Zâmbet 6

Ce poate face un aparat foto compact, relativ modest, dacă este manevrat cu pricepere şi cu o doză de sensibilitate? O fotografie bună de premiat, zic eu! :)

Succes!

http://www.carpati.org/poze_fotografii/baiului/graniţa_dintre_iarnă_şi_primăvară./88364/

Şi aşa mi se făcu un dor de munte... Ciudată faza...

PS (4 aprilie 2013): Concursul a fost câştigat de altă fotografie. Obiectiv vorbind, jurul a apreciat corect. Deşi emoţional eram ataşat de fotografia din Baiului, raţional privind lucrările înscrise în concurs am apreciat că fotografia câştigătoare este mai bună, cel puţin din punct de vedere al compoziţiei. O puteţi vedea şi voi aici.

Felicitări câştigătoarei!

Expoziţie foto- România sălbatică

Dacă ai drum prin Herăstrău azi sau mâine poţi intra dinspre Piaţa Aviatorilor pentru a vedea expoziţia lui Dan Dinu despre România sălbatică. Eu am trecut azi pe acolo după ce, zilele trecute, aflasem de expoziţie din afişele dintr-un sediu al băncii care sponsorizează acţiunea.

Ca impresii personale pot spune doar că am avut şansa de a începe vizionarea cu o fotografie superbă din Rodnei (curcubeu văzut de pe Pietrosul) după care le-am luat pe rând, descoperind încă câteva fotografii faine printre care Cerdacul Stanciului văzut din alt unghi decât cel clasic, caprele negre din Poiana Închisă, apele interesante din zona Cernei (imagini obţinute, cred eu, cu un timp de expunere mare într-o atmosferă calmă care să nu permită nici măcar unei frunze să fie luată de vânt), ceva animăluţe cu detaliile incredibil de clare, câteva fotografii cu vegetaţie (bulbuci, sângele voinicului), ceva peisaje nu neapărat extraordinare dar numai bune pentru retrezirea dorului de ducă.

O fetiţă se plângea mamei că nu vede animalele cu care a fost atrasă spre expoziţie. În particular cerea o broască. Le-am spus să privească pozele pe rând pentru a găsi şi broasca cerută de fetiţă, broască pe care eu o văzusem mai devreme. N-am avut parte de nicio reacţie. În situaţia asta puteam gândi aproape orice... Câteva minute după ce părăsisem parcul mi-am dat seama că lipsa de reacţie a mamei cu copil a fost o reacţie mai bună decât reacţia descrisă într-o carte a lui Marc Levy pe care am citit-o cu nişte ani în urmă, ceva cu lucruri nespuse în titlu.

Amănunte despre expoziţie, despre proiectul România sălbatică, despre fotograf (bun fotograf pe zona wildlife), în site-urile următoare:

http://romaniasalbatica.ro/ro/stiri/77/ROMANIA-SALBATICA-expo-foto-la-Bucuresti.htm

http://dandinu.net/

Cum aleg aparatul foto?

Postare actualizată- 5 februarie 2012

Pentru că mă frământă totuşi din când în când lipsa unui aparat foto pe care să-l car după mine aproape tot timpul, încerc să-mi dau seama ce aş cere de la un aparat foto... În primul rând, mi-e clar că nu mi-aş permite şi, probabil, nu aş folosi la adevărata valoare un DSLR. Prin urmare, ar rămâne să mă orientez către un alt aparat foto compact, asemănător cu cele trei cu care am avut ocazia să lucrez în ultimii ani, aparate cu care poţi face fotografii destul de bune precum cele de aici şi chiar filmări (modeste, e adevărat) precum cele de aici.

