Vinerea mare...

Încă una de anul trecut, pe vremea asta...

El: Am vrut să ţin post dar am pus din reflex lapte în cafea.

Ea: Prostule! Vezi să nu mai mănânci şi altceva aiurea.

Eu: Corect! Totuşi, parcă ar merge şi un şniţel... :))

Mai târziu:

-Mâine fac un grătar...
-Nu mâine, duminică faci grătar.
-De ceeeee?
-Dacă ai intenţionat să posteşti azi nu are logică să mănânci mâine grătar. Las-o pe duminică...

Câteva clipe mai târziu îmi dau seama că nu era momentul potrivit pentru un discurs creştin aşa că mă întorc la 180 de grade:

-Dar de ce încerc eu să te lămuresc că postul se termină la finalul zilei de sâmbătă? În definitiv ştim amândoi la fel de bine că postul este o prostie...

Miercurea mare...

Una de anul trecut, pe vremea asta...

El, pus pe glume: Bună-i apa, nu-i ca vinu... Ştiţi continuarea, nu-i aşa?

Ea, proaspătă pasionată de excursii pe la mânăstiri, minte: Nu o ştiu. Şi nici nu vreau să o aud.

Eu, aparent aprobând-o: Corect! E post. Şi e miercurea.... de 24 de ore.