Încă o carte terminată...

20 august- 13 septembrie, acest interval (destul de mare după gusturile mele) mi-a trebuit pentru a citi cele 308 pagini ale cărţii lui Otto F. Kernberg, Relaţii de iubire. Normalitate şi patologie.

Faţă de cele notate la câteva zile după ce am reînceput cartea (vezi aici), am constatat cu surprindere că, în sfârşit, mă regăsesc şi eu într-o oarecare măsură într-o astfel de carte. Am mai constatat că nu am mai regăsit o idee care-mi rămăsese destul de bine înfiptă în creier după prima încercare de lectură, eşuată datorită faptului că atunci nu eram aproape deloc pregătit pentru un astfel de text.

Fragmentul în care consider că cele scrise mi se potrivesc, sau mai degrabă mi se potriveau destul de bine este următorul:

"(...) dar dacă individul este nevrotic fixat la ceea ce la început a fost un obiect inaccesibil şi frustrant, va cunoaşte o pierdere a stimei de sine. În general, cu cât este mai mare predispoziţia unui individ la înfrângere oedipiană şi frustrare preoedipiană (de exemplu, frustrarea dependenţei orale), cu atât mai mari vor fi sentimentele de inferioritate legate de dragostea neîmpărtăşită."

Otto F. Kernberg, Relaţii de iubire. Normalitate şi patologie, Editura Trei, 2009, paginile 168- 169

Sigur sunt şi alte chestii care mi-au reţinut atenţia în timp ce citeam. Fragmentul de mai sus îl reţinusem, ca localizare, cel mai bine.

Otto F. Kernberg- Relaţii de iubire. Normalitate şi patologie

Pe 20 august am început din nou singura carte de psihologie pe care am abandonat-o pentru că mă chinuiam să înţeleg câte ceva din ea dar efortul se dovedea zadarnic. Acum, fără să fi anticipat o perfectă înţelegere sau un nou eşec, constat că mă simt un pic mai apropiat de carte şi că avansez cu lectura (deşi, din câte îmi amintesc de la precedenta încercare, încă nu am ajuns în locul în care hotărâsem acum câteva luni să abandonez) chiar dacă încă există în ea noţiuni care-mi sunt neclare sau cărora nu reuşesc să le reţin sensul (identitate nucleară de gen, identitatea rolului de gen, identitatea esenţială de gen, alegere dominantă de obiect, instinct, pulsiune, afect, relaţie de obiect, zonă fiziologică, stimulare anală plăcută şi câte altele s-or mai aduna până termin cartea).

Am mers mai departe cu lectura şi după hopul reprezentat de paginile 26- 27 despre care nu-mi aminteam nimic. Totuşi, în ziua în care ajunsesem la acele pagini, am întrerupt lectura pentru câteva ore. Citind, mi-am amintit cuvinte care mi-au fost scrise cândva şi, în contextul acelor cuvinte, mă întrista ce citeam fiind într-o oarecare măsură tentat să acuz oamenii care au influenţat în acel fel acea persoană...

O carte de Otto F. Kernberg, aici.