HP DeskJet 2050 All- In- One A4 (CH350B), o alegere bună pentru acasă

Întâmplarea a făcut să pot cumpăra ieri o imprimantă pentru acasă. Am căutat ceva ieftin, spre foarte ieftin pentru a satisface nevoia mea de a tipări din când în când câteva pagini. După o scurtă căutare m-am oprit la HP DeskJet 2050 All- In- One A4 (CH350B).

Am instalat-o azi. Fiind prima mea imprimantă instalată am avut mici emoţii. Totuşi, instalarea a fost destul de simplă. Aproape că am pierdut mai mult timp cu deconectarea scanerului vechi (încă funcţional, motiv pentru care atrag atenţia în continuare şi asupra mărcii Mustek) decât cu instalarea multifuncţionalului HP. Mi-a mai luat timp şi să mă bag pe sub birou pentru a înfige cablul USB în calculator. Dacă tot am ajuns aici menţionez că DJ 2050 AIO se livrează fără cablu USB. Nu consider asta o problemă pentru că este puţin probabil să nu ai prin casă un cablu rămas de la cine ştie ce echipament mai vechi. Iar în caz că nu ai îl găseşti cam oriunde, inclusiv în reţelele de supermarketuri.

Pentru instalare este suficient să urmăreşti cu atenţie paşii indicaţi în planşa suficient de bine organizată. Acolo unde planşa a avut o mică scăpare (motiv pentru care, pentru câteva minute, am avut senzaţia că am cumpărat un echipament deja defect) am scos-o cu bine la capăt graţie paginii de troubleshooting de la HP. Nu mă gândisem să închid compartimentul cu cartuşele (uşiţa aflată în spatele tăvii de ieşire a hârtiei), motiv pentru care nu se tipărea pagina de aliniere. Am rezolvat urgent problema după ce am dat click pe No response, am ales problema mea (Alignment Page Does Not Print) şi am realizat imediat unde greşisem.

Câteva clipe mai târziu, self test-ul era făcut şi mă apucam să instalez softul în PC. Antivirusul mi-a blocat autorun-ul aşa că am pornit instalarea după ce am dezactivat temporar antivirusul (era o precizare pe tema asta şi în manualul de utilizare).

După asta m-am mai jucat puţin cu aparatul testând felul în care tipăreşte (pe economic tipăreşte text absolut OK, imagine momentan nu am avut nevoie să tipăresc), felul în care copiază şi scanează. Am constatat că, la preţul aparatului, funcţiile sale sunt îndeplinite la un nivel mulţumitor.

Despre cartuşe pot spune că mi se pare avantajos faptul că, în funcţie de necesităţile mele din acel moment, pot pune în imprimantă atât cartuşe 301 cât şi cartuşe 301XL. Oamenii spun că aceste cartuşe se pot reîncârca uşor dar, pe moment, nu pot confirma acest lucru. Oricum, dacă nu voi fi presat de un buget mic, voi monta cartuşe noi când va fii cazul.

Later edit (5 februarie 2012): 

În toamna 2011, după ce am tipărit text şi hărţi pentru o mulţime de ture, solicitând din plin atât cartuşul color cât şi cel negru, s-a aprins led-ul care mă atenţiona că este aproape gol cartuşul negru. Pe monitor a apărut un mesaj care mă sfătuia să las cartuşul în imprimantă până când devin nesatisfăcut de felul în care se tipăreşte negrul după care să schimb cartuşul. 

La începutul lui 2012, după încă câteva pagini tipărite, am profitat de un program de fidelizare al unui magazin oarecare şi am cumpărat un set nou de cartuşe, plătind numai 30 de lei pentru un set de cartuşe 301. Cartuşul negru l-am înlocuit (imprimanta având grijă cu ocazia asta să tipărească singură pagina pentru aliniere pe care am scanat-o conform indicaţiilor de pe ea pentru a păstra calitatea tipăririi şi cu noul cartuş) iar colorul urmează să fie înlocuit după ce va ajunge în stadiul în care ajunsese primul cartuş negru.

Din punct de vedere al costurilor cartuşelor, ţinând cont şi de faptul că am tipărit multe pagini cu acoperire mare, inclusiv color (hărţi scanate, capturi google maps, mici fotografii, documente formatate cu culori de fond), sunt de părere că 160 lei pe an cheltuiţi pe cartuşe (în cea mai rea variantă pe care am găsit-o pe piaţă, una dintre cele mai bune variante fiind cea folosită de mine) într-un an reprezintă un preţ bun pentru printurile de care am avut nevoie. Unde mai pui că este şi mult mai confortabil să tipăreşti de acasă, la ce oră pofteşti, în loc să cauţi cu disperare un xerox color şi un operator xerox care să înţeleagă ce bucată de hartă îţi trebuie şi la ce proporţii ai nevoie de ea.

Din punct de vedere al softului, am identificat două mici minusuri: indicatorul de nivel cerneală nu este activat pentru acest model de imprimantă iar softul de scanare, deşi este foarte simplu de utilizat, presupune mai multe click-uri pentru fiecare pagină scanată în comparaţie cu aşteptările mele.

Later edit (5 februarie 2012):

La scanare, în ciuda micilor nemulţumiri iniţiale, acum sunt încântat de bifa de preview pe care o poţi pune pentru a simula rapid o scanare în urma căreia să-ţi dai seama dacă ai ales cea mai potrivită setare pentru materialul de scanat şi de viteza efectivă a scanării, mai bună decât la scannerul vechi care mânca 40 de secunde cu warming up-ul la fiecare pagină scanată.

Pentru situaţia în care ai nevoie de service este important de precizat că pe această categorie de produse (unit exchange, se înlocuiesc cu totul în cazul unor probleme pe durata garanţiei) nu intervin decât o parte dintre firmele autorizate să facă service pentru HP. Mai exact, poţi apela la Q` Net sau System Plus.

Intenţionez să actualizez această postare în situaţiile în care, utilizând aparatul, voi găsi noi lucruri (bune sau rele) de spus despre el.

Frumuseţea cere frumuseţe sau Pentru imagine...

După ce, într-o mulţime de împrejurări, am simţit că sunt respins datorită aspectului, percepţie pe jumătate subiectivă, pe trei sferturi obiectivă, zic eu şi... pot confirma cei ce mă cunosc, m-am gândit uneori ce şi cum pot îmbunătăţi la aspectul meu... Tot întorcând gândurile astea pe toate feţele am ajuns la concluzia că senzaţia că aş fi respins se trage şi de la autopercepţie dar şi de la... prostiile din capul meu, cum s-ar exprima cineva. Eu încă nu am decis dacă mă războiesc întâi cu imaginea sau cu gândurile aiurea (sau autodevalorizante) dar este posibil ca această postare să tranşeze cumva acest mic- mare conflict interior.

Acum, terminând cu poveştile, să vă povestesc ce detalii consider eu că aş putea îmbunătăţi şi în ce fel.

Câteodată, gândindu-mă la acest subiect al dracu` de sensibil pentru mine, mă examinez ori dinspre picioare spre cap, ori dinspre cap spre coadă (pardon, spre picioare, că doar nu-s siren! :D) pentru că, ştim cu toţii, până şi peştele tot de la cap se împute.

Să începem de la cap totuşi... Undeva sus de tot ar trebui să fie o cantitate decentă de păr. Ei bine, la mine nu mai e de mult timp o cantitate decentă aşa că aş putea lua în seamă sugestia unei tipe care (în glumă, cred) îmi spunea că, dacă tot mă plâng de părul puţin, aş putea să îmi las pe cap şi mai puţin păr, chiar deloc... Prin urmare, mi se sugerează să apelez des la o maşinărie de genul acesta.

Mai departe îmi dau seama că, uneori, mă enervează părul din nas... Ei bine, am mai întrebat eu în stânga şi în dreapta după ce am aflat de maşinăriile care te ajută şi în această problemă şi am aflat că aparatele sunt sigure şi îţi îmbunătăţesc într-o oarecare măsură aspectul. Totuşi, să nu uităm că părul din nas mai poate să cadă şi singur, când simţi miros de homeless! :)) Admiţând totuşi că oamenii fără casă încep să se spele, nu-ţi rămâne decât să-ţi alegi ce crezi că ţi se potriveşte din lista de aici. Oamenii spun că un Philips este o alegere bună.

Trecând la barbă, unora le este cunoscut obiceiul meu de a-mi lăsa barbă cu zilele sau chiar cu săptămânile, uneori. În aceste condiţii, când vreo ocazie specială sau simplul fapt că nu mă mai suport aşa mă obligă să pun mâna pe aparatul de ras, apelez la un aparat banal, cu 2- 3 lame (depinde ce am prin casă) cu care mă străduiesc să nu mă masacrez prea tare. În aceste condiţii, se pare că nu mi s-ar potrivi un aparat electric care, la o barbă veche, citesc că începe să ciupească.

Ajungând la dantură descopăr acum nişte chestii care-mi par aduse de extratereştri. Mă întreb cine ar dori să facă duş în gură... Mie mi se pare culmea amuzamentului să-ţi treacă prin cap aşa ceva. Totuşi, dacă ţi se pare interesantă ideea, aruncă-ţi o privire aici. Ai garanţie 5 ani la jucăria asta! Totuşi, dacă vrei neapărat să automatizezi şi spălatul pe dinţi, cred că o idee mai bună este să-ţi cumperi aşa ceva.

Mai jos ajungem la obişnuitele mele tricouri şifonate, cu urme de cleşti de la statul la uscat pe sârmă, mototolite, înghesuite printr-un sac sau rucsac. În vară, stând la plajă, am auzit de un tip care nu iese din casă fără să-şi calce tricoul... Tipul e cam maniac, zic eu! :D Totuşi, ar putea fi un exemplu de urmat... În aceste condiţii, deşi am depăşit termenul până la care îmi propusesem să-mi cumpăr un fier de călcat, am încercat totuşi să-mi dau seama cam ce i s-ar potrivi unui tip nepriceput care doreşte să calce fără să se chinuie prea mult şi în acelaşi timp fără să-şi distrugă hainele...

O staţie de călcat nu cred că mi se potriveşte. Este prea scumpă şi pare să arate ca un OZN.

Deşi nu mă tentează varianta asta, văd că cineva recomandă un fier de călcat folosibil şi în voiaj. Eu nu o să-mi cumpăr aşa ceva pentru că îmi pare o variantă cam rudimentară pentru acasă iar în voiaj... nu o să-l car niciodată! La munte nu este atât de important să ai hainele călcate iar la mare... ce să calc? Papucii sau slipul? :D

Prin urmare, am cercetat varianta fier de călcat cu aburi. Pentru că nu am de gând să îmi cumpăr fier de călcat din 3 în 3 luni, este clar că nu o să-mi iau ceva ieftin, în genul acestuia. Totuşi, nu sunt nici atât de ataşat de ideea de eleganţă încât să dau 400 lei pe aşa ceva. În această situaţie fac o medie şi-mi propun să cumpăr un fier de călcat care să coste undeva între 200- 300 lei.

Un fier de călcat la 209 lei, pentru un mediu mai sănătos, pare destul de tentant. Sistem anticalcar şi antipicurare. Nu calcă vertical. Pare uşor de utilizat chiar şi pentru începători. Ecologistul din mine l-ar lua!

Un Tefal la 230 lei pare de asemenea tentant. Totuşi, nu scrie nimic despre sistemul antipicurare în descrierea lui deci, dacă mă orientez strict după aceste descrieri, risc să-mi pătez hainele folosindu-l. Prin urmare, nu l-aş lua.

Dat fiind că un amic mi-a tot lăudat un fier de călcat Philips pe care îl foloseşte de peste 10 ani, cred că m-aş orienta către modelul acesta, tot ecologist, cu sistem anticalcar şi antipicurare. Culmea este că, din punct de vedere al preţului, se află exact la jumătatea intervalului pe care sunt tentat să-l iau în seamă, 250 lei.

Totuşi, după părerea mea domeniul fiarelor de călcat este unul mai degrabă feminin. Din acest motiv, dacă vreo femeie are bunăvoinţa să-mi dea un sfat competent pe tema asta voi citi cu interes.

După ce găsesc o soluţie decentă pentru a introduce în înghesuiala din cameră o masă de călcat o să mă gândesc din nou la ideea de a cumpăra un fier de călcat. Asta în ciuda "încurajărilor" gen Tu eşti sigur că o să-l şi foloseşti? :))

Cine ştie? Poate haina chiar îl face pe om...

Cum aleg aparatul foto?

