ZIUA 7- marţi 23 octombrie 2018
Definitivez
bagajul şi, puţin înainte de 11:00, cobor şi predau cheia. Ajung la autogară, iau bilet pentru microbuzul
care urma să treacă la 11:00 spre Smârdan. Pe microbuz aud un localnic povestind cum, cu ceva timp în
urmă, a mers cu un şofer drogat care scăpa din când în când maşina pe bălărie.
După ce cobor din
microbuz (cumva mirat că omul nu făcuse scandal mare legat de şoferul drogat)
caut să-mi dau seama din ce parte pleacă următorul bac spre Brăila. Observ ceva
mişcare în stânga, la bac-ul imens, pentru camioane (nu i-am reţinut numele).
Întreb pietonii care aşteptau ceva şi aflu că, după camioane, urmează să putem
urca şi noi. Odată îmbarcaţi, aflu că cel din microbuz, care povestea de
şoferul drogat, este profesor în Cerna. Începe să-mi povestească despre
construcţii de pe vremea lui Pazvante Chiorul, despre oameni importanţi care au
călcat prin locurile alea, despre proiectele organizaţiei din care face parte
(sau poate chiar o conduce). După ce coborâm de pe bac continuăm conversaţia
mult timp şi ajung să-mi cam pierd răbdarea. Pe partea cealaltă, conversaţia
era interesantă, omul dovedindu-se suficient de instruit încât să-mi ofere
informaţii din diverse domenii (de exemplu, am aflat despre o scriere a lui
Sadoveanu inspirată de natura de lângă Traian, localitatea aflată aproape de
Dunăre, la care se ajunge dinspre Cerna). Pentru mai mult timp am reţinut că
profesorul din Cerna are legături de familie cu un militar important (?!) în
perioada comunistă, un anume Bodolin (sau ceva de genul acesta). Probabil era
interesant dacă înregistram audio discuţia...
După ce decidem
să ne îndreptăm spre Brăila îi spun că voi merge pe jos până acolo (deja mi se
părea că discutasem prea mult şi simţeam nevoia să mă întorc la gândurile mele
mărunte), refuzând să merg cu taxiul cu care profesorul a plecat spre Str.
Plantelor.
Într-un fel am
regretat că am decis să merg spre gară pe jos (bagajul era destul de incomod) dar,
mergând încet, am ajuns până la urmă în oraş fără cine ştie ce efort. Nu-mi mai
aminteam mare lucru despre traseu de anul trecut. La o intersecţie mare observ
un indicator spre centru. Pentru că nu cercetasem prea mult distanţele şi harta
Brăilei (planul schiţat pe bază de Google Maps a fost abandonat când am
observat cât de incomod mi-e bagajul) nu am luat-o atunci spre centru. După
încă o porţie de mers, timp în care constatam că acea parte de oraş nu este
prietenoasă cu turiştii, neexistând nici măcar o bancă pe care să faci popas)
ajung la ramificaţia spre gară. Aici mă uit la ceas, constat din nou că mai am
tot timpul din lume până la tren aşa că în loc de dreapta fac stânga, pe Str.
Eremia Grigorescu. Dau relativ repede de centura verde a Brăilei unde mă opresc
pe o bancă să mănânc şi să mă odihnesc. Continui înainte apoi, menţinând cu
aproximaţie direcţia spre centru, fac cam la întâmplare stânga şi dreapta
nimerind în centrul vechi, pe strada Justiţiei unde observ o clădire care părea
aproape de prăbuşire. Cu norocul dezorientatului găsesc o alee în trepte care
mă scoate pe malul Dunării.
Merg pe malul Dunării (de fapt ceva mai departe, pe
unde duce asfaltul) până dau de str. Împăratul Traian pe care decid să pornesc
cumva spre gară. Pur întâmplător nimeresc la Hotel Traian, la Muzeul Brăilei şi
la Teatrul Maria Filotti.
Undeva pe aici dau de un bulevard deasupra căruia se
montaseră zilele trecute umbrele. Pe marginea trotuarului, suficiente bănci
încât să mă opresc şi eu să mai lenevesc un pic. Nimeresc cumva pe str. 1
Decembrie apoi prind Bd. Dorobanţilor spre dreapta. Nu peste mult timp reajung
la intersecţia Dorobanţilor cu Eremia Grigorescu şi mă îndrept spre gară unde
ajung cam cu două ore mai devreme faţă de plecarea trenului meu. Găsesc o
fornetărie, iau cafea de la un automat şi mă pun pe aşteptat.
De notat faptul
că, de la bac până la gară, inclusiv pe sectorul în care am încercat să parcurg
zona centrală pentru prima dată, m-am orientat exclusiv după o hartă incompletă
din GPS (ediţia 1900 toamna a României Digitale pentru Garmin). A fost un pic
deranjant dar şi provocator să mă orientez pe baza unor informaţii incomplete.
Bd. Dorobanţilor nu este cartat pe ROAD dar am intuit cumva că sunt pe drumul
bun, chiar dacă GPS-ul mă arăta undeva aiurea, între străzi mai importante.
Puteam să scot telefonul şi să deschid Google Maps dar nu m-am gândit la asta.
Pe tren, la
întoarcere, am băgat rucsacul sub banchetă, cum făcusem şi la dus. Mi-a fost
destul de greu să nu adorm. Cumva, oboseala se acumulase fără să-mi dau seama.
Destul de aproape de ora potrivită cobor în Gara de Nord apoi iau metroul spre
casă.
Final de poveste!
CRONOLOGIE
6:40-
cobor din pat
10:46- plec de la
pensiune
11:02- îmi iau bilet de microbuz spre Smârdan
11:47-
fotografie la bac, pe malul dinspre Brăila sau dinspre Smârdan (nu mai ţin
minte)
13:00- plec spre
Brăila, după ce am luat bac-ul din Smârdan şi am conversat cu profesorul din
Cerna pe malul brăilean al Dunării
13:30- intersectez Eremia Grigorescu, continui
spre centru, nu spre gară
13:50- 14:12-
intersectez centura verde paralelă
cu linia de tramvai; fac popas pe o bancă
14:45- coborând dinspre Str. Justiţiei ajung pe
malul Dunării
14:49-
vapor
14:54- panou de căţărare
15:03-
Gara Fluvială Brăila
15:14- Muzeul Brăilei „Carol I”
16:02- Gara
Brăila
18:01- sunt deja
pe peron, în aşteptarea trenului
18:14-
plec spre Bucureşti cu IR 1578
PUBLICITATE:
Dacă doreşti să
mă ajuţi să fac şi în viitor astfel de plimbări, poţi cumpăra un telefon folosind acest link, asigurându-mi astfel un
mic comision (legal, declarat, impozitat). Mulţumesc! :)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu