Obsesiv- compulsiv?

Dimineaţă, în drum spre birou aud o domnişoară vorbind la telefon. Ruga persoana de la capătul "firului" să verifice dacă nu cumva aragazul a rămas aprins de dimineaţă de când domnişoara noastră, ameţită fiind, l-ar fi putut uita aşa. Deşi am ciulit urechea nu mi-am dat seama dacă i s-a răspuns că aragazul era, după cum mă aşteptam eu, stins.

Îmi venea s-o opresc şi s-o întreb dacă într-adevăr uitase aragazul aprins, dacă i se întâmplă des să sune acasă speriată de faptul că ar fi putut să-l lase aşa, dacă, făcând o statistică, a uita aragazul aprins este mai degrabă excepţia sau mai degrabă regula pentru ea.

Îmi place să cred că acea tânără nu-şi complică viaţa îngrijorându-se în mod exagerat de aragazul posibil rămas aprins, de uşa care este posibil să fi rămas descuiată sau de alte lucruri de genul acesta. Totuşi, dacă mă înşel, este posibil să-mi fi ieşit în cale o obsesiv- compulsivă. Dacă eşti interesat de subiect, îmi recunosc limitele competenţei şi-ţi sugerez fie să citeşti o carte care tratează acest gen de tulburare, fie să citeşti o prezentare a tulburării pe un site de specialitate.

Tu te simţi obsesiv- compulsiv/ă?

Cărţi, cărţi, cărţi...

De câteva luni am încercat să nu mai cumpăr cărţi. Nu pentru că aş renunţa la lecturi, doar pentru că am o mulţime de cărţi încă necitite şi, în acest context, orice carte nouă poate fi trecută la capitolul risipă. Totuşi, zilele trecute, într-o stare psihică destul de proastă fiind, mi-am aruncat un ochi pe lista Polirom şi, găsind nişte reduceri faine la cărţi de psihologie, mi-am comandat (compulsiv?) câteva...

Tot despre cărţi, luându-mi rucsacul în spate la plecarea din Iron, i-am spus ei: "Trebuie să scap repede de cartea asta. Am rucsacul prea greu din cauza ei". Mă-ntreb uneori câţi oameni mai citesc în metrou sau pe la concerte astfel de "biblii" de sute de pagini... O voi termina zilele următoare după care, dat fiind că data de 26 septembrie se apropie, voi încerca să mă ocup serios de tema pentru acasă.