ingrijorare,
insomnie,
Morarul,
ratacire,
Valea Adanca,
Valea Morarului
luni, 22 noiembrie 2010
Insomnie şi alte chestii...
Azi, pe la 3 noaptea, m-am trezit cu fel de fel de nelinişti prin cap... Dacă bine îmi aduc aminte, majoritatea se învârteau în jurul ideii că voi rămâne singur... Se pare că, deşi mi-e greu s-o recunosc eu în faţa mea, singurătatea este pentru mine un necaz mai mare decât oricare altul... Pe tema asta am croşetat mulţimi de gânduri şi... rămâne deocamdată convingerea că nu voi reuşi niciodată să cunosc o femeie cu care să ajung să formez un cuplu... Culmea este că sâmbătă, discutând tema un pic pe alte coordonate, mi s-a spus că zâmbeam... Cum se potriveşte zâmbetul cu deranjul provocat de nesomn nu prea ştiu...
În ultima vreme se pare că sunt mai atent la detalii... Am început să văd lucruri pe care fie nu le vedeam înainte (de exemplu, după nu ştiu câte ocazii în care puteam observa o cameră, abia zilele trecute mi-am dat seama că şi acea cameră are un întrerupător de unde am pornit lumina), fie nu se întâmplau înainte (de exemplu, în ultimele zile am văzut că cineva uitase apa pornită la maşina de spălat deşi maşina era oprită de peste 10 ore, cineva uitase aspiratorul pornit şi aproape că m-am speriat auzindu-l cum porneşte imediat după ce l-am pus în priză, am văzut o carte care stă deschisă, cu coperta în sus, de o grămadă de vreme, am văzut nişte acumulatori pentru aparatul foto care fuseseră uitaţi în priză deşi erau încărcaţi deja, am început să văd... acum sunt curios la ce o să-mi folosească...)
Sâmbătă, ştergând praful de pe nişte agende vechi, am răsfoit una din 2005 şi, surpriză, am văzut acolo o dovadă destul de clară că-mi dădusem seama că lucrurile nu merg bine cu câteva luni înainte de a primi de la ea ceea ce am considerat multă vreme ca fiind cea mai proastă veste posibilă din cele pe care le puteam primi... Acum, observând cum pe atunci ne vedeam odată pe lună (un cuplu îndrăgostit se vede mai des, nu-i aşa?), întâlniri între care mai notam când şi când în agendă că am primit încă o "palmă" pe e-mail de la ea, îmi dau seama că ştiam de atunci că lucrurile merg prost... Doar că atunci nu ştiam că ştiam...
Uneori mă gândesc la femeile cu care am avut ocazia să interacţionez în ultimii aproximativ 10 ani... Zilele trecute, gândind eu profund pe tema asta, mi-am dat seama că există o femeie căreia nu am aproape nimic să-i reproşez: Andra. Mi-am amintit cu plăcere turele la munte cu ea, telefoanele pe care mi le dădea aproape sâmbătă de sâmbătă, zâmbetul pe care mi l-a păstrat pe buze în primele ore în care ne vedeam, pe microbuzul care avea să ne lase la Buşteni după care aveam să urcăm Valea Morarului. Peste atâtea amintiri plăcute aproape că nu mai conta faptul că s-a ferit de mine după ce am sugerat că am putea să ne întâlnim în încercarea de a ne da seama dacă putem rămâne împreună... Sunt ani de atunci... Cine mai ştie câţi? Nu i-am mai dat nicio veste despre mine de mult timp... Şi nici nu ştiu dacă mă mai tentează să fac asta... Intuiesc că o voi regăsi căsătorită, poate chiar mamă...
Mi-ar plăcea să întâlnesc acum o femeie care să-mi lase pe termen lung impresia bună pe care mi-a lăsat-o Andra...
Probabil mai aveam de gând să scriu multe lucruri dar mă opresc deocamdată...
În ultima vreme se pare că sunt mai atent la detalii... Am început să văd lucruri pe care fie nu le vedeam înainte (de exemplu, după nu ştiu câte ocazii în care puteam observa o cameră, abia zilele trecute mi-am dat seama că şi acea cameră are un întrerupător de unde am pornit lumina), fie nu se întâmplau înainte (de exemplu, în ultimele zile am văzut că cineva uitase apa pornită la maşina de spălat deşi maşina era oprită de peste 10 ore, cineva uitase aspiratorul pornit şi aproape că m-am speriat auzindu-l cum porneşte imediat după ce l-am pus în priză, am văzut o carte care stă deschisă, cu coperta în sus, de o grămadă de vreme, am văzut nişte acumulatori pentru aparatul foto care fuseseră uitaţi în priză deşi erau încărcaţi deja, am început să văd... acum sunt curios la ce o să-mi folosească...)
Sâmbătă, ştergând praful de pe nişte agende vechi, am răsfoit una din 2005 şi, surpriză, am văzut acolo o dovadă destul de clară că-mi dădusem seama că lucrurile nu merg bine cu câteva luni înainte de a primi de la ea ceea ce am considerat multă vreme ca fiind cea mai proastă veste posibilă din cele pe care le puteam primi... Acum, observând cum pe atunci ne vedeam odată pe lună (un cuplu îndrăgostit se vede mai des, nu-i aşa?), întâlniri între care mai notam când şi când în agendă că am primit încă o "palmă" pe e-mail de la ea, îmi dau seama că ştiam de atunci că lucrurile merg prost... Doar că atunci nu ştiam că ştiam...
Uneori mă gândesc la femeile cu care am avut ocazia să interacţionez în ultimii aproximativ 10 ani... Zilele trecute, gândind eu profund pe tema asta, mi-am dat seama că există o femeie căreia nu am aproape nimic să-i reproşez: Andra. Mi-am amintit cu plăcere turele la munte cu ea, telefoanele pe care mi le dădea aproape sâmbătă de sâmbătă, zâmbetul pe care mi l-a păstrat pe buze în primele ore în care ne vedeam, pe microbuzul care avea să ne lase la Buşteni după care aveam să urcăm Valea Morarului. Peste atâtea amintiri plăcute aproape că nu mai conta faptul că s-a ferit de mine după ce am sugerat că am putea să ne întâlnim în încercarea de a ne da seama dacă putem rămâne împreună... Sunt ani de atunci... Cine mai ştie câţi? Nu i-am mai dat nicio veste despre mine de mult timp... Şi nici nu ştiu dacă mă mai tentează să fac asta... Intuiesc că o voi regăsi căsătorită, poate chiar mamă...
Mi-ar plăcea să întâlnesc acum o femeie care să-mi lase pe termen lung impresia bună pe care mi-a lăsat-o Andra...
Probabil mai aveam de gând să scriu multe lucruri dar mă opresc deocamdată...
Abonați-vă la:
Postări (Atom)

