Obsesii muzicale la început- sfârşit de săptălună

Dimineaţă plec de acasă cu Iulia Guşatu fredonându-mi cum că este bine-n gară că miroase a dor deşi aici despărţirile se nasc şi mor.

Au trecut ceva ani de când conştientizez despărţirile. Acestea, cele amintite, despărţiri de diferite tipuri, dor mai puţin dar tot triste şi, uneori, nedrepte-mi par. Cândva, cu aproape 9 ani în urmă, şi mie-mi mirosea în gară a dor. Acum, gările îmi aduc mai degrabă miros de singurătate. Anul acesta l-am trăit- simţit în Bucureşti, Predeal, Azuga, din nou Predeal şi într-o ultimă zvâcnire a dorului de ducă, în Mangalia. Puţin, în comparaţie cu alţi ani. Dar nici "muză" pentru fugit de acasă nu am mai avut...



Mai târziu, mi-a vizitat neuronul suferind de singurătate Colinda tristă... Ascultaţi:

Despre munte, cumva altfel...

Zilele trecute am citit o descriere de tură. Nimic nou, până aici. În definitiv, alpinetul, carpaţi-ul şi blogurile oferă tone de jurnale legate de munte. Totuşi, de data asta abordarea filozofică a făcut diferenţa. Pentru că astfel un articol oarecare s-a transformat în Articolul, consider necesar să vă spun povestea care a stat în spatele minutelor de lectură.

O ea dintr-un colţ de ţară pe care nu l-am vizitat niciodată scrie că vrea să meargă pe munte la vară. Dorinţa ei era inspirată din articolul despre care vorbesc eu acum. L-am citit în special pentru că la rândul ei îl recomanda cu destulă căldură. Mi-a rămas în minte pentru că făcea o referire la Tudor Gheorghe care, pe mine, mă ducea cu gândul mai degrabă la Iulia Guşatu.

Şi aşa mi-am îmbogăţit un pic cunoştinţele muzicale...

Eu ştiam de Iulia Guşatu cântând Bună dimineaţa, mamă:




Ea ştia de Tudor Gheorghe cântând Gara-i gară, leru-i ler:
 

 
Acest ultim clip are sonor doar până la momentul 2:54 după care imaginea rămâne statică iar sunetul dispare. O eroare de prelucrare- postare probabil... Oricum, merită ascultat şi comparat.
 
Textul din Tudor Gheorghe este disponibil aici.