Postare actualizată- 5 februarie 2012

Pentru că mă frământă totuşi din când în când lipsa unui aparat foto pe care să-l car după mine aproape tot timpul, încerc să-mi dau seama ce aş cere de la un aparat foto... În primul rând, mi-e clar că nu mi-aş permite şi, probabil, nu aş folosi la adevărata valoare un DSLR. Prin urmare, ar rămâne să mă orientez către un alt aparat foto compact, asemănător cu cele trei cu care am avut ocazia să lucrez în ultimii ani, aparate cu care poţi face fotografii destul de bune precum cele de aici şi chiar filmări (modeste, e adevărat) precum cele de aici.

Ce aş cere aparatului? I-aş cere un zoom optic cât mai mare (zoom-ul digital nu mă interesează), i-aş cere să filmeze, cu sunet, preferabil stereo, preferabil full HD (ca să-l pot folosi când mai ies în cluburi, la folk), i-aş cere să funcţioneze cu baterii (reîncărcabile) AA, nu cu cine ştie ce model special de baterie, i-aş cere să aibă o carcasă solidă cu display-ul cât mai mic (pentru că, pe munte, se întâmplă să-l mai loveşti iar display-urile mari am constatat că sunt mai uşor de spart), i-aş mai cere o valoare cât mai mare pentru ISO, i-aş cere un preţ sub 1000 de lei şi... cam atât îmi trece prin minte acum.

Să nu uit! Admiţând că aş avea acum banii potriviţi i-aş mai cere să fie pe stoc pentru că, atunci când am strâns banii pentru un obiect dorit, prefer să îl am în mână cât mai repede. :)

Citind despre câteva zeci de aparate foto constat că perfecţiune nu există, motiv pentru care am redus importanţa unor criterii din cele menţionate mai sus, situaţie în care, insistând pe preţ, pe filmarea cu sunet şi pe funcţionarea cu baterii AA constat că aş putea alege aparatul următor:

Foto: emag.ro

Nikon Coolpix L120, cu 21x zoom optic, filmare HD720p cu sunet, alimentare cu baterii (reîncărcabile) AA (pe tema bateriilor recomand produsul de aici, cu care am făcut de curând peste 400 de fotografii la temperatură sub 0 grade Celsius; ca încărcător îl recomand pe acesta), display de 3``, ISO până la 6400 şi un preţ de 999 lei, redus în prezent la 899 lei.

Alte avantaje: garanţia de 24 de luni care se poate extinde cu 1 (69 lei) sau 2 ani (109 lei), condiţiile bune de reparaţie post- garanţie despre care poţi să citeşti aici, costurile rezonabile ale diagnosticării şi manoperei pentru reparaţie post- garanţie (vezi aici).

Bani să fie! :)

Cum mi-aş alege multifuncţionalul pentru acasă sau... Uneori primesc întrebări interesante... :)

Se întâmplă uneori să primesc diverse întrebări despre calculatoare sau alte echipamente înrudite cu ele deşi sunt departe de a fi un profesionist în domeniu... Aş putea spune că sunt doar un utilizator ceva mai mult instruit în comparaţie cu alţii... Cândva încercam să explic cuiva diferenţa dintre memorie şi hard disk... Cu altă ocazie explicam unei copile cu inteligenţă sclipitoare de ce este important să ai un antivirus instalat şi actualizat...

Ultima năzbâtie pe tema asta are legătură cu imprimantele. Aud ceva de genul "vreau o imprimantă laser pentru că uneori am multe pagini de copiat". Cam aşa suna problema...

Firesc, am stabilit că o simplă imprimantă nu face copii aşa că am adus în discuţie un multifuncţional. Am înţeles că se doreşte un multifuncţional monocrom care să nu coste foarte mult şi care să suporte un regim de utilizare specific pentru acasă sau pentru un birou mic. Comparând cele două echipamente care îndeplinesc criteriile deja menţionate, dacă aş fi în locul persoanei care îmi cerea o sugestie, aş alege un Konica Minolta 1480MF care costă 480 lei. Din ce văd aici reţeaua lor de service este destul de bine dispusă în teritoriu deci, în caz de probleme, acestea se vor rezolva destul de simplu, cred eu.

Dacă sunteţi întâmplător pasionat de un anume producător (cum sunt eu pasionat de HP, spre exemplu) atunci puteţi filtra după respectivul producător. Dacă tot am pomenit de HP, cel mai ieftin multifuncţional laser monocrom al lor este HP LaserJet Pro M1132 MFP care costă 655 lei.

Cam acestea sunt, după părerea mea, câteva idei care te pot ajuta să alegi un multifuncţional pentru acasă.