Ce aş cere aparatului? I-aş cere un zoom optic cât mai mare (zoom-ul digital nu mă interesează), i-aş cere să filmeze, cu sunet, preferabil stereo, preferabil full HD (ca să-l pot folosi când mai ies în cluburi, la folk), i-aş cere să funcţioneze cu baterii (reîncărcabile) AA, nu cu cine ştie ce model special de baterie, i-aş cere să aibă o carcasă solidă cu display-ul cât mai mic (pentru că, pe munte, se întâmplă să-l mai loveşti iar display-urile mari am constatat că sunt mai uşor de spart), i-aş mai cere o valoare cât mai mare pentru ISO, i-aş cere un preţ sub 1000 de lei şi... cam atât îmi trece prin minte acum.

Să nu uit! Admiţând că aş avea acum banii potriviţi i-aş mai cere să fie pe stoc pentru că, atunci când am strâns banii pentru un obiect dorit, prefer să îl am în mână cât mai repede. :)

Citind despre câteva zeci de aparate foto constat că perfecţiune nu există, motiv pentru care am redus importanţa unor criterii din cele menţionate mai sus, situaţie în care, insistând pe preţ, pe filmarea cu sunet şi pe funcţionarea cu baterii AA constat că aş putea alege aparatul următor:

Foto: emag.ro

Nikon Coolpix L120, cu 21x zoom optic, filmare HD720p cu sunet, alimentare cu baterii (reîncărcabile) AA (pe tema bateriilor recomand produsul de aici, cu care am făcut de curând peste 400 de fotografii la temperatură sub 0 grade Celsius; ca încărcător îl recomand pe acesta), display de 3``, ISO până la 6400 şi un preţ de 999 lei, redus în prezent la 899 lei.

Alte avantaje: garanţia de 24 de luni care se poate extinde cu 1 (69 lei) sau 2 ani (109 lei), condiţiile bune de reparaţie post- garanţie despre care poţi să citeşti aici, costurile rezonabile ale diagnosticării şi manoperei pentru reparaţie post- garanţie (vezi aici).

Bani să fie! :)

Au trecut ani...

Săptămâna trecută pun mâna întâmplător pe o veche agendă. O răsfoiesc şi, imediat după copertă, găsesc o fotografie. Una dintre cele două fotografii pe care, cu nişte ani în urmă, le prezentam ca fiind singurele fotografii portret făcute de mine de care să fiu mulţumit. O fotografie din vara 2004, o fiinţă importantă, o poveste lungă şi un final în care fiecare a continuat pe alt drum dar, ironic, drumurile, deşi păreau paralele, uneori se mai intersectează.

Duminică ajung la o altă zonă de vechituri şi descopăr un bon de casă pe care nu credeam că l-am păstrat. Martie 2005, unul dintre rarele momente în care am simţit nevoia să fac un cadou. O relaţie care începea să se răcească, nu înţelegeam de ce. Reuşind să citesc, deşi era aproape şters după atâţia ani, cuvântul plus nu înţelegeam despre ce e vorba. Apoi, în câteva secunde, mi-am amintit că era vorba de pluş. Mi-am amintit de discuţii lungi şi argumentate logic purtate cu o prietenă cu care mă consultam atunci (interesant e că, peste ani, de la aceiaşi prietenă, am primit acel virus de messenger de care povesteam la final de aprilie). Mi-am amintit apoi cum, pe o ploaie uşoară care lăsa în urmă miros de praf urban umezit, am mai reţinut-o câteva secunde pentru a-i oferi, cu un gest stângaci probabil, poate mult prea gânditul cadou.

Peste două luni lucrurile aveau să se schimbe într-un mod şocant. Poveste tristă şi iremediabilă... Mâine se împlinesc 5 ani şi o lună de atunci...

Bookfrenzy 2 prin munţi

Făcând o vizită pe alpinet.org uite peste ce am dat. Mi se pare o fotografie pe care trebuie s-o vadă oricine a citit Intermitenţele morţii. Corect?

Flashback

M-am trezit acum câteva zile, pentru o fracţiune de secundă, cu mintea ocupată de o fotografie numită Berta bea bere. Nu ştiu dacă o mai găsesc pe undeva dar, în caz c-o găsesc, o să v-o arăt şi vouă. Mă refer la fotografie, perverselor! :))