A contribuit la această postare şi faptul că, pe la ferestrele din cartier, se vede uneori tricolorul.
Interesant e că, mult înaintea acestei postări, a mai apărut un text dedicat României pe un blog pe care îl citesc relativ constant.
Chiar dacă de cele mai multe ori gândim altfel, mă surprinde să văd că o zi reuşeşte să producă gânduri asemănătoare într-o mulţime eterogenă de oameni.
Dar... să nu-mi forţez capacitatea de a scrie texte... E rândul vedetelor.
O piesă pe care am auzit-o prima dată cântată în familie, cu textul scris pe unul dintre acele caiete cu versuri care, în prezent, spre plăcuta mea surprindere, deşi sub altă formă, mai este prezent în bagajul câte unei persoane pe care o cunosc:
Tot pentru zona Moldovei, o piesă pe care am apreciat-o în interpretarea Folk Frate şi, în varianta rock, în interpretarea celor de la Bucovina:
Acum vine rândul unui centru important al muzicii folk, despre care nu aflasem până acum că se cântă aşa:
Deşi mi-e destul de antipatic Hruşcă de ceva vreme, acum este tocmai bun pentru a ne menţine în zonă cu:
Încă o vedetă, limba ce-o vorbim:
Şi totuşi vine iarna... Deci vom avea nevoie de ceva pe cap...
Mai greu de găsit, un cântec dedicat Olteniei:
Iar la final, o îmbinare a vechiului cu noul, într-o cântare a Alifantisului pe care-l ascult de la 10 ani:
La mulţi ani, români